Observator

Nedumeriri şi suspiciuni – Afacerea „GRIPA” (II)

                     JURNAL DE VREME REA (fragment) „La anii tăi, o gripă […]

 

                   JURNAL DE VREME REA (fragment)

„La anii tăi, o gripă subversivă / Îţi poate-aduce o pneumonie” (George Topârceanu, „Infernul”)

Să încercăm să ieşim din mreaja în care ne-a prins COVID-19 şi, eliberându-ne de refrenele zilnice, să rememorăm fapte petrecute în acest început de an. Mă tem că de unele am uitat, iar de altele, de cele mai grave, nici nu am avut habar. Numărul deceselor din cauza coronavirusului este mare, dar impresionează în mod deosebit pentru că numai despre el vorbim şi nu avem şi alte cifre. Gripele sunt una dintre multele cauze care duc anual la un extrem de mare număr de victime, pe care nu le-am plâns ca pe cele de astăzi, pentru că presa n-a vorbit atât de mult despre ele. Președintele Societăţii Române de Microbiologie, Alexandru Rafila, este tranşant: „Sunt vreo 650 de persoane care mor zilnic în România, ÎN MOD CURENT. Rămâne să vedem cât, cazuri de infecţie cu Covid-19, cât reprezintă din aceste 650 de cazuri.”

Cifra este de natură să arunce în derizoriu decesele produse de coronavirus, căci, dacă acestea sunt pierderile zilnice obişnuite, înseamnă că, cu sau fără COVID-19, într-un an ne părăsesc 237.250 de suflete.

Să privim înapoi, către instituţii importante şi politicieni care le bântuie.

La 24 februarie 2020, Klaus Iohannis a ţinut o conferinţă de presă, în timpul căreia a abordat „două teme, coronavirus și procedurile din Parlamentul României”. Referitor la primul subiect, ne-a asigurat: „Vreau să fiu foarte clar, NU AVEM NICIUN CAZ DE CORONAVIRUS înregistrat în România până în prezent, dar va trebui să fim pregătiți dacă lucrurile evoluează negativ. (…) // Autoritățile române AU LUAT MĂSURILE CARE SE IMPUN PENTRU A PREVENI CONTAMINAREA cu acest virus, dar trebuie să insiste pe măsurile de comunicare eficientă și informare corespunzătoare a populației. // Fac un apel la CALM către cetățeni și îi îndemn SĂ SE INFORMEZE CORECT, să fie vigilenți și să respecte normele de igienă și sfaturile pe care le oferă medicii pentru a se proteja. // Fac în aceeași măsură și un apel la mass-media să evite senzaționalul și știrile cu impact emoțional ridicat, care pot genera și amplifica sentimentul de panică în rândul populației. // Nu în ultimul rând, fac un apel la politicieni să nu speculeze această situație în mod oportunist. Am observat deja mai multe luări de poziție prin care unele persoane dau dovadă de iresponsabilitate, făcând DECLARAŢII ALARMISTE de natură să SPERIE cetățenii. // Le cer să înceteze imediat cu această atitudine!”

Două săptămâni mai târziu, Iohannis dădea sfaturi, „aşa, colocvial” („Unirea”): „Dacă-mi permiteţi să vă dau un sfat, aşa, colocvial. Dacă vă uitaţi la televizor şi vedeţi politicieni care dau sfaturi la toată lumea şi le ştiu pe toate, eu vă sfătuiesc să SCHIMBAŢI CANALUL. Luaţi sfaturile de la autorităţi, autorităţile sunt pregătite, vă dau cele mai bune sfaturi şi sunt, cum se spune, pe fază. Ceea ce comunică autorităţile care se ocupă de gestionarea crizei asta este indicaţia care este bine să fie urmată” (11 martie).

Trei zile mai apoi, „G4media” titrează (sâmbătă, 14 martie):  „Președintele Klaus Iohannis decretează STARE DE URGENŢĂ la începutul săptămânii viitoare din cauza accentuării crizei provocate de răspândirea coronavirusului”.

Dânsul este „generalul” în mâinile căruia ne stau vieţile?

Când ni se spune că autorităţile, în fruntea cărora se află domnul preşedinte, au luat „măsurile care se impun PENTRU A PREVENI contaminarea cu acest virus”, dar vedem acesta tot s-a strecurat, ce să bombănim singuri prin casă? Că suntem amăgiţi cu vorbe de îmbărbătare? Că lumea toată e cam zăbăucă şi-şi face singură rău? Că specialiştii instalaţi „la butoane” aici şi aiurea n-or fi chiar atât de pricepuţi?

Citim ştiri precum cea din „evz.ro” (25 martie): „Adrian Streinu-Cercel, Managerul Institutului de Boli Infecțioase «Matei Balș», a avertizat că România ar putea să ajungă în situația Italiei dacă românii nu vor respecta toate regulile prin care se poate stopa răspândirea coronavirusului”.

Oricâtă încredere am avea în numitul medic, putem să nu luăm în calcul şi ipoteza în care ni se cer lucruri pe care este evident că nu le vom putea respecta? Dacă „da”, la ce să ne aşteptăm? În cazul în care răul va creşte şi va fi cumplit de mare, noi, cei despre care la alegeri se spune: „poporul nu greşeşte niciodată”, o să fim singurii vinovaţi? De obicei, pentru lipsa unor produse medicale este acuzat guvernul. Grosul medicilor n-o fi deloc culpabil pentru că nu a tras semnalul de alarmă? Faptul că participă la campania din ultima lună şi jumătate, uitând să ne spună că s-a murit şi se moare pe mai departe şi din cauza îmbolnăvirii cu alţi viruşi gripali o fi semn de deschidere, de deplină sinceritate?
Dar presa? Este eficientă pe cât ar trebui şi ar putea să fie?

La conferinţa de presă din 24 februarie, de coronavirus a venit vorba numai în legătură cu posibilele acţiuni politice, pe care le-ar fi putut influenţa, iar despre celelalte feluri de gripă nu s-a scos nici un cuvinţel, în ciuda faptului că, exact în acea zi, Institutul Naţional de Sănătate Publică anunţa prin CNSCBT că, în urmă cu trei zile, avusese loc al 45-lea (patruzeci şi cincilea) deces CONFIRMAT CU VIRUS GRIPAL – e drept, virus tip A, nu coronavirus. Cineva a pus o întrebare legat de coronavirus, dar cu referire la Italia. Ştia că acolo, recent, fusese raportat „primul deces”. Dacă n-a avut cine ştie ce interdicţii sau dacă nu s-o fi sfiit, deducem că habar n-avea de situaţia din propria ţară.

Câţi dintre noi ştiu că la 22 martie, când presa titra:  „Cum va fi înmormântat PRIMUL bărbat mort de coronavirus în România! Lovitură devastatoare pentru familie”, în Ţară DEJA EXISTAU 66 DE DECESE, cauzate de ALTE FELURI DE GRIPĂ? De ce oare autorităţile au tăcut? De ce pentru aceşti 66 de oameni nu am putut avea măcar un gând bun, dacă mai mult nu se putea?

Din informarea pe săptămâna 09–15 martie 2020 a CNSCBT (Centrul naţional de supraveghere şi control a bolilor transmisibile) aflăm că, până în acel moment, fuseseră „confirmate cu laboratorul 1883 CAZURI DE GRIPĂ”, înregistrându-se 66 de decese (primul, la 18 decembrie 2019). Deci, rata mortalităţii era de 3,5 la sută. Dintre cei care s-au stins, 6 (8,8 la sută) au fost COPII.

Click pe imagini pentu mărire!

În ziua de 24 martie, când erau 578 de cazuri confirmate de COVID-19 şi 8 decese, mortalitatea era de 1,38 la sută, adică, de 2,5 ori mai mică decât în cazul celorlalte gripe. La 27 martie, erau infestate 1292 de persoane şi decedaseră 25 (1,93 la sută). Procentul pare să fie în creştere.

O altă informaţie oficială priveşte RUJEOLA (pojarul) în România: „Numărul total de cazuri confirmate cu rujeolă în România raportate până la data de 20.03.2020 este 19.604 din care 64 DE DECESE. În perioada 16.03.2020–20.03.2020 au fost raportate ÎNCĂ 11 cazuri nou confirmate în 4 JUDEŢE.”

Click pe imagine pentu mărire!

Chiar dacă mortalitatea pare mică (0,32 la sută), nu sunt decedaţi cât la „Colectiv”? Ei contează mai puţin? Oare guvernul care a redus bugetul Sănătăţii cu o cincime, pentru că în viziunea lui (şi a şefului Statului, care nu s-a opus) sănătatea nu reprezintă un domeniu prioritar, o simţi vreo apăsare, datorată unor astfel de statistici? Oare medicii nu ar trebui să-l tragă de mânecă, amintindu-i că în lume nu există doar Câţu şi COVID-19?

De la OMS la Cotroceni şi la Palatul Victoria, se repetă în mod obositor: „Să fim solidari!” Solidari în ce? În a sta cât mai departe unii de alţii? De o lună de zile repetăm în mod aproape penibil aceleaşi mesaje, însă am lăsat să moară neştiuţi atâţia oameni, pentru care n-am mai avut nici măcar un oftat, dacă nu lacrimi sau vreun ajutor concret? Şi continuăm la fel? Acest „nou virus” nu provoacă doar febră, ci unora le fură mintea şi le îngheaţă inima?

                                                                            *
Pierderile financiare sunt incerte, dar se spune că ar fi uriaşe. Se poate, dar paguba unuia nu este câştigul altuia? Amintesc cum a sunat anunţul lui Traian Băsescu, pe-atunci preşedinte:
„În primul rând, este vorba de reducerea fondului de salarii (pauză) pentru tot aparatul bugetar din România (pauză, apoi repezit) cu 25 la sută (pauză). Iar până la sfârşitul anului … şefii de instituţii au obligaţii să-şi facă selecţia, să-i aleagă pe cei mai buni şi nu clientele politică, în aşa fel încât în anul 2011, menţinându-se anvelopa salarială şi în speranţa creşterii economiei, salariile să poată reveni la cele pe care le au acum. Această măsură trebuie luată de la 1 iunie! (pauză) Deasemeni, în ceea ce priveşte pensiile … Guvernul îşi va menţine transferul de 1,7 miliarde euro la fondul de pensii …, dar pentru a acoperi pensiile la nivelul actual, şi numeric şi nivel de plată, ar mai trebui circa 500 de milioane de euro, care nu există. (pauză) Aceşti bani nu există. Ca atare, este previzibilă o reducere a pensiilor cu 15 la sută. (pauză) De asemeni, se va proceda la reducerea masivă a subvenţiilor …, iar banii recuperaţi din subvenţii vor fi alocaţi ţintit către cei care au nevoie … de sprijin financiar … (…) De asemeni, ajutorul de şomaj se va reduce cu 15 la sută. (pauză) Pentru că v-am vorbit de salarii, aş vrea să fac o menţiune: (pauză) toate salariile vor fi afectate cu 25 la sută, inclusiv salariul minim pe economie, dar guvernul va completa diferenţa care este sub 600 de lei” (Cotroceni, 6 mai 2010).

Acum jucăm o altă piesă? Dacă „da”, când se va trage cortina între acte?

Să fie COVID-19 o gripă mai şmecheră sau este doar o altă OPŢIUNE, cu efecte chiar mai puternice decât anunţul lui Băsescu? Mihai Netea, cercetător şi profesor de Biologie Experimentală, i-a asigurat pe cei de la „Hotnews” că „nu” (26 februarie): „Gravitatea infecțiilor cu Covid2019 este CAM ACEEAŞI CA GRAVITATEA UNEI GRIPE. Acea gripă sezonieră care se face în fiecare an, începând din noiembrie până prin martie, în perioada rece a anului, și care, din păcate, încă face victime.”
Dacă are dreptate, să nu te-ntrebi: Armata păzeşte suspecţii de îmbolnăvire sau trebuie să fie pe picior de război, din motive neştiute?

                                                                            *
Parcă mai ieri, când noi ne uitam spre China şi preziceam pe baze ştiinţifice invazia, Centrul naţional de supraveghere şi control a bolilor transmisibile (CNSCBT) anunţa în van, ca în pustiu, privitor la intervalul cuprins între 27 ianuarie şi 2 februarie 2020 (S 05/2020):

■ „Având în vedere faptul că în această săptămână:
– s-a înregistrat o CREŞTERE FOARTE MARE (de peste 99%) a numărului de îmbolnăviri faţă de nivelul aşteptat (media aritmetică a numărului de cazuri raportate în trei săptămâni anterioare)
– activitatea gripală a evoluat cu intensitate înaltă, cu extindere naţională, raportându-se un număr aproape DUBLU DE GRIPE CLINICE comparativ cu săptămâna precedentă
– rata pozitivităţii pentru virus gripal la cazurile testate a fost peste 60%
se concluzionează că GRIPA EVOLUEAZA EPIDEMIC.
■ Au fost raportate la nivel naţional 7022 cazuri de gripă clinică, răspândite pe întreg teritoriul ţării, un număr aproape dublu faţă de cele raportate în săptămâna precedentă (3645) şi faţă de cele raportate în aceeaşi săptămână a anului precedent S 05/2019 (3455 cazuri).”
■ „La nivel naţional, numărul total de cazuri de infecţii respiratorii acute (gripa clinică, IACRS şi pneumonii) a fost de 171.081, cu 17,5% mai mare comparativ cu cel înregistrat în aceeaşi săptămână a sezonului precedent (145.622) şi cu 66.1% mai mare comparativ cu cel din săptămâna anterioară (102.981).
■ Au fost raportate 38 cazuri de Infecţii Respiratorii Acute Severe (SARI), cu 23 mai multe (de 2,5 ori mai multe) faţă de săptămâna precedentă şi cu 42 mai puţine (de 2 ori mai puţine) faţă de aceeaşi perioadă a sezonului precedent.”

În acel moment, fuseseră înregistrate „18 DECESE confirmate cu virus gripal, din care 12 tip A, subtip (H1)pdm09, 2 tip A, subtip H3, 2 tip B, 1 coinfecţie de AH3+B şi 1 tip A.”.
Toate aceste tipuri de virusuri au produs în continuare decese şi nu există vreun semn că nu o fac şi acum. La 23 martie, CNSCBT ajunsese la poziţia 68: „68. Bărbat în vârstă de 70 de ani, din jud. Iaşi, având condiţii medicale preexistente, dar nevaccinat anti-gripal, confirmat cu virus gripal tip A, subtip (H1)pdm09 // Data decesului: 19.03.2020.”

Aşadar, în vreme ce noi ne concentram exclusiv asupra „noului virus” şi vizionam filmuleţe de aiurea, AICI lumea se stingea neştiută, omorâtă de viruşi „bătrâni”, dar în putere?

Din informarea CNSCBT de la mijlocul lui martie aflam, între altele:
■ „La nivel naţional, numărul total de cazuri de infecţii respiratorii acute (gripă clinică, IACRS şi pneumonii) a fost de 81.831, cu 10.7% mai mic comparativ cu cel înregistrat în aceeasi saptamana a sezonului precedent (91.618) şi cu 29% mai mic comparativ cu cel din săptămâna anterioară (115.416). [fraza care urmează este subliniată prin scriere cu litere italice] Scăderea marcată a numărului total de cazuri de infecţii respiratorii acute în săptămâna 09.03.2020 – 15.03.2020 comparativ cu cel din săptămâna anterioară poate fi datorat şi SUBRAPORTARILOR FURNIZORILOR DE SERVICII MEDICALE, PUTERNIC IMPLICAŢI în gestionarea situaţiei provocate de COVID-19.”

Anul acesta ne-au lovit toate gripele pământului? Să fie fleac, atunci când gripa clinică, IACRS şi pneumoniile ating 81.831 de oameni, însumând de vreo 40 de ori mai multe cazuri decât cele circa 2.000 de infectări cu coronavirus? COVID-19 a urmat îmbolnăvirilor cu viruşi care produc alte gripe? Diagnozele or fi fost mereu corecte?

Protocolul specific din 13 martie 2020 privind managementul în caz de deces al pacienților infectați cu noul coronavirus (SARS-CoV2), aprobat prin Ordinul nr. 436 din 13 martie 2020, al Ministerului Sănătăţii, stipulează la articolul 2:  „Cadavrul persoanei decedate ca urmare a infecției COVID-19 confirmată prin teste de laborator fără leziuni traumatice, NU SE AUTOPSIAZĂ”.

Fără autopsie, poate fi cunoscută cu precizie cauza morţii? Există precizări similare şi pentru ceilalţi viruşi gripali, care aduc moarte? În lipsa necropsiei, poate fi cunoscută cu precizie şi în detaliu acţiunea coronavirusului? Este imposibil ca „testele de laborator” să fie uneori greşite, slăbirea organului care a cedat, ducând la moarte, fiind produsă de un alt tip de virus sau de o cu totul altă cauză? Când persoane în etate mor după câteva zile, iar un tânăr ca Emanuele Renzi (sub 40 de ani) se stinge subit, fără să fi avut o altă boală, nu se impune o cercetare profundă? Sau când „Ştiri mondene” informează la 29 martie: „O româncă a murit într-un spital din Paris din cauza gripei porcine: «Noi credem că a fost vorba tot de coronavirus»”, avem vreo probă indubitabilă că nu s-a întâmplat ca şi alte decese cauzate de gripa porcină să fi fost trecute ca fiind produse de COVID-19 – sau invers? Ce se întâmplă în tot acest timp cu ceilalţi viruşi gripali? Îi înghite coronavirusul?

                                                                     *
Întrucât cifrele sunt în continuă schimbare şi nu se poate aştepta până la încheierea acestei gripe, iau drept exemplu situaţia din 27 martie, aşa cum o prezintă situl „Jurnalul.ro”. Citez integral:

Bilanț neagru: 26.819 de decese la nivel mondial. Cele mai multe infecţii, în SUA.
Bilanţul pandemiei de coronavirus a ajuns la 26.819 morţi pe plan global, unde s-au înregistrat până în prezent peste 585.000 de cazuri de infectare, cele mai multe în Statele Unite, arată datele centralizate de Universitatea Johns Hopkins (SUA).
Statele Unite au ajuns pe primul loc din punct de vedere al numărului de infecţii, 97.028. În Italia sunt 86.498 de cazuri confirmate de coronavirus, în China sunt 81.897 de cazuri, în Spania 64.059, iar în Germania 50.178. În Franţa s-au înregistrat 33.402 cazuri, în Iran 32.332, iar în Marea Britanie 14.743.
Cele mai multe decese provocate de Covid-19 au fost raportate în Italia, 9.134. În Spania s-au înregistrat 4.934 de decese, în China 3.296 şi în Iran 2.378. În Franţa sunt 1.995 de decese, în Marea Britanie 759, în Olanda 546, iar în Statele Unite 1.475. În Germania au fost raportate 321 de decese, în Belgia 289, iar în Elveţia 231.
La nivel mondial s-au vindecat 129.812 persoane, cele mai multe în China, 61.732.

Prin urmare, la nivel mondial şi în acest moment ales, numărul vindecărilor atinge 22,22 procente, iar mortalitatea este de 4,58 la sută.

Să analizăm situaţia produsă de coronavirus, separând China de Restul-lumii.

RATA MORTALITĂŢII.
■ Restul-lumii avea în acel moment 503.103 cazuri de infectare (585.000 – 81.897) şi un număr de 23.523 decese (26.819 – 3.296). Altfel spus, rata mortalităţii este de 4,67 la sută. ● Cifra se datorează în bună măsură situaţiei din Italia, unde mortalitatea este de 10,57 la sută, afectând negativ rezultatul global.
■ În China, unde există 81.897 cazuri şi 3.296 decese, mortalitatea este ceva mai mică – 4,02 la sută. Nu este spectaculos mai mică, dar când e vorba de vieţi salvate, orice sutime de procent contează.
RATA VINDECĂRILOR
■ În Restul-lumii s-au vindecat 68.080 de pacienţi (129.812 – 61.732), care reprezintă 13,55 la sută din cele 503.103 cazuri de infectare.
■ În China, cei 61.732 de oameni vindecaţi reprezintă 75,75 la sută din totalul de 81.897 de persoane îmbolnăvite.

În ceea ce priveşte ţara noastră, în seara zilei de 29 martie, la ora 21:00, lucrurile stăteau astfel (cifrele sunt oficiale):
1815 infecţii,
206 pacienţi vindecaţi şi
43 decese.

Deci, rata mortalităţii era de 2,36 la sută, iar cea a recuperărilor ajunge la 11,35 procente (deocamdată, sub media Restului-lumii). Reamintesc că la 24 martie era de 1,38 la sută, iar trei zile mai târziu, de 1,93 la sută. Oricum, deocamdată, cea mai mare rată a mortalităţii este înregistrată de gripele „comune” – 3,5 procente din îmbolnăviri.

Am pierde ceva dacă ne-am sfătui cu chinezii, care până acum sunt de departe cei mai performanţi? Politicienii ne riscă vieţile, doar din ambiţie? Au primit comandă?

                                                                   ADDENDA

În „Dictionnaire de l’Academie françoise”, 1694, substantivul „grippe” nu există. În ediţia din 1762, îl găsim şi ca substantiv, dar cu înţelesul „Fantaisie, goût capricieux”. Abia din ediţia a VI-a (1835), după ce fusese menţionat în sens medical de Encyclopaedia Britannica („GRIPES, in Medicine, a colic or painful disorder of the lower belly, occasioned by irritating matters, or by wind in the intestines.”, 1823), va fi amintit, scurt: „GRIPPE, se dit aussi d’Une espèce de CATARRHE ÉPIDÉMIQUE. «Avoir la grippe».”

În dicţionarele limbii române, îl găsim la Şăineanu: „GRIPĂ f. Med. Un fel de catar pulmonar (fr. «grippe»)”.

În „Vocabulario italiano[-]inglese” (1659), „influénza” este astfel tradus: „influence, inflowing, also a fatal or influent course of the Planets.”

În timp, gripei i s-au dat diverse denumiri. Marcel Delabrosse consemnează în „Contribution à l’étude de l’influenza” [grippe], 1892:
„En France: grippe, grippette, follette, coquette, générale, baraguette, petite poste, horion, tac, dando, ladendo, allure, petit courrier, cocotte, rhume épidémique, fièvre catarrhale, fièvre catarrhale épidémique, catarrhe épidémique, synoque catarrhale, bronchite épidémique.
En Italie : catarro russo, morbo russo.
En Espagne : influencia russa, catarro epidemico.
En Angleterre : influenza, épidémie catarrh.
En Allemagne : epidemisher Husten [tuse molipsitoare], russiche Krankheit [boală rusească]. [mai târziu, au apărut „Grippe” şi „Influenza”, ultima însemnând şi „boală”]
En Hollande : zinkingkoorts.
En Danemark : snuezyge.
En Suède : snufsjuka, snuffeber.

„Il est assez difficile de déterminer les épidémies de grippe ou d’influenza qui ont sévi dans l’antiquité, car les auteurs anciens réunissaient sous la dénomination de MALADIES CATARRHALES, des affections très diverses. Nous donnons le tableau de celles qui (d’après le Compendium [de médecine pratique, 1836, vol. 4]) ne paraissent être autre chose que la grippe ou influenza.” – Vezi şi É. Littré, „Œuvres completes d’Hippocrate”, V.
„Ce nom, dit M. Landouzy, vient sans doute de l’expression vulgaire «agripper», qui veut dire saisir brusquement et avec violence [Agripper era forma populară a lui Gripper; nu se complică inutil explicaţia?]; selon J. Frank, grippe vient du mot polonais «chrypka», enrouement” („Compendium de médecine pratique”, 1836, vol. 4).

Este puţin curios faptul că gripei i se spune şi astăzi „influenza” în Marea Britanie, dar nu şi în Italia, unde se aude foarte rar, de obicei folosindu-se „grippe”şi „raffreddore”.

                                                                                *
Ce ştiau medicii noştri acum 109 ani? Citez din DOCTORUL DE CASĂ sau DICŢIONARUL SĂNĂTĂŢII, operă a medicilor Vasile Bianu şi Ioan Glăvan, care a primit în anul 1911 premiul „Năsturel” al Academiei Române.

■ „INFLUENŢĂ, gripă. –– Iată o boală foarte bine cunoscută de toată lumea, căci puţini sunt aceia cari se pot lăuda că n’au fost atinşi de ea. A venit pentru întâia oară în ţara noastră la anul 1890, după ce a cutreerat întreagă Europa şi de atunci şi până astăzi multe victime a secerat, nu atât prin ea însăşi, cât prin complicaţiunile la cari a dat naştere. Influenţa este o boală epidemică ce isbeşte fără deosebire un număr mare de oameni, mari şi mici; a cărei mod de întindere este foarte neregulat şi a cărei început coincide cele mai adeseori cu schimbările de temperatură, deşi nici o condiţiune atmosferică nu o poate explica. — Această boală epidemică, contagioasă, este produsă de un MICROB descoperit în anul 1892, care se cunoaşte sub numele de COCCO-BACILUL lui Pfeiffer şi care are forma unui beţişor foarte scurt, foarte fin, aproape tot aşa de lung cât şi de gros, rotund la capete, câte odată asociaţi câte doi (diplobacili), imobil. Singur sau asociat cu alţi microbi, el se găseşte în mare număr în salivă şi în scuipat, este aerob şi se colorează bine cu fucsina fenicată diluată.

Click pe imagine pentru mărire!

Microbul influenţei, care de altfel nu se găseşte decât numai în această boală, poate să se întovărăşească cu o sumedenie de alţi microbi, din care pricină nu este nici o altă boală în care infecţiunile secundare (complicaţiunile) să fie aşa de numeroase, aşa de variate şi să joace un rol aşa de mare ca în influenţă. Microbul gripei se poate asocia cu streptococul, stafilococul, pneumococul, etc. dintre cari cel mai răutăcios şi mai neastâmpărat este STREPTOCOCUL, care, fiind în tovărăşie cu microbul influenţei, capătă o putere (o virulenţă) din cele mai mari, producând amândoi o infecţiune gene¬rală (septicemie) sau diferite infecţiuni locale (pleurale, pulmonare, meningeene, etc.). — Întrucât priveşte SEMNELE boalei vom spune din capul locului că nu este nici o boală care să înceapă aşa de repede şi cu furie ca influenţa. Perioada de incubaţie (încuibare) a ei nu trece niciodată peste 24 ore şi ÎNCEPUTUL este brusc, dintr’ odată şi aproape pe neaşteptate; din teafăr-sănătos te pomeneşti cu un fior straşnic, cu răcirea mânilor şi picioarelor, cu o stare generală de abatere, de oboseală, de toropeală, cu durere de cap, dureri în tot corpul, mai ales la mâni şi picioare, cu ochii lăcrămânzi, nasul înfundat, strănutări repetate, limba albă sau gălbuie, gâtul uscat, greutate la înghiţit, uneori durere de gât, vocea răguşită, tusă uscată, obositoare, chintoasă, cu greutate la respirat, uneori chiar sufocaţiune (înăbuşire); apoi sete, lipsă de poftă de mâncare, vărsături, alteori diaree. În totdeauna bolnavul are febră (fier¬binţeală), care variază dela 38 şi jumătate până la 41 grade. Deşi la început boala se pare a fi foarte gravă, ea se vindecă mai întotdeauna după 8 zile, prin sudori abondente, având însă o convalescenţă în¬ceată şi bolnavul îşi recapătă puterile cam târziu. Pe lângă această formă care se poate numi COMUNĂ, influenţa are şi alte forme, dintre cari unele foarte grave. — Forma TORACICĂ cu guturaiu (coriză), răguşeală (laringită), tusă (bronchită) şi care mai ales la bătrâni şi la copii se poate complica de inflamaţia cămăşii plămânilor (pleurezie), sau de fluxiune de piept (îngrămădire de sânge la plămâni), cari sunt foarte grave. — Forma NERVOASĂ: dureri cumplite de cap şi de-alungul şirii spinării, aiurare (delir), ameţeli, leşin (sincopă), dureri nevralgice în diferite părţi ale corpului, o stare de toropeală. — Forma GASTRO-INTESTINALĂ: vărsături necontenite sau diaree (urdinare) mare, semne cari simulează o febră tifoidă (lingoare). — Forma EMORAGICĂ: scurgeri de sânge din, nas, beşică, mitră; etc. — În fine este o formă cu OTITĂ (inflamaţia sau aprinderea urechii mijlocii) cu dureri foarte tari, cari nu încetează până când se sparge timpanul (toba urechii) prin care se scurge puroiul ce s’a format în ureche şi care supuraţie ţine mai multe săptămâni. Mai sunt şi alte multe COMPLICAŢIUNI ale influenţei, pe cari le trecem cu vederea, nepermiţându-ne locul a ne ocupa şi de ele, dar asupra cărora se va pronunţa doctorul chiemat, ordonând cele de cuviinţă. — Ceeace este şi mai trist este că această ciudată boală de multeori provoacă, redeşteaptă sau înteţeşte boalele cele mai diferite: nevrastenia, isteria, coreia, alienaţiunea mentală sub diferite forme, mielita, paralizii, oftica, nefrita, etc. (vezi aceste cuvinte). — TRATAMENT. Influenţa uşoară se vindecă singură, pe câtă vreme cea gravă de multe ori cere un tratament foarte lung şi variat, iar când se vindecă lasă pe bolnav într’o stare de slăbiciune mare, expus la tot felul de molipsiri. Fiindcă noi nu putem şti dela început, chiar în formele uşoare, ce poate aduce o influenţă, este bine s’o combatem cu energie chiar din prima zi. Întru cât priveşte PROFILAXIA, adecă mijloacele de a preveni ivirea influenţei, de a apăra pe indivizi şi populaţia de această boală, amintim că, deoarece intinderea influenţei se face dela o ţară la alta foarte repede, nu este cu putinţă de a lua aceleaşi măsuri ca pentru coleră şi ciumă; de asemenea şi apărarea unei localităţi, când boala a ajuns în apropierea ei, nu este cu putinţă. Singură profilaxia INDIVIDUALĂ se poate aplica cu oarecare succes. În timp de epidemie, dacă se iveşte unul sau mai multe cazuri într’o comunitate (şcoale, internate, căzărmi, etc.), se recomandă să se IZOLEZE îndată bolnavii şi la tre¬buinţă să se închidă şcoalele, să se deşerte stabilimentul. În familie să se izoleze bol¬navul şi să se dezinfecteze camera sau casa, cu aburi de esenţe antiseptice (timol, eucaliptol, etc.), să se măture cu cârpe înmuiate în sublimat coroziv (1 la 1.000), să se dezinfecteze SCAUNELE şi UDUL bolnavului înainte de a se arunca în latrină; după ce a trecut boala să se dezinfecteze odaia şi tot apartamentul cu FORMOL, iar rufăria să se treacă prin ETUVĂ. Omul sănătos să se ferească de cei gripaţi, să evite orice exces, oboselile, răcelile, ceaţa, sălile de spectacol (teatrele etc.), şi ori ce loc de întrunire. Fiindcă microbul influenţei pătrunde de obiceiu prin căile respiratoare, vom pulveriza în casă esenţe antiseptice şi vom face o antisepsie amănunţită a nasului şi gurii, vom pune în nas de mai multe ori pe zi uleiu de vaselină mentolată (cu 2 la 100). — Tratament SPECIFIC pentru influenţă nu există. Pentru a înlesni eşirea din corp a otrăvii boalei (a toxinelor) vom recurge dela început la REGIM DE LAPTE, la PURGATIVE şi DIURETICE (curăţenii şi medicamente cari fac ud mult).

Click pe imagine pentru mărire!

Îndată ce omul s’a îmbolnăvit de influenţă trebue să ia o curăţenie (calomel sau unt de ricină), şi apoi după ce va fi servit să ia 1 gram de sulfat sau cloridrat de CHININĂ şi 1 gr. de ASPIRINĂ. Se înţelege dela sine că bolnavul va sta în casă, în pat chiar, într’o cameră potrivit de încălzită. Pe lângă lapte va putea bea băuturi calde şi sudorifice (ceaiu de nalbă, de nalbă mare, de limba mielului [borrago officinalis] şi de alte flori pectorale), ceaiu rusesc, cafea, şampanie. Va face gargară cu permanganat de potasiu la 1000 şi clizme cu apă fiartă sterilizată. Pentru a combate căldura (febra) se mai poate da bolnavului antipirină, antifebrină, exalgină, fenacetină, mai multe zile dearândul, toate acestea potrivite după etatea bolnavului. Se mai recomandă la început băi călduţe, cari ar scurta durata boalei. Când căldura este foarte mare şi stăruitoare se pot face băi de 30° sau chiar de 25°. Pentru tusă se dă aconit, codeină, iosciam, bromoform, pe¬ronină, iar pe piept se vor aplica muştare, ventuze (pahare), ungeri cu tinctură de iod, iar când flegma iese cu greutate se va da clorhidrat de amoniac, pulberea lui Dower, ipeca, scila. Dacă scuipatul este prea abon¬dent se vor prescrie balsamice, terpină, ter¬pinol, acidul benzoic etc. În cazurile de com¬plicaţiuni tratamentul variază după felul lor şi după cum va crede doctorul de cuviinţă. Odată CONVALESCENŢA începută bolnavul nu va eşi numai decât afară; se va hrăni bine şi va lua medicamente tonice; fier, arsenic, ca¬codilat de sodă, glicerofosfate, untură de peşte, etc. pentru ca să-şi recapete puterile pierdute.”

Click pe imagine pentru mărire!

Existenţa formei GASTRO-INTESTINALE, ale cărei semne „simulează” o altă boală aminteşte de un articol recent, din care aflăm că „un studiu publicat recent în The American Journal of Gastroenterology” ar atrage atenţia asupra faptului că „Diareea şi alte probleme gastrointestinale ar putea să fie primele semne ale noului coronavirus” („Capital”, 22 martie).

„Le Figaro” din 25 februarie 1907 ştia că există „TROIS FORMES DE GRIPPE …, la grippe nerveuse, LA GRIPPE GASTRO-INTESTINALE et la grippe pulmonaire…”

Niţel înainte, în 1837, Landouzy admitea (şi el) că există „une grippe encéphalique, une grippe thoracique, et une grippe abdominale” (Mémoire sur la grippe de 1837).
Am (re)descoperit cunoştinţe de acum două secole?

                                                                   *
Se pare că fie soarta, fie Cineva dintre noi vrea să ne ţină sub tensiune. Taman când China anunţase că în spitalele ei lucrurile merg spre bine, s-a auzit („Capital”, 25 martie): „Un nou virus lovește China! Hantavirusul a ucis deja un om. Potrivit raporturilor locale, corpul unui bărbat care a murit în China a fost testat pozitiv de un virus asemănător cu infamul Covid-19, numit hantavirus. Acesta provenea din provincia Yunnan și mergea în provincia Shandong pentru a munci, într-un autobuz închiriat.

Primul hantavirus („Hantaan virus”) a fost descoperit de coreeni, prin 1970, dar cea dintâi infecţie la om datează din 1993 (SUA). După Coreea, virusul a fost raportat şi în alte părţi ale Asiei, dar şi în Europa, iar astăzi „versiunile” lui sunt de ordinul zecilor – multe în America Latină, unde apariţia unor focare a făcut obligatorii studii aprofundate. Unele texte de specialitate susţin că hantavirusul nu este contagios în America de Nord, dar adaugă că, potrivit altor cercetători, s-ar putea să fie, în America de Sud. E bine! E clar!

La început, hantavirusul nu produce simptome care să-l scoată din tiparul viruşilor gripali, dar ulterior apare o congestie a plămânilor, cu o acumulare de lichid (pleurezie?), ce duce la scurtarea respiraţiei. Apoi, se pot ivi diverse complicaţii. Rata mortalităţii este mare: „About 38% of hanta virus infections are fatal”.

Acum câţiva ani, cel puţin, cum nu exista nici tratament, nici vaccin, singurul mod de prevenţie era evitarea contactului cu rozătoarele, prin care se transmit (fecale, urină, salivă sau particule în suspensie care să le conţină). De aceea, o epidemie de hantavirus pare improbabilă. Faptul că nu afectează mulţi oameni rămâne unul dintre motivele pentru care perioada de incubaţie este necunoscută, estimându-se cu generozitate că ar putea dura între 1 şi 8 săptămâni.

                                                                                                                   Călin L. CERNĂIANU

Prima parte: Nedumeriri şi suspiciuni – Afacerea „GRIPA” (I)

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *