Observator

Nebunul care crede în vise

    Astăzi, fiind sfârșit de săptămână, vă voi spune un basm. Nu mă întrebați unde l-am auzit, unde l-am […]

 

 

Astăzi, fiind sfârșit de săptămână, vă voi spune un basm. Nu mă întrebați unde l-am auzit, unde l-am citit, dacă l-am auzit sau l-am citit pentru că nu îmi mai amintesc. În minte mi-a rămas doar basmul. Nebunul care crede în vise sau ce poveste i-ar fi spus Șeherezada lui Shahryar în a o mie și a doua noapte Demult, demult pe când în Bagdad era calif Harun al-Rashid apărătorul credinței și steaua Orientului, în Cairo, în al șaptelea cartier , lângă a șaptea fântână și în a șaptea casă trăia un om sărman, bun la suflet, dar care credea în vise. Credea în vise într-o asemenea măsură încât se aștepta ca tot ce a visat noaptea să se realizeze ziua. Vecinii râdeau de el, copiii râdeau de el, femeile râdeau de el și, deși numele lui era Ahmet, toți îi spuneau nebunul care crede în vise. Într-o noapte a visat că dacă merge până la Bagdad și atinge veșmintele lui Harun al-Rashid apărătorul credinței și steaua Orientului va deveni cel mai bogat om din lume. Și cum era nebunul care crede în vise a doua zi și-a luat rămas bun de la vecini și s-a înscris într-o caravană care mergea la Bagdad.

Și călătoria a durat șapte ani pentru că o furtuna a distrus caravana, iar tâlharii deșertului l-au găsit și l-au luat sclav. A stat în robie șapte ani, dar în continuare visul era să ajungă la Bagdad. Într-o noapte a reușit să fugă, a străbătut deșertul și în prima zi din al optulea an de când a început călătoria a intrat în Bagdad aproape mort de foame și sete. Și cum a intrat a auzit strigarea capetele jos, în genunchi, trece califul nostru, mărețul Harun al-Rashid, apărătorul credinței și steaua Orientului. Toți s-au plecat mai puțin el care, dând de o parte străjile, a atins veșmintele califului. A fost imediat prins și califul l-a întrebat de ce te-ai repezit la mine și mi-ai atins cu evlavie veșmintele? Atunci nebunul care crede în vise i-a povestit ce s-a întâmplat în cei șapte ani de când a visat. Iar califul i-a spus: și eu am visat în primul an al domniei un derviș care mi-a spus că dacă voi merge la Cairo în al șaptelea cartier, în a șaptea casă de lângă a șaptea fântână și dacă voi avea inima curată și voi săpa, voi găsi cea mai mare comoară din lume. Ce-ar fi trebuit să fac? Dacă eram nebun, mă duceam. Dar fiind calif am luat totul ca un vis. Eram califul și nu puteam să îmi las domnia pe seama visului. Apoi a spus către gărzi: dați-i șapte bice pentru a se lecui de iluzii și șapte dinari de aur pentru a se întoarce la casa lui.

Și așa s-a întâmplat. Biciuit, cu șapte dinari de aur în mână, în șapte luni a ajuns acasă în Cairo. A săpat la temelia casei și a găsit o grotă plină cu diamante și aur, cea mai mare comoara cunoscută în lume. A stat și s-a gândit la ce a spus califul și și-a oprit doar atât cât să aibă din ce să trăiască fără griji și să își ajute vecinii. Restul comorii a îngropat-o la loc pentru a fi găsită de un alt nebun care crede în vise și cu inima curată. Morala: trebuie să crezi în idealuri, în vise pentru că dacă ai credință ele se vor îndeplini. Și să iei toate greutățile întâmpinate drept ofrandă ca visul să devină realitate.

                                                                                                Prof. univ. dr. Vasile ASTĂRĂSTOAE

 

P.S.: Nu pare curios că metafora sacrificiului o găsim în toate culturile? Vezi la noi legenda Meșterului Manole.

2 Comments

  1. elena

    Daca as raporta-o la intamplarile din Ro,la noi nici nu au descoperit comoara si au vandut visul.Ma refer la califii,conducatorii nostri.

  2. Nima Vlad

    Cu aproximatie este subiectul cartii Alchimistul de Coehlo, daca nu ma insel, ca am citit-o tare demult. O poveste frumoasa insa, relatata cu talent de dl. profesor. Adevarul este ca nu ne recunoastem valorile decit atunci cind sintem plecati de acasa. Ajungem sa cunoastem oameni mai prosti si mai imorali decit cei ce acasa care ne-au facut sa ne luam lumea-n cap. Si ajungem sa vedem ca adevaratele comori sint “acasa”…

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *