Observator

Nedumeriri şi suspiciuni – Afacerea „GRIPA” (III)

          LUMEA: CLUBUL DRESORILOR & MULŢIMI NAIVE? Am ajuns să nu ne mai conducem morţii la groapă… […]

 

        LUMEA: CLUBUL DRESORILOR & MULŢIMI NAIVE?

Am ajuns să nu ne mai conducem morţii la groapă… Ca să le aprindem o lumânare, trebuia să ne facem curaj, să ieşim din casă la oră fixă şi, cu ochii mereu la ceas, să stăm la coadă în cimitir… „Aşa spun specialiştii”. Spun, drăguţii domni, că aşa-s ei, amabili şi vorbăreţi, dar avem şi noi dreptul să ne îndoim uneori de priceperea, de flerul sau chiar de buna dumnealor credinţă?

                                                               *
O precizare necesară: nimic din cele ce urmează nu are intenţia de a-i corecta pe specialişti, ci de a arăta ce anume provoacă nedumeriri unui profan. Un neiniţiat care vrea să priceapă, cât de cât, ce se întâmplă cu el şi cu ceilalţi, dar şi de ce i s-a impus să accepte ca ţara lui să sărăcească şi mai mult, iar el să renunţe în tăcere la anumite drepturi fundamentale, anunţate prin decretul din 16 martie 2020, când preşedintele a decis şi Parlamentul a aprobat următoarele:

„Art. 1. – Se instituie starea de urgență pe întreg teritoriul României, pe o durată de 30 de zile.

Art. 2. – Pentru prevenirea răspândirii COVID-19 și realizarea managementului consecințelor, raportat la evoluția situației epidemiologice, pe durata stării de urgență este restrâns exercițiul următoarelor drepturi, proporțional cu gradul de realizare al criteriilor prevăzute de art. 4 alin. (4):

a. libera circulație;

b. dreptul la viață intimă, familială și privată;

c. inviolabilitatea domiciliului;

d. dreptul la învățătură;

e. libertatea întrunirilor;

f. dreptul de proprietate privată;

g. dreptul la grevă;

h. libertatea economică”.

                                                               *
Atotştiutoare şi subtilă cum o ştim, presa ne înştiinţează din când în când: Cutare „a murit de coronavirus”, preluând – probabil – şi ciuntind formulări din presa străină, de tipul: „patients who died from SARS-CoV-2 INFECTION”. Dacă schimbăm boala, în cazul tuberculozei, de pildă, corect ar fi să spunem că pacientul suferă ori a murit de bacilul (lui) Koch? La fel, câtă vreme COVID-19 este numele bolii, formularea „infectat cu Covid” nu este similară ipoteticei „infectat cu hepatită”? (OMS sfătuieşte: „it is recommended not to use «coronavirus» in place of COVID-19”.)

Dar medicii? Dumnealor ce spun şi ce fac? Ce urmează să se cunoască oficial despre cauzele care duc la stingerea fiecărui om? La noi, „certificatul medical constatator al decesului” cuprinde următoarele tipuri de posibile cauze ale decesului:

„I. Boala sau afecţiunea morbidă care a provocat decesul

a) Cauza directă (imediată)
Boala sau starea morbidă care A PROVOCAT direct decesul.

b) Cauze antecedente
Stări morbide intermediare care AU DUS LA starea înscrisă mai sus (pct. «a»).

c-d) Starea morbidă iniţială
Boala sau bolile iniţiale care AU DECLANŞAT stările înscrise la pct «b» şi «a» şi care constituie cauza/cauzele DETERMINANTĂ(e).

II Alte stări morbide importante
Stări morbide care AU CONTRIBUIT la deces dar fără legătură cu boala sau starea morbidă care l-a provocat.”

Aşadar, sunt patru categorii de afecţiuni: 1) cele care provoacă decesul, 2) cele care duc la deces, 3) cele care îl declanşează şi 4) cele care contribuie… fără să vrea sau, pur şi simplu, sunt şi ele pe-acolo.
Cum bine se cunoaşte, an de an, lumea „se duce” şi în sezonul rece. În cazul în care un om moare „de inimă”, dar cu puţin înainte de a-şi da obştescul sfârşit fusese infectat cu un virus gripal, se obişnuieşte ca GRIPA să figureze în certificatul medical constatator? În care dintre cele patru variante? Poate gripa să provoace decesul? Când lipsesc complicaţiile, este, în general, socotită printre „stările morbide importante”? Dacă „da”, prin ce anume? Complicaţiile se datorează, exclusiv, virusului gripal? În general, când vorbim de „stări morbide importante” nu se deduce că există şi altele, „neînsemnate”? Ce afecţiune s-ar număra printre acestea din urmă?

În cazul celor care, pe lângă COVID-19, au şi o colecţie de comorbidităţi, cum ar trebui procedat? Ca să ne putem pronunţa asupra cauzei unui deces, nu ar trebui să îi determinăm cu precizie cauza? Dar o putem afla atâta timp cât autopsiile sunt interzise şi noi habar nu avem ce anume PRODUCE SARS-CoV-2 ÎN ORGANISMUL UMAN? Putem admite ipoteza în care omoară, dar nu ar trebui să ştim şi cum anume? Fără aceste informaţii, cum stabilim medicaţia? O copiem din presă, ca pe o reţetă de budincă?

                                                               *
COVID-19 este prezentat oficial drept nume al unei boli noi. Poate că este, dar se va vedea că există multe indicii că aduce mai degrabă a „poreclă” dată unor maladii ştiute de când lumea. Ştiute şi tratate, chiar dacă, probabil, cu mai puţină eficienţă decât în prezent. Anul acesta a apărut un interes deosebit ca această COVID-19 să fie prezentată drept cauză de deces mai peste tot în lume, iar unele state au impresionat restul omenirii prin numărul mare de decese provocate, se spune, de „noua boală”, adusă de un „nou virus”.

La 20 aprilie 2020, OMS a dat publicităţii un foarte interesant document, prin care reglementează cum ar trebui să apară COVID-19 în certificatele de deces („International Guidelines for Certification and Classification (Coding) of COVID-19 as Cause of Death”).

Principalul scopul al documentului ar fi identificarea tuturor deceselor datorate COVID-19 („The primary goal is to identify all deaths due to COVID-19”). Să le identifici, cum? Oare înainte să pui ştampila „COVID-19” nu trebuie să demonstrezi că SARS-CoV-2, agentul care ar produce boala, este responsabil de deces? Poţi să ai această certitudine atâta timp cât, pe de o parte, nu deţii date suficiente privind acest coronavirus şi, pe de altă parte, analizele făcute pacienţilor nu sunt complete, pneumonia fatală putând fi produsă – ca de atâtea ori – de o BACTERIE, căreia infecţia respiratorie, cauzată de VIRUS, doar îi deschide drumul? PNEUMONIA este urmare invariabilă a GRIPEI? Este parte din gripă, ca o a doua fază a acesteia sau în primele zile al infecţiei cu virusul gripal apare o COINFECŢIE bacteriană, această asociere fiind cea care creşte riscul de deces? Pacienţii mor DIN CAUZA gripei sau doar AVÂND ÎN oganism şi un virus al acesteia?

De ce o fi simţit OMS nevoia să editeze un îndrumător special pentru modul în care COVID-19 ar trebui să apară în certificatele de deces? Organizaţiei i s-o fi părut, aşa, deodată, că toţi medicii lumii sunt cam incapabili să discearnă? Este COVID-19 o boală cu totul specială? Prin ce, afară de marea atenţie care i se acordă? Pot deveni asemenea opinii pretexte pentru lumea politică, spre a opera eventuale modificări legislative? Codificările or fi bune pentru specialişti, dar au ce să caute în acte de deces, când acestea trebuie să fie limpezi pentru oricine? Cu speranţa că am înţeles greşit „chestiunea” şi deşi ghidul nu este un secret, îl anexez în întregime. (Click pe imagini pentru mărire!)

În Hotărârea nr. 3 a CNSSU (28 februarie 2020) se precizează la capitolul VIII, cel privind „investigaţii de laborator”, (cele mai sigure):
Se recomandă repetarea prelevării de probe, de preferat recoltarea din tractul respirator inferior, dacă boala este severă şi retestarea acestora la 2–4 zile.
Identificarea unui ALT PATOGEN nu exclude infecţia cu noul coronavirus, rolul coinfecţiei în patologie NEFIIND pe deplin cunoscut.

Să înţelegem că poate exista situaţia în care un „alt patogen” ar fi depistat, dar nu şi „infecţia cu SARS-CoV-2”, chiar dacă ar exista? Pentru a elimina complet teama de un alt virus (şi mai) nou, să ne ferecăm pe veci în case? Protecţia poate să fie înţeleasă, dar nu cumva se foloseşte excesiv explicaţia că omul îşi poate ucide semenii, ca şi cum ar fi ceva nou? Oare microbiologia este de ieri, de azi? Marc Aureliu, împăratul-filozof, a murit de ciumă. Unele bacterii omoară, dar fără aceste organisme unicelulare ar exista viaţă pe Pământ?

Care sunt antecedentele care ar putea fi suspectate că ar duce la un „curs sever” al acestei noi boli („preexisting conditions that are suspected of triggering a severe course of COVID-19”) şi care este „mecanismul”? Nu contest că o fi existând, dar o asemenea ipoteză, oricât de plauzibil ar suna, nu trebuie susţinută cu probe?

COVID-19 ar trebui înregistrat în TOATE cazurile, chiar şi atunci când doar SE PRESUPUNE că ar fi CONTRIBUIT la deces („COVID-19 should be recorded on the medical certificate of cause of death for ALL [subl. a.] decedents where the disease caused, or is assumed to have caused, or contributed to death.”)? În lumea noastră nu tocmai virtuoasă, acest diagnostic nu riscă să devină periculos, căci un cuvânt şi o parafă ajung să poată, cu sau fără intenţie, să acopere inclusiv o crimă? Mergând la extremă, în ipoteza în care o persoană declarată ca fiind infectată cu SARS-CoV-2 ar fi otrăvită discret, cine ar cuteza să se întrebe, măcar, dacă a murit sau nu de moarte bună? Când acceptăm să nu ne mai conducem morţii pe ultimul drum, deşi din sicriul închis ermetic nu ţâşnesc roiuri de viruşi zburători SARS-CoV-1,2,3,4,5…, nu renunţăm la lucruri care ar trebui să fie sfinte? Lumea din care scriptic facem parte mai e şi a noastră? Noi chiar mai suntem ceea ce ne place să credem că am fi sau dovedim… vulnerabilităţi care, pe scara Vieţii, lipsesc până şi la nivelul unui virus?

                                                                  *
Cine se uităm mai atent peste statisticile oferite de situl „worldmeters”, poate avea unele surprize. De exemplu:

  • Din cele 7,8 miliarde, cât număra omenirea în martie 2020, populaţia principalelor state NATO şi/sau ale Uniunii Europene însumează 921.118.602 locuitori, adică 11,82 la sută. Ca număr de infectări, însă, aceste ţări reprezintă aproape 53 la sută din total (peste 3.695.000 de cazuri). Şi mai surprinzător este numărul de decese: 291.411 din 402.837, adică peste 72 de procente. Te-ai fi gândit că tocmai ele, cele mai dezvoltate, ar avea cei mai mulţi morţi?

Click pe imagini pentru mărire!

  • China este ţara care ar fi trebuit să fie cea mai lovită, deoarece, din ce se spune, iniţial a fost singură în lupta cu un virus necunoscut, toţi ceilalţi beneficiind de studiile făcute de chinezi şi de o perioadă în care au avut timp să analizeze „noua boală”.

Click pe imagine pentru mărire!

În ciuda acestui fapt, cu 83.036 cazuri de infectare şi 4.634 decese, China a avut o rată a mortalităţii de 5,58, în timp ce în zona UE/NATO media a fost de 7,89 procente. Rata mortalităţii în Europa este foarte mult ridicată de situaţiile înregistrate în Franţa (18,97), Belgia (16,20), Italia (14,43), Marea Britanie (14,22) sau Olanda (12,64). Spania are 9,41, România – 6,47, Bulgaria – 5,9, Statele Unite – 5,63, iar Germania – 4,72. În Grecia, deşi s-au înregistrat „numai” 180 de decese, rata mortalităţii este aproape la fel de mare ca în România (6,04), deoarece şi cazurile înregistrate sunt mult mai puţine (2.980).

  • Situaţia în fostul Bloc Estic al Europei (componenta europeană) privind strict rata mortalităţii merită atenţie, pentru că ne poate ajuta să ne estimăm mai corect reuşitele sau insuccesele (în paranteze, primul număr indică infectările, iar celălalt, decesele).

Click pe imagine pentru mărire!

Calculul nu ţine cont de populaţia ţărilor, rezultatul indicând procentul de EŞECURI MEDICALE.

Ungaria 13,69% (4.053 – 555)
Slovenia 7,32 (1.488 – 109)
ROMÂNIA 6,46 (21.182 – 1.369)
Bosnia & Herzegovina 5,68 (2.832 – 161)
Bulgaria 5,44 (3.086 – 168)
Macedonia 4,77 (3.538 – 169)
Croaţia 4,71 (2.249 – 106)
Polonia 4,30 (28.201 – 1.215)
Lituania 4,22 (1.752 – 74)
Estonia 3,51 (1.965 – 69)
Moldova 3,49 (10.727 – 375)
Cehia 3,32 (9.886 – 329)
Ucraina 2,92 (29.753 – 870)
Muntenegru 2,77 (324 – 9)
Albania 2,52 (1.385 – 35)
Letonia 2,37 (1.094 – 26)
Serbia 2,08 (12.102 – 252)
Slovacia 1,81 (1.541 – 28)
Rusia 1,30 (502.436 – 6.532)
Belarus 0,56 (51.816 – 293)

Total decese: 12.744. Comparativ, Italia a înregistrat de 2,68 ori mai multe: 34.167.
Dacă eliminăm din calcul Rusia, Belarus şi Ucraina (total: 7.695), rămân 5.049 persoane decedate, în 18 state europene, dintre care România şi Polonia adună jumătate şi un pic (2.584).

  • Sursa cifrelor privind infectările şi decesele: Wikipedia, „As of 11 June 2020 (UTC)”.

Când România avea 21.182 de cazuri şi 1.369 de decedaţi, Republica Dominicană trata 21.437 de pacienţi şi pierduse 561, Afganistanul avea 22.890 cazuri şi 426 decese, iar Oman, 19.954 infectări şi 89 de morţi. În lume nu sunt numai puterile occidentale, cu care ne comparăm plini de mândrie. Adevărul pare… mai complicat şi nu tocmai vesel.

  • ASIA. Global, cel mai populat continent al lumii însuma la 7 iunie 1.461.922 cazuri şi 37.076 decese, rata mortalităţii fiind de 2,53 (reamintesc că la noi era 6,47%). Numai China (1.439.323.776), India (1.379.196.659) şi Indonezia (273.350.295) au la un loc mai bine de trei miliarde de oameni (3.091.870.730), dar în toată Asia, numărul celor care au murit răpuşi de „noul coronavirus” era acum vreo săptămână mai mic decât cel înregistrat de Marea Britanie – 40.465.
  • Cu o populaţie de 7.493.195 locuitori („worldmeters.info”, 7 iunie 2020), Hong Kong a avut 1.107 cazuri (de peste 18 ori mai puţine decât în România), din care 1.049 s-au însănătoşit, 4 (PATRU) au decedat, iar 54 încă sunt pacienţi. Rata mortalităţii era, la 5 iunie, 0,36 la sută – adică, de aproape 53 de ori mai bine decât Franţa. Deci se poate?!

Se pare că da. Singapore (5.847.650 locuitori), a avut 38.965 de persoane infectate, din care au murit 25 (rată a mortalităţii: 0,064 la sută). Din cei 2.807.805 de locuitori ai Qatarului, 73.595 au constituit cazuri de îmbolnăvire, iar 66 au decedat (0,08%). O situaţie aproape unică au cei 97.286.822 de locuitori ai Vietnamului: s-au infectat numai 332 şi nu a murit nici unul.
● Bangladesh, care are o populaţie de 164.578.153 locuitori, a înregistrat de peste trei ori mai mulţi bolnavi de COVID-19 (65.769) decât noi, dar avea la 7 iunie mai puţine decese (888), iar rata mortalităţii este la noi de peste 4,5 ori mai mare. În folclorul nostru urban ieftin, aceasta ar fi o ţară prăpădită, demnă de dispreţ. Ce să înţelegem? Le-am tras noi apă curentă şi le-am donat măşti? Au… dispensă de la clanul Coronavirus sau „lumea a treia” se regăseşte pe tot Pământul, nelipsind nici din casele boiereşti?

Click pe imagine pentru mărire!

  • India a avut cele mai multe cazuri (286.931) şi 8.106 decedaţi, dar populaţia ei (1.379.196.659) este de 71,66 ori mai numeroasă decât noi (19.244.249). În India, rata mortalităţii era 2,82 la sută.
  • AMERICA DE SUD. Populaţie totală: 430.547.587 suflete. Cazuri de infectare cu virusul COVID-19: 1.231.044. Decese: 53.253, dintre care 72,99 la sută sunt în Brazilia. Rată medie a mortalităţii la nivelul continentului: 4,32%. ● Brazilia rămâne un caz ciudat în America de Sud, atât prin numărul foarte mare al infectărilor cu SARS-CoV-2 (747.561), cât şi prin rata mortalităţii (5,1%), substanţial mai mare decât următoarelor două: Peru (2,81%) şi Chile (1,66%).
  • Cu 1.874.953.566 de suflete, AFRICA înregistrase până la 10 iunie 208.664 cazuri, dintre care 5.627 decese (de doar 4,13 ori mai mult decât România). Peste 57 la sută din aceste decese (3.236) se află în numai trei ţări: Africa de Sud (1.162), Egipt (1.342) şi Algeria (732). Cu o populaţie totală de 205.273.706 locuitori, acestea însumează aproape jumătate din cazuri (101.759). La polul opus sunt state ca Zimbabwe (14.849.502 locuitori, 314 cazuri de COVID-19 şi 4 morţi) sau Burundi (populaţie: 11.865.851; cazuri: 83, dintre care 1 mort).

Când comparăm situaţia din Europa cu aceea din Africa, constatăm că, deşi are de 2,5 ori mai puţini locuitori (747.607.078, cu Rusia cu tot [145.931.041]), Europa a însumat de peste 10 [ZECE] ori mai multe cazuri de infectare (2.139.591 faţă de 208.664 cazuri) şi de 32 de ori mai mulţi morţi (180.937, faţă de 5.627).

Adrian Streinu-Cercel a declarat pe 11 iunie: „Ceea ce vreau să spun este că nu avem voie să ne jucăm de-a pandemia. PANDEMIA NU IARTĂ, nu-şi pune problema nici ce culoare are unul, nici ce culoare are celălalt. ATACĂ ABSOLUT LA FEL şi când ţi-e lumea mai dragă şi apoi te întrebi: de ce tocmai eu?” („Fanatik”, 11 iunie).

Nu-l contrazic pe specialist, dar şi dânsul ar trebui să fie înţelegător cu noi, atunci când jocul straniu al statisticilor oficiale dă peste cap logica elementară. Dacă boala „atacă absolut la fel”, deosebirea uriaşă între prăpădul pe care îl face în rândurile „omului alb” şi răul temperat pe care îl suferă ceilalţi indică şubrezenia euro-atlanticilor sau doar puterea de influenţă a mijloacelor lor de comunicare, de la gazetă la şef de stat?

Uniunea Europeană are dreptate să acuze existenţa multor ştiri false legate de „noul coronavirus”. Întrebarea este: cine le lansează? Poate n-ar fi rău să vedem dacă şi cine anume are de câştigat pe termen mediu şi lung de pe urma acestei vântoase cu cifre, numită „pandemia COVID-19”. (Pandemie se pare că este, dar rămâne nesigur ce anume o provoacă. Pandemii de gripă – de exemplu – nu avem în mai fiecare an, dar cu un număr de decese mult mai mic, motiv pentru care nici nu se face vâlvă? Până acum am uitat să închidem graniţele sau nu era nevoie? Pneumologii, specialiştii în boli infecţioase etc. au mai ieşit vreodată la rampă cu mesaje similare celor de anul acesta, fiind la fel de insistenţi?)

Sub titlul „CORUPŢIA, «CANCERUL UNIUNII EUROPENE». Cele mai recente date confirmă dezastrul”, „evz.ro” afirmă la 11 iunie, bazându-se pe datele unui sondaj publicat de Comisia Europeană:
„7 din 10 europeni sunt de părere că, în țara lor, corupția este larg răspândită și că există corupție atât în rândul partidelor politice, cât și în instituțiile publice.”

  • În lipsa unor cifre oficiale privind media zilnică a tuturor deceselor din alte state, putem face o speculaţie, pornind de la premisa că la fiecare 20 de milioane de locuitori ar muri zilnic – în medie – 650 de oameni (situaţia României). Cu evidente riscuri asumate şi anunţate privitor la exactitate, o asemenea estimare ne oferă cifrele din primele coloane de mai jos, cea de a treia conţinând decesele trecute în sarcina COVID-19 şi procentul reprezentat de acestea în raport cu numărul PREZUMTIV al deceselor anuale totale:
    COVID-19
    China 46.778 †/zi 17.073.970 †/an 4.634 (0,02%)
    SUA 10.725 †/zi 3.914.625 †/an 112.128 (2,86%)
    Germania 2.720 †/zi 992.800 †/an 8.770 (0,88%)
    U.K. 2.177 †/zi 794.605 †/an 40.465 (5,09%)
    Franţa 2.112 †/zi 770.880 †/an 29.142 (3,78%)
    Italia 1.950 †/zi 711.750 †/an 33.846 (4,75%)
    Spania 1.517 †/zi 553.705 †/an 27.135 (4,90%)
    Canada 1.225 †/zi 447.125 †/an 7.773 (1,73%)
    România 650 †/zi 237.250 †/an 1.326 (0,56%)

Indiferent cât de apropiate sunt – sau nu – de realitate aceste estimări, un lucru este incontestabil: pe Pământ se moare continuu, din variate cauze. De cele mai multe ori acestea sunt cunoscute, dar se întâmplă (chiar şi cu omul în viaţă – vezi Poiana Mare) ca diagnosticul să fie greşit (nu neapărat cu intenţie). Până în anul curent, nimeni nu a stat să contabilizeze decesele, pentru a alimenta lungul vaier european emis de prin martie şi ale cărui ecouri nu se vor stinge curând, căci ameninţările specialiştilor sunt clare: ehe, de-abia a început!

Să admitem COVID-19 ca o boală distinctă. Faptul că i s-a făcut publicitate numai ei şi că toate eforturile, toţi banii (oricum puţini) şi aproape întregul sistem sanitar au fost puse la dispoziţia acestei maladii, înseamnă că nu s-a mai murit de atâtea alte boli, care într-adevăr macină omenirea? Oare omenirea nu plăteşte cele mai mari tributuri cancerului şi bolilor circulatorii, media bolilor respiratorii încheiate cu deces fiind de „numai” două ori mai mare decât aceea a morţii venite prin accident de maşină şi aproape egală cu numărul sinuciderilor?

În sezonul 2019–2020, în România au fost peste 2,4 milioane de cazuri de infecţii (acute sau nu) ale căilor respiratorii superioare. În măsura în care proporţia se regăseşte şi pe alte meleaguri, estimativ, în Spania puteau să fie cam 5,75 milioane de asemenea persoane, în Marea Britanie – 8, în Germania – 10, în Franţa – 8, în Statele Unite – 41 milioane etc. La americani, cel puţin, decesele provocate de gripă nu sunt tocmai rare şi îi costă mai mult decât pe noi. Ne-o spune chiar Donald Trump:  „The FLU in our country KILLS from 25,000 people to 69,000 people a year. That was shocking to me.” („Washington Post”, 28 februarie 2020).

Anul acesta, câţi americani or fi murit de gripă şi în ce perioadă? Peste Ocean au existat coinfecţii (viruşi gripali şi COVID-19)? Câte?

În cazul SARS-CoV-2, ar fi bine să avem răspunsuri la întrebări precum:
■ CÂTE certificate de deces a eliberat fiecare ţară europeană, pentru cei morţi „de COVID-19”?
■ Indiferent de cauza morţii, certificatele de deces de anul acesta sunt semnificativ mai numeroase, comparativ cu anii trecuţi? Dacă da, în ce măsură? Dacă nu, cum se explică faptul că au apărut pe neaşteptate decese datorate COVID-19, dar, simultan, s-au rărit cele cauzate de alte boli?

  • „Evenimentul zilei” din 9 iunie încearcă să ia graiul cititorilor:
    „S-a tras linie! Omenirea, la un pas de dezastru. Oamenii de știință o confirmă”
    Şi prezintă pe scurt un articol apărut în „Nature”.
    „Cu toate că mulți oameni au fost împotriva lor, măsurile drastice impuse pentru a opri răspândirea coronavirusului au salvat viețile a TREI MILIOANE de oameni pe plan mondial și au evitat infectarea altor 530 DE MILIOANE de oameni, informează revista Nature.”

Click pe imagine pentru mărire!

Deocamdată, o singură nedumerire. Să spunem că „măsurile drastice” nu ar fi fost luate şi, drept urmare, ar fi fost infectaţi în plus 530 de milioane de oameni, dintre care 3 milioane ar fi murit. Potrivit celor două cifre curajos înaintate, rata mortalităţii în rândul ipoteticei jumătăţi de miliard ar fi fost de 0,56 la sută. Nu este o disproporţie faţă de ceea ce prezintă Europa, de pildă, unde – în ceea ce priveşte COVID-19 – Franţa a înregistrat o mortalitate de aproape 39 de ori mai mare, Belgia de 28 etc., chiar şi noi având, păstrând proporţiile, desigur, de vreo 11 ori mai mulţi morţi?

În plus, articolul respectiv, publicat în „Nature”, nu este cam vechi? Într-adevăr, aceasta l-a publicat la 8 IUNIE, dar l-a primit încă din 22 MARTIE!

Cui serveşte, de fapt, prelungirea stării de urgenţă / de alertă? Ce reacţie ar fi avut lumea de pe toate meridianele dacă rapida sărăcire şi pierdere a locurilor de muncă s-ar fi luat prin decizie politică? Este COVID-19 o simplă boală prin care omenirea trece an de an, dar care a fost rebotezată, dându-i-se o falsă identitate?

                                                                                                            Călin L. CERNĂIANU

Citiți și episoadele anterioare:

Nedumeriri şi suspiciuni – Afacerea „GRIPA” (I)

Nedumeriri şi suspiciuni – Afacerea „GRIPA” (II)

 

2 Comments

  1. penibili

    Mie imi place arafat ca a inceput sa se ratoaiasca la lumea care vezi doamne nu crede, sa creada, intarind astfel si mai mult suspiciunea ca ceva nu e in regula. Trebuie sa le dea iar OMS ghid acum despre ce sa minta, ca sa minta toti la unison. Mai e ceva interesant: ati obs ca mai apare cate un medic si zice: ummm, asimtomaticii nu transmit – mai stau doua sapt – stai ca defapt transmit si acum mai descoperit ca virusu face nu stiu ce – dupa cum au nevoie sa manipuleze situatia. Astia ar trebui sa ajunga toti in fata unei curti penale.

    • gigimutu

      da,

      sunt toti de (a)rahat!!!!
      bilica gates e criminalul number one al planetei, da nu cred ca ajunge nimeni la el sa-i traga una in freza, drept in frunte, acolo unde se scaneaza pentru termometrizare!!!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *