Observator

Nedumeriri şi suspiciuni – Afacerea „GRIPA” (VIII)

                 LUMEA: CLUBUL DRESORILOR & MULŢIMI NAIVE? Pentru ca OMS să poată constata […]

 

               LUMEA: CLUBUL DRESORILOR & MULŢIMI NAIVE?

Pentru ca OMS să poată constata instalarea actualei PANDEMII nu era necesar ca mai multe state, din diverse locuri ale globului, să declare fiecare în parte şi în mod oficial declanşarea EPIDEMIEI de COVID-19? „Intrarea” în pandemie a ajutat omenirea sau i-a dăunat? Cine pierde de pe urma crizelor create prin această decizie birocratică? Nu există şi mari câştigători, cărora le-au sporit profiturile pe măsură ce se subţiau conturile altora?

Curiozitate de nemedic:

  • Ce face SARS-CoV-2 în organismul „asimptomaticului” care l-ar purta? Cum, când şi de ce aberaţia infectat-fără-simptome încetează să mai fie periculoasă pentru ceilalţi?
  • Câte persoane asimptomatice au fost depistate între cei care aveau peste 60 de ani? A fost vreuna?
  • Când trecem unul pe lângă altul, ne ţinem un pic respiraţia. La urma urmei, de ce ne ferim cu atâta disperare? Ce sperăm? Credem că, mergând cu cârpa la gură un an, doi sau zece putem feri viaţa noastră şi a celorlalţi, dacă organismul nostru este atât de slăbit încât poate să fie răpus de această infecţie respiratorie? Nu se mai moare decât de COVID? În ultimele 9 luni, de Covid (să zicem) s-au stins vreo 5.000 dintre noi, dar pe lângă aceştia au mai murit 189.400, adică de circa 38 de ori mai mulţi. De ce am făcut o adevărată fixaţie pentru covidieni, iar pe toţi ceilalţi i-am uitat? Asta meritau?
  • De ce Parlamentul, preşedintele Statului şi Guvernul ne spun că iau decizii la sfatul unor specialişti, dar refuză să-i nominalizeze? Precis sunt români?

                                                                       *

Recent, mass media a anunţat: „Trump Covid post deleted by Facebook and hidden by Twitter” (BBC, 6 octombrie). Dacă preşedintelui SUA i se întâmplă una ca asta, cum să mă deranjeze faptul că Google mi-a „ascuns” contul Facebook? Ce s-ar întâmpla dacă s-ar trezi brusc cu o platformă concurentă, susţinută nu de câţiva miliardari, ci de un stat? Dacă nici Facebook, nici Twitter nu demonstrează că ar fi infailibile, să nu te gândeşti că Trump avea dreptate? Sau tocmai asta au intenţionat?

                                    CREDE ŞI NU CERCETA

În sfânta Scriptură, „crede şi nu cerceta” nu există sub această formă, dar mesajul se regăseşte în evanghelia lui Ioan (XX), când aminteşte de apostolul Toma, nu degeaba supranumit Necredinciosul:

„25 Ceilalţi ucenici i-au zis deci: «Am văzut pe Domnul!» Dar el [Toma] le-a răspuns: «DACĂ nu voi vedea în mînile Lui semnul cuielor, şi DACĂ nu voi pune degetul meu în semnul cuielor, şi DACĂ nu voi pune mîna mea în coasta Lui, NU VOI CREDE.»

26 După opt zile, ucenicii lui Isus erau iarăş în casă; şi era şi Toma împreună cu ei. Pe cînd erau uşile încuiate, a venit Isus, a stătut în mijloc, şi le-a zis: «Pace vouă!»

27 Apoi a zis lui Toma: «Adu-ţi degetul încoace, şi uită-te la mînile Mele; şi adu-ţi mîna, şi pune-o în coasta Mea; şi nu fi necredincios, ci credincios».

28 Drept răspuns, Toma I-a zis: «Domnul meu şi Dumnezeul meu!»

29 «Tomo» i-a zis Isus, «pentrucă M-ai văzut, ai crezut. FERICE DE CEICE N-AU VĂZUT, ŞI AU CREZUT».”

În secolul II, Celsus îi acuza pe creştini de iraţionalitate şi de ignoranţă, pentru că – a(r fi) scris el – aceştia l-ar fi îndemnat să creadă fără să pună întrebări. Timpul a trecut, credinţa s-a sleit, iar raţiunea – bună sau rea – a împins omenirea în prezent şi îi va da brânci în viitor. Dacă „Ferice de cei ce n-au văzut, şi au crezut” privea sufletul, astăzi eşti inclus în rândul infractorilor când pui întrebări referitor la un ipotetic virus, o infimă bucăţică de materie, de care medicii ne-ar trata fără să-l fi văzut şi fără să ştie cum acţionează împotriva organismului. Iraţionalitate? Ignoranţă? Nu se poate, doar sunt specialişti!

Ingineria socială nu este şi ea o ştiinţă, de care se ocupă alţii, specialişti şi dânşii?

                                                         TESTELE

După cum arată şi numele, testul COVID-19 depistează NUMAI această infecţie. Din moment ce SARS-CoV-2 provoacă aceleaşi simptome ca alte câteva boli respiratorii, mai uşoare sau suficient de severe ca să ducă la moarte, nu sare în ochi faptul că, brusc, medicii nu au mai fost interesaţi de nici una dintre acestea, în ciuda faptului că în România era OFICIAL DECLARATĂ epidemie de GRIPĂ, nu de COVID-19? Au respectat cu toţii jurământul depus ca profesionişti? Cândva, alţi meseriaşi, procurorii, s-au aflat şi ei „în linia întâi”, dar cum au rămas în istorie mulţi dintre ei şi câtă lume i-a blestemat? Nu triouri procuror-medic-judecător au internat oameni zdraveni la minte în balamucul de la Poiana Mare, de pildă, şi nu presa îi elogia pe toţi? Se încearcă astăzi refacerea acestui mecanism funest, folosind, ca şi în trecut, minorităţi din aceste meserii?

În a doua decadă a lunii septembrie, populaţia lumii se cifra la 7.774.812.442 de suflete. Scriptic, printre acestea, fuseseră descoperite 31.024.156 de persoane infectate (1 din 250,6) şi, la nivel mondial, se efectuaseră 599.051.927 de testări COVID (în medie, 1 test la 13 vieţuitori şi/sau 19,3 teste per „infectat”). Nefiind fabricate gratuit, testele au adus ceva profit. Cui? Mai contează? Cuiva din China, din Statele Unite, din Coreea de Sud, din Thailanda şi din Germania, ţări care le produc, spre salvarea omenirii, după cum se spune. Întrucât clinicile şi spitalele care folosesc aceste teste au câştigat şi ele ceva bani, era/este sau nu în interesul lor ca numărul testărilor să fie cât mai mare şi, dacă se poate, să devină o sursă permanentă de venit? În sfârşit, apariţia prezumtivei boli nu a creat „o situaţie excepţională”, care a permis politicienilor să acţioneze în consecinţă, luând „măsuri excepţionale”, care (să) includ(ă) pedepse cu puşcăria şi amenzi uriaşe? Dacă, într-adevăr, Statul ar fi fost interesat de sănătatea noastră, ar fi închis unele spitale şi ar fi interzis 80 la sută din operaţii? Vrea să ne ajute sau să ne înspăimânte?

Cei depistaţi „pozitiv” nu au avut inspiraţia sau posibilitatea să îşi facă şi un test gripal, care le-ar fi arătat dacă nu cumva infecţia este provocată (şi?) de alţi coronaviruşi, banali, sau chiar de un simplu virus gripal B. Dar medicii? Din ditai corpul profesional nu s-a gândit nici unul că, în anumite cazuri, ar putea fi coinfecţii? Nu s-a întrebat nici unul unde ar fi dispărut gripa, aproape peste noapte? „În linia întâi” trebuie numai dotări, nu şi interes şi pricepere?

A fost exprimată intenţia Statului de a folosi un test care să depisteze atât COVID-19, cât şi gripa sau răcelile şi care să fie comercializat prin farmacii. Dacă acest test este posibil, nu devine limpede că dumnealui, Statul, ştie despre COVID-19 că este o infecţie respiratorie obişnuită – caz în care apare întrebarea: pentru ce ne-aţi chinuit, domnilor, şi pentru ce aţi batjocorit tradiţii şi relaţii inter-umane? Oare doar pentru ca să câştige unii bani şi ca să poată fi justificat şomajul, falimentarea multor firme şi înrobirea Ţării prin împrumuturi destinate nu se ştie cui, prin felurite achiziţii la preţuri exorbitante şi de care românii nu au nevoie? Esenţa să se reducă tot la arginţi? Din nou Iuda? Câţi sunt, Doamne?

                                                                    *

Atât pentru testul de paternitate, de exemplu, cât şi pentru cel menit să descopere dacă organismul este sau nu infectat cu un virus se foloseşte procedura PCR. Pentru testul de paternitate sunt necesare probe de sânge, salivă, păr etc., iar precizia este de 99,9%. În asemenea cazuri, însă, sunt comparate DOUĂ organisme (prin ADN-urile lor). În cazul depistării unui virus împrăştiat prin lume, lucrurile se schimbă. Organismul uman devine un volum în care, pe lângă o puzderie de microorganisme, se ascunde şi un microb străin şi potenţial dăunător. Pentru a-l căuta, în corp este introdusă o „compoziţie” preparată de specialişti cu acest scop. Aceasta din urmă („molecula”) poate fi concepută înainte ca microbul să fie izolat şi secvenţiat? Cine, când şi cum a verificat rezultatele, repetând procedurile?

Dacă aceşti paşi nu au fost făcuţi, ÎN CE CONSTĂ TESTUL ŞI CE ANUME CAUTĂ? Testul „ştie” dacă virusul este activ, inert sau parţial distrus? Dacă da, cum află şi cum transmite medicului? Dacă nu, cât de relevant mai este? Caută anticorpi? Posibil, dar un anticorp acţionează strict asupra unui virus anume sau poate să vizeze mai mulţi, cu ARN asemănător în mare măsură? În al doilea caz, cum se poate cunoaşte cu precizie pe care dintre ei l-a depistat testul „pozitiv”?

Test este menit să descopere existenţa unui virus într-un corp. Pentru asta, teoretic, i s-ar da o parte din „fotografia” virusului căutat (un număr de secvenţe – „secvenţă” fiind, conform geneticienilor: „the order in which amino-acid or nucleotide residues are arranged in a protein, DNA, and so forth”).

Într-un fel, testul – gripal, să spunem – este ca un fel de câine de urmă. Îi treci pe la nas un obiect al persoanei pe care vrei să o caute şi el te poate duce la ea. Cu o condiţie esenţială: dacă vrei să-l găsească pe Popescu, nu-i da să miroase o haină a lui Ionescu. Şi nici una pe care tocmai ai scos-o din maşina de spălat, căci ar fi ca şi cum i-ai cere să caute o persoană care nu există.

                                                             *

Cultura celulară rămâne standardul de aur al diagnosticului de laborator. Problema ei constă în faptul că, în cazul viruşilor gripali, rezultatul se obţine cu întârziere (după 14 zile), nu ca în cazul metodei lui Mullis (RT–PCR), care este rapidă, dar costisitoare şi, în plus, necesită laboratoare specializate.

Pentru virusurile gripale A şi B există şi teste rapide, a căror funcţionare este destul de simplă. Într-o casetă care conţine o membrană cu anticorpi (anti)gripali se introduce un exudat (faringian, nazo-faringian etc.) şi, dacă proba prelevată conţine antigene (virusuri, bacterii sau celule infectate ale organismului), testul va indica acest lucru, în circa un sfert de oră pe membrană apărând anumite linii colorate.

Şi în cazul acestui gen de testări, esenţial este TIPUL DE ANTICORPI aflaţi pe membrană, nu ce scrie pe casetă, aici putându-se inscripţiona orice. Dacă anticorpii sunt comuni unui coronavirus banal (cel care ne aduce guturaiul, de exemplu), dar pe casetă scrie „BoalaMarţienilor-2021”, un rezultat pozitiv nu ar fi o dovadă că această boală ar exista, ci doar că testul a fost făcut în aşa fel, încât să inducă în eroare, pacientul fiind determinat să creadă că ar suferi de o boală INEXISTENTĂ.

Să fi greşit cei de la „Robert Koch Institut” şi echipa lui Christian Drosten, atunci când au creat „molecula” testului, iar acum să nu mai poată da înapoi, deoarece, pe lângă ruşinea individuală şi naţională de a fi comis o mare eroare, contează şi daunele imense pe care aceasta le-a(r fi) adus? (facs. nr. 1)

Să fie o „greşeală” deliberată? Desigur, premisa de nevinovăţie funcţionează, dar nu a fost la fel şi în septembrie 2015, când a izbucnit scandalul emisiilor poluante? S-ar fi gândit cineva că o firmă de talia Volkswagen Group se pretează la înşelăciuni? Ar fi cutezat cineva să pună la îndoială cuvântul unor şefi de state, atunci când au început un război sub un pretext dovedit mincinos?

Aşa cum se observă în facsimilele nr. 2 şi 3, diferenţele dintre cele două teste sunt acelea că pe unul scrie „Flu”, iar pe celălalt, „COVID-19” şi că acela pentru gripă poate oferi trei rezultate pozitive (A, B şi A+B) şi unul negativ. Dacă pe membrana celui pe care scrie COVID-19 s-ar afla anticorpi ai gripei A sau ai gripei B, în cazul în care ar fi folosite pentru cineva bolnav de gripă, urmare a testării s-ar putea crede că respectivul ar fi infectat cu SARS-CoV-2. (facs. nr. 2 şi 3)

Prospectul testelor antigripale, care se vindeau anul trecut în farmacii, sunt destul de clare. Amintesc succint doar interpretarea rezultatelor. În cazul celor pozitive, apar două linii colorate, una în dreptul tipului de virus (A sau B – formele mai uşoare), iar alta în regiunea de control (C). În cazul prezenţei atât a unui virus tip A, cât şi a unuia tip B (coinfecţie), „apar trei linii colorate distincte”. În cazul unui rezultat negativ, apare o singură linie, „în regiunea de control”. Folosirea unui astfel de test este la îndemâna oricui.

În cazul testelor PCR, însă, lucrurile nu mai sunt la fel de simple. Acestea prezintă nişte curbe, pe care trebuie să ştii să la interpretezi. (facs. nr. 4 şi 5)

Unii cred că pot feri omul de moarte aşa cum feresc o maşină de uzură sau mobila de praf. „Interacţiunea” omului cu Natura, din care fac parte şi microorganismele, unele extrem de periculoase pentru unii dintre noi, este inevitabilă. Te fereşti de una şi te loveşte alta. În mod normal, de la prudenţă la obsesie este cale lungă, dar Puterea ne-a convins că poate fi mult scurtată prin repetare. Oare domnii Iohannis şi Orban cred că mai există român care, chiar dacă nu are televizor, să nu fi auzit cele trei porunci formulate de gardienii naţiunii: 1) poartă, mă, mască!, 2) stai la 2 metri! şi 3) spală-ţi, mă, mâinile!… 20 de secunde am spus, ce, n-ai memorie? Clasa politică n-a prea fost ea o lumină, dar decibeli a avut mereu.

                                                                  *

Natura nu cunoaşte minciuna sau viclenia şi nici nu este trufaşă. În Natură totul are sens, inclusiv violenţa, care nu este stupidă şi dezgustătoare ca războaiele sau răzbunarea, de pildă, de care s-a dovedit a fi capabil numai omul. Faptul că noi nu intuim mereu rosturile celor ce ne înconjoară înseamnă că acesta n-ar exista? Natura nu cunoaşte boala aşa cum o înţelege omul, nu are nici înclinaţie spre rău şi nici ascunzişuri. Faptul că noi vedem şi pricepem puţine ne priveşte. Într-o lume tridimensională care, cu totul, este nesemnificativă în timp şi spaţiu, pretenţiile în plan biologic ale fiecăruia dintre noi nu sunt cam mari? Şi măcar ştim mereu ce vrem şi de ce? Erau mai înţelepţi geţii ori, ca să dau un exemplu mai aproapiat de zilele noastre, ţăranii din Săpânţa?

                       CARANTINĂ GENERALĂ = A PRINDE MUŞTE CU CIOCANUL?

Norocul omenirii a stat în ţări ca Suedia şi Islanda, fără de care nimeni nu mai putea dovedi că, de fapt, totul a fost (şi continuă să fie) o exagerare sau chiar o mare minciună, cinic dezvoltată în jurul unui posibil sâmbure de adevăr. La 2 octombrie, Suedia avea 93.615 infectări şi 5.893 de decese, în vreme ce noi însumam 132.001 infectări şi 4.915 morţi, dar veneam tare din urmă! La 11 octombrie, numărul deceselor puse în seama COVID-19 crescuse în România până la 5.411 (+496), în vreme ce la suedezi se înregistrase un singur deces (5.894)!

Ssunt edificatoare câteva imagini din Suedia, în momente diferite: 30 martie, 5 aprilie, 9 august, 2 septembrie (toate din „The Guardian” – st. – dr.) şi 11 septembrie („Financial Times”). (facs. nr. 6, 7, 8, 9 şi, resp., 10) .

La rândul ei, China – pe care România a depăşit-o ca număr de decese provocate, zice-se, de covid – constituie o dovadă vie că lucrurile puteau fi ţinute sub control şi că infecţia produsă de SARS-CoV-2 NU MAI ESTE MORTALĂ decât în scriptele unora. Concret, la 17 aprilie, China avea 82.692 de cazuri şi 4.632 de decese. Fix o lună mai târziu, erau 82.947 de cazuri (+255) şi 4.634 decese (+2). De atunci, numărul morţilor nu a mai crescut, iar cel al infectărilor a fost nesemnificativ: 84.712 (11 august), 84.981 (25 august), 85.214 (16 septembrie), 85.424 (2 octombrie). În total, 1.695 de infectări de-a lungul a peste trei luni şi NICI UN DECES. (facs. nr. 11–12 şi 13–14)

Aşa stând lucrurile, rămâne de neînţeles de ce noi mergem pe urma colegilor din Uniune, în ciuda statisticilor, care arată că lipsa de inspiraţie (sau altceva?) a(r fi) adus acolo prăpădul. Cum am mai spus, nu contest NUMĂRUL de morţi, dar am suspiciuni privind CAUZA deceselor, inclusiv pentru că, fiind o boală nouă cu mortalitate… spectaculoasă în unele ţări ale Europei şi în Statele Unite, era de aşteptat ca numărul victimelor să depăşească media obişnuită din anii trecuţi. Din fericire, nu este cazul.

                                            DUMNEALOR ŞI NOI

Vezi câte un politician care se uită urât la unii electori, mirându-se cu voce tare: „ăştia nu cred că există virusul”. Dar dumnealui cum dovedeşte contrariul? Prin testări cu rezultate incerte? Dacă îi ceri răspunsuri, va contraataca, lovind o coardă sensibilă: morţii, inevitabilii morţi, pe care Puterea îi foloseşte inclusiv în campaniile electorale. Va repeta că Italia are o reţea sanitară mult mai performantă decât noi şi, cu toate acestea, pe unii bolnavi i-au decuplat de la aparate, medicii fiind puşi în situaţia să aleagă: ăsta trăieşte, ăsta să moară. Nu este imposibil ca, în mod excepţional, să fi existat asemenea cazuri, dar nu am întâlnit medici care să povestească cum ei, CU MÂNA ŞI DIN VOINŢA LOR, au OMORÂT un bătrân, pentru a da oxigen cuiva mai tânăr (tânăr pe care îl putem găsi peste câteva luni între victimele unui accident rutier). În jurământul depus de medici nu există şi angajamentul: „Sănătatea pacienţilor va fi pentru mine OBLIGAŢIE SACRĂ”, fără vreo precizare privind vârsta lor? Ce au ştiut familiile celor despre care ni se spune că ar fi fost UCIŞI CU SÂNGE RECE şi fără să existe garanţia că persoana care îi ia locul va scăpa cu viaţă?

                                    Domnul Musta din TIMIŞOARA

Săptămâna 20–26 ianuarie 2020 a fost oficial „caracterizată ca prima săptămâna EPIDEMICĂ din acest sezon” (CNSCBT), iar în următoarea s-a concluzionat „că gripa evoluează epidemic”. Din primele zile ale lunii februarie, epidemia de gripă se instalase în Ţară. SARS-CoV-2 încă nu căpătase acest nume, dar noi vorbeam mult despre „noul coronavirus” din Wuhan, ca şi cum n-am mai fi auzit vreodată de coronaviruşi, deşi îi întâlnim mai toţi, de nenumărate generaţii.

Într-un interviu acordat la 12 februarie, Virgil Musta (profesor la UMF Timişoara şi medic primar la Spitalul Clinic de Boli Infecţioase şi Pneumoftiziologie „V. Babeş” din acelaşi oraş) relata cum se procedează în spitalul său:

„Restul lumii [cei care nu au comorbidităţi şi gravidele] este bine să ne protejăm, pentru că o GRIPĂ te scoate din activitate, până la o săptămână şi sunt persoane care au o activitate foarte importantă şi au mult de lucru şi nu-şi prea pot permite… Din această cauză, se întâmplă două lucruri nefavorabile. Unu: merg la serviciu şi îmbolnăvesc pe alţii, doi, boala lor se prelungeşte şi eventual, dacă lucrează şi sub stres, scade imunitatea şi se complică, fac forme complicate.

[Este întrebat: „…când trebuie să mergem la medic, ca să nu ajungem contagioşi?”]

Depinde de protocol. De exemplu, acuma se vorbeşte foarte mult de infecţia cu coronavirus. Infecţia cu coronavirus este o infecţie care a apărut în China şi trebuie să ne ferim…, adică doar persoanele care au fost în zonele epidemice au probleme. Restul n-avem de ce să avem infecţii cu coronavirus. [Ciudată afirmaţie. Oare domnul doctor nu ştia că OC43, 229E, HKU1 sau NL63, care produc guturai şi/sau aşa-numitele răceli sunt tot coronaviruşi?] Am impresia că toată lumea e speriată că poate să contacteze coronavirus. Nu. Aceste persoane care au fost în zonele… pe care nu le cunoaştem, în momentul în care ajung pe aeroport sunt preluaţi de cabinetul medical al aeroportului, sunt testaţi la temperatură şi o mică analiză, să vadă dacă au semne respiratorii şi, dacă nu au, au obligaţia să steie în carantină la domiciliu 14 zile. E foarte important ca ei să respecte această indicaţie. Cei care au febră sunt trimişi în spitalul «Victor Babeş», unde avem salon special pentru aceştia, unde-i urmărim. Dacă se încadrează în definiţia de caz, adică: au febră peste 38 de grade, au dureri de cap, au fenomene respiratorii cu insuficienţă respiratorie, atuncea le facem TESTUL DE GRIPĂ. Dacă TESTUL DE GRIPĂ este negativ există şanse mari de a fi coronavirus şi sunt trimişi la Bucureşti cu o salvare specială, pentru a fi investigaţi şi ţinuţi într-o zonă de maximă siguranţă.”

Prin urmare, spre deosebire de alte locuri, unde cel căruia îi curgea nasul era trecut în categoria loviţilor de COVID-19, la Timişoara se făcea întâi TESTUL DE GRIPĂ, iar spre Capitală nu erau expediaţi decât cei care ieşeau „negativi”. O vreme, la Timişoara au fost trataţi numai cei bolnavi de gripă? De aici şi rezultatele lor deosebit de bune? Nu întreb acuzator, căci domnul Musta a acţionat perfect normal: era epidemie de gripă, iar testele – verificate în timp – reprezentau un filtru firesc, chiar obligatoriu.

Altceva ne interesează: când a renunţat spitalul domnului doctor Musta să mai folosească testele gripale şi din ce motiv? S-au terminat testele şi nu a mai fost înnoit stocul? Au fost aduse şi impuse spre folosire teste pentru COVID-19? Din clipa în care a început să folosească teste pentru COVID-19, câţi pacienţi bolnavi de gripă a mai avut?

                                                             *

Ce-ar fi făcut medicii, dacă nu existau teste? Nu mai tratau pacienţii? Sunt incapabili să stabilească singuri un diagnostic, pe baza simptomelor, până şi în cazul unor infecţii respiratorii pe care le recunosc şi cei mai simpli oameni şi care sunt descrise în atâtea şi atâtea lucrări, de la Hipocrate încoace?

La 4 octombrie, Virgil Musta ne-a anunţat prin situl spitalului pe care îl conduce că au ajuns „la pragul între (?) viaţă şi moarte”, deoarece secţia ATI este plină, astfel încât eventuali pacienţi cu forme severe nu mai au unde să fie trataţi. Să înţelegem că îi vor lăsa pe culoarele spitalului? Pe unii îi vor arunca din paturi? Ce vrea medicul (?) Musta de la noi? Asemenea discuţii se poartă pe Facebook, nu la Guvern? De ce transmite astfel de mesaje, care fac jocul politicului şi ridică tot mai mari semne de întrebare asupra castei medicale? (facs. nr. 15)

                                        Domnul Imbri din Bucureşti

Emilian Ioan Imbri, managerul Spitalului de Boli Infecţioase „Victor Babeş” din Bucureşti, susţine că „Acest virus a câștigat bătălia”. Bătălia dusă de virus cu cine? Cu mecanicii de locomotivă, cu ţăranii, inginerii, profesorii sau avocaţii ori cu doctorii? Dacă îşi recunoaşte înfrângerea, n-ar fi mai bine să ne lase? În acel moment, în România erau 576 de persoane infectate şi 6 decese.

Urmarea pierderii bătăliei: „va trebui să învățăm să conviețuim toată viața cu acest virus, așa cum conviețuim cu celelalte tulpini de corona, cu care trăim de ani de zile” (digiFM, 23 martie 2020). (facs. nr. 16)

Click pe imagine pentru mărire!

Ca să pierzi o bătălie, nu trebuie să participi la ea? În ce a constat contribuţia lui Imbri pe câmpul de luptă şi de ce, încă din luna martie, ne îndemna să depunem armele? În ce temei se referă domnul doctor la „acest virus”? L-a studiat? Are habar cum anume acţionează în organism? L-a văzut, măcar, într-o mostră prelevată de la un aşa-numit „asimptomatic”? A participat la vreo autopsie în timpul căreia l-au înhăţat legiştii? Dacă nu, despre ce anume vorbeşte şi câtă bună-credinţă are, cerându-ne resemnare în faţa răului, doar pentru că dumnealui şi colegi asemenea dânsului, din motive care îi privesc, par să fi uitat să stabilească un diagnostic? Repetă, mecanic, ce mai aude pe la alţii?

Aparent, i-ai putea da dreptate, zicându-ţi că, aşa cum vin HKU1 sau OC43, doi dintre cei patru coronaviruşi aflaţi „în funcţie” de când hăul, l-am putea adăuga şi pe zisul SARS-CoV-2, care este „rudă” cu ei. În realitate, diferenţele sunt uriaşe. Iată doar câteva dintre acestea.

1) Dacă din răceală nu se moare nici să vrei, COVID-19 este declarată cauză (reală sau nu) de deces. Nefăcându-se autopsie şi neputând să-i mai vezi la chip după ce-şi dau obştescul sfârşit, teoretic, bolnavii pot muri inclusiv asasinaţi (ar fi primele cazuri din lume?) sau urmare unui tratament inadecvat, asupra lor putând fi încercate inclusiv unele medicamente străine (îmi amintesc că domnul Adrian Streinu-Cercel vorbea cu luni în urmă de discuţiile avansate pentru testarea unui vaccin britanic).

2) Permite interzicerea ceremonialului înmormântării şi frecventarea bisericilor.

3) SARS-CoV-2 este de aşa manieră prezentat, încât mulţi simt fiori reci numai când aud rostindu-i-se numele. Automat, relaţiile sociale se deteriorează, mulţi încercând să-şi lungească viaţa separându-se de ceilalţi.

4) Nu mai pot avea loc manifestaţii populare (mitinguri, sărbători etc.). Coeziunea maselor fiind distrusă, Puterea politică scapă de o potenţială „presiune”, care s-ar putea dovedi mai mare de forţele ei.

5) Şcolarizarea este grav afectată, cu urmări greu de calculat. Pe lângă altele, este furat şi dreptul la copilărie?

6) Devin posibile felurite viclenii. De pildă:

  • Vrei să câştigi în mod viclean un răstimp? Te declari suspect de COVID-19 şi, cum specialiştii susţin că nu trebuie neapărat să ai şi simptome, îţi rezolvi treabă, stând ascuns atâta cât doreşti.
  • Vrei să scapi un timp de cineva? Trimiţi un amic în preajma respectivului, acesta se declară apoi suspect de COVID-19, iar DSP face o investigaţie care o va duce (şi) la ţinta reală, obligând-o, în cel mai bun caz, să stea în casă. Rezultatul „fals-pozitiv” este ceva la ordinea zilei.

                                                                     *

Dr. Gro Harlem Brundtland, Directorul general al OMS, menţiona în Raportul din 1999 că într-o mare parte a lumii „epidemia HIV/SIDA” continua fără oprire („The HIV/AIDS EPIDEMIC CONTINUES UNCHECKED in much of the world, and it warns us against complacency about other, still unknown, microbial threats”). (facs. nr. 17)

Cum „epidemia HIV/SIDA” îşi vede de drum necontrolat, pe tot globul, nu aduce a pandemie? De acum, cu sprijinul unor medici precum domnul Imbri, i-l adăugăm şi pe SARS-CoV-2?

Cum se face că pericolele la adresa lumii se înmulţesc pe măsură ce am progresa? Nu ne amăgim, cumva? Pădurile mor şi ele, râurile sunt otrăvite, specii de animale dispar, bariera de corali riscă să se transforme într-un fel de zid la fel de mort ca unul din beton, pătura de aer se zdrenţuieşte şi nici măcar hrana de zi cu zi, modificată după mintea şi interesele câtorva, nu mai are gustul de acum câteva decenii. Iar SIDA, care acoperă tot globul, este epidemie, cum spune OMS, sau o nesfârşită pandemie, începută acum vreo jumătate de secol, care „conutinuă necontrolat” (?) şi al cărei final nu îl întrevăd nici cei mai optimişti dintre noi?

                                                            *

„Gândul” a titrat la 23 septembrie: „O femeie din Slatina a rămas fără un picior deoarece medicii au refuzat să o trateze pentru că era infectată cu coronavirus” (facs. nr. 18).

La 3 octombrie, Antena 3 a prezentat un caz similar, de data aceasta victima fiind un bărbat. Aceştia sunt eroii „din linia întâi”? Se va spune că ar fi vorba de excepţii nefericite şi că nu putem blama o profesie din cauza câtorva? Am fi de acord cu ideea, în cazul în care breasla lor ar fi intervenit îndată şi vehement (unii chiar i-au apărat şi, prin ei, au justificat şi funestele decizii politice fără de care astfel de nenorociri nu aveau loc). Acea majoritate care tace nu este ca şi complice? Prin ce este mai etică? Este mai puţin „turmă” decât mulţimile desconsiderate din motive similare?

*

„«Medicina este nu numai o ştiinţă, ci este, de asemenea, o artă. Ea nu consistă din facerea de pilule şi plasturi, ea se ocupă cu adevărat de procese ale vieţii, care trebuie bine cunoscute înainte ca acestea să fie bine călăuzite», spunea Paracelsus [1493/1494–1541], medic și filosof” (situl Spitalului „Victor Babeş” – Timişoara). A spus, săracul Paracelsus, dar cel care îl citează reuşeşte altceva decât să sublinieze micimea şi neputinţele prezentului? Oare „procesele vieţii” se rezumă la om şi la bolile lui?

În Prefaţa la „Care of the medical outpatient” (ed. 2003, p. VII), G. Lakshmipati, endocrinolog din Delhi, specializat în tratarea diabetului, scrie:

„Half of what is true today will be proven to be incorrect in the next five years. Unfortunately we don’t know which half that is going to be.”

Da, Lakshmipati este ştiut ca având mereu umor, dar când lucrurile chiar stau aşa cum corect constată în cuvintele de mai sus, îţi mai vine să râzi?

                                      AMORSAREA EMOŢIILOR

Existenţa SARS-CoV-2 şi a COVID-19 este argumentată şi cu câteva filmări, făcute în Wuhan la sfârşitul lunii ianuarie. Două arată câte un trup întins pe asfaltul unei străzi pustii, unde nu stă în poziţia cuiva care a leşinat/murit instantaneu, ci drept, ca în coşciug (sau ca un manechin?). Alta prezintă o persoană care, după îmbrăcăminte, pare să fie cadru medical, dar care se află în mijlocul drumului, unde cu greu se poate ghici cum ar fi ajuns în mod natural.

Există şi o filmare ce surprinde momentul în care cineva cade din picioare şi rămâne nemişcat (se presupune că nu era beat). Dacă asemenea situaţii ar fi fost efect al COVID-19, cum de nu le regăsim nicăieri altundeva în lume, deşi ar exista zeci de milioane de persoane infectate? A vrut Cineva să ne impresioneze atât de profund, încât să ne pierdem luciditatea? Cine din Wuhanul pustiu s-o fi nimerit pe-acolo, ca să-i fotografieze/filmeze şi cum or fi ajuns imaginile la agenţiile de ştiri şi de acolo în ziare şi la televiziuni?  (facs. nr. 19 – „The Guardian”, 31 ianuarie, şi nr. 20 – „The Sun”)

17 iunie. „Coronavirus: SUA înregistrează mai mulţi morţi decât în Primul Război Mondial – 116.850 decese” („Finnancial Intelligence”). Ştirea pare importantă. În fapt, când ne gândim că tot în SUA numai gripa contribuie anual la moartea a circa 70.000 de oameni, situaţia se mai schimbă.

Toţi am fost impresionaţi când au rulat imagini cu gropile comune din New York, mass media informându-ne că n-ar mai încăpea în spitalele şi în cimitirele oraşului. În fapt, gropile se aflau pe Hart Island, o insulă cumpărată de oraş în 1868 şi loc în care newyorkezii au înmormântat circa un milion de oameni, fiind, sub aspectul numărului celor înhumaţi, cel mai mare CIMITIR AL SĂRACILOR din Statele Unite. În gropile comune săpate anul acesta nu se află numai cadavre infectate cu COVID-19, dar cred că ar fi util de cunoscut ce procent din totalul morţilor New Yorkului îl reprezintă aceşti foşti sărmani. (Imaginile anexate prezintă gropi făcute la interval de 57 de ani – facs. nr. 21–24).

Pe lângă cele de mai sus, din păcate sau din fericire, morţii reprezintă o realitate, dar nu o excepţie. Moartea poate avea diverse cauze, iar medicii şi politicienii care încearcă să-i treacă pe toţi în contul COVID-19 nu trebuie să probeze că au fost răpuşi de această infecţie, nu de vreuna dintre multele boli pe care le-au avut cei mai mulţi pacienţi ori de TRATAMENTUL NEPOTRIVIT aplicat la nimereală sau ca în cazul unor experimente? Atâta timp cât recunosc că nu există un leac pentru COVID-19, domnii doctori nu ar trebui să răspundă în ce temei au pompat anumite substanţe în pacienţii care s-au stins sub îngrijirea lor? Oare industriei „farmaceutice” nu i-or servi cu nimic statisticile de prin spitale? Nu tinde Spitalul să redevină, ca prin secolul XIX, ultimul loc în care să accepţi să mergi?

                         ÎN ROMÂNIA, PIZZA ŞI MOARTEA VIN LA COMANDĂ?

Să ne amintim:

24 martie. „Evenimentul zilei”: „Managerul Spitalului de Boli Infecţioase «Victor Babeș» din București, Emilian Ioan Imbri, nu crede în estimarea cu 20 000 de cazuri de coronavirus în România în momentul de vârf al epidemiei. Specialistul consideră că numărul VA FI MULT MAI MARE, notează Antena 3.” Ştia dumnealui ceva!

2 mai. Nelu Tătaru (ministrul Sănătăţii): „Așteptăm pentru octombrie-decembrie un al doilea val…”

30 iunie. „Gândul”:

  • „COVID-19. Experții AMERICANI detonează nucleara. 10.000 de morți în ROMÂNIA! Apocalipsa vine la 1 OCTOMBRIE!

Sunt previziuni sumbre din partea cercetătorilor americani de la IHME [Institutul pentru Date și Evaluare în Sănătate (Institute for Health metrics and Evaluation) – instituţie declarată independentă, din cadrul Universităţii din Washington]. Potrivit acestora, numărul deceselor din România ar putea să se dubleze la 15 august. În mai puțin de două luni, vor fi peste 3000 de morți [şi noi, plini de respect, ne-am făcut norma încă de la 25 august, când aveam 3.367 de decese], iar de la o lună la alta cifrele vor exploda, pur și simplu!

Păstrând aceleași modele matematice de calcul, americanii se așteaptă ca România să înregistreze la 1 octombrie fix 10.549 de decese din cauza Covid-19! Dacă, însă, cetățenii înțeleg să poarte măștile de protecție, iar autoritățile nu vor mai introduce noi măsuri de relaxare, atunci bilanțul total va ajunge la «doar» 5.269 de decese.”

6 iulie. Emilian Popovici, vicepreşedintele Societăţii Române de Epidemiologie, declara pentru Mediafax că „locurile la Terapie Intensivă sunt deja aproape de limită” şi că „În jurul datei de 23 august, am putea avea 800 de noi infecţii pe zi”.

15 august. „Gândul”: „AVERTISMENT CUMPLIT. Cunoscut virusolog [Yves Gaudin, directorul Centrului Național Francez de Cercetări Științifice]: „Va veni al doilea val mult mai agresiv. Coronavirus suferă mutații rapid!”

„Gaudin este sigur că, la finalul izolării populației, pandemia nu va dispărea complet. Virusologul are vești cumplite pentru SUA și Marea Britanie, care vor fi [de ce oare?] îngenuncheate de coronavirus.

Cea mai optimistă ipoteză vizează CÂTEVA LUNI DE LINIŞTE față de Covid-19, în lunile calde. Ar putea apărea însă o sezonalitate a virusului care ar fi mai puțin contagios în timpul cald și altfel să treacă de la o emisferă la alta, cu o reluare a epidemiei în toamnă.

Virusologul mai atrage atenția că virusul va suferi mutații, mai ales în zona proteinelor S sau Spike, cele care recunosc receptorul de pe membranele celulelor umane și permit eliberarea genomului viral din celulă.”

Cum se justifică acele „câteva luni de linişte”? Pleacă virusul în vacanţă sau au fost calculate plecând de la cunoaşterea faptului că, dacă nu se lasă un timp lesa mai moale, se riscă apariţia unor explozii sociale? Este uşor să spui: „virusul va suferi mutaţii”, dar ca să fii crezut nu trebuie să probezi existenţa lor, în mod ştiinţiftic? Nu trebuie să ai habar în ce ar consta?

8 septembrie, Nelu Tătaru: „…nerespectarea unor reguli poate să ne ducă și la peste 2000 de cazuri noi pe zi”. Nerespectarea de către cine a „unor reguli”? Evident, ca de obicei, domnul ministru se referă la poporul rebel şi nu tocmai deştept, ca domnia sa.

29 sptembrie. „Antena 3” a difuzat mărturia unei anonime, care oferea date privind inacţiunea DSP Bucureşti (i-a fost îngroşată vocea, spre a părea bărbat, dar în câteva cadre se vede că are părul foarte lung, strâns la spate). În general, spusele celor care nu îşi declină identitatea trezesc suspiciuni. Există însă şi excepţii. De exemplu, fie ceea ce spun este real şi verificabil, fie cei vizaţi nu îi contestă nici măcar formal spusele. Cum DSP a tăcut, deduc că femeia în cauză spunea adevărul. Ea susţine că Direcţia are „foarte multe solicitări, între 500-600 de e-mailuri pe zi”, dar că numai în august şi septembrie „sunt în jur de 15-16 mii de e-mailuri care nu au fost accesate” (în jur de 5.600 din august şi circa 11.000 din septembrie). Dacă din cei 15–16.000 de solicitanţi ignoraţi doar 1.000 erau infectaţi cu SARS-CoV-2 şi dacă fiecare transmitea zilnic „virusul ucigaş” unei alte persoane, în 30 de zile se obţineau 30.000 de infectaţi numai buni de spitalizare, să se joace unii doctori cu ei.

Concluzie principală:

Întrucât am fost cuminţi şi am purtat mască, puteam spera că nu mai avem mult şi ne vom achita „taxa de morţi”, anunţată de americani pe la începutul verii (5.269 de decese).

Dar a venit ziua de 2 octombrie şi „Institute for Health Metrics and Evaluation” (IHME) a schimbat estimările. Pe plan mondial, susţinea Institutul, COVID-19 va produce până la 1 ianuarie 2021 un număr de 2.342.648 de morţi, din care cota României ar fi de 15.645 de suflete şi, potrivit scenariului, nu ne-am opri aici. De aceea, estimarea următoare, din 9 octombrie, ne… creditează cu 17.330 morţi până la 1 februarie şi, ca să nu ne agităm şi să facem regretabile prostii involuntare, a mărit şi numărul global al deceselor, urcându-l până la 2.488.346. Deci, în intervalul 1 ianuarie – 1 februarie 2021 România a fost „programată” cu fix 1.685 de victime COVID-19 (în medie, 54,35/zi).

(Vezi facsimilele nr. 25, 26, 27, 28.)

Click pe imagini pentru mărire!

Diferenţa dintre 5.411 morţi de COVID-19, câţi figurau ieri în hârţoagele noastre, şi 15.645, câţi ar trebui să fie la 1 ianuarie, este de 10.234. Cum zile calendaristice mai sunt 81 (inclusiv 12 octombrie), rezultă că, dacă IHME nu greşeşte, ar trebui să avem o medie zilnică de circa 126 decese. Este posibil aşa ceva ÎN MOD NATURAL?

Repet întrebarea care-i sperie pe specialişti: cum s-or descurca ţări precum China, care n-a mai avut decese de la mijlocul lunii mai?

Între 1 ianuarie şi 11 octombrie, inclusiv, s-au scurs 285 de zile, în timpul cărora COVID-19 a(r fi) luat 1.081.707 vieţi. În medie, 3.795,46/zi. Dacă menţinem această cifră până la încheierea anului, la 31 decembrie vom avea în plus 307.432 defuncţi de COVID-19, ceea ce ar însemna că, în întregul an 2020, infecţia aceasta ar fi răpus 1.389.139 persoane. Prin urmare, cum până la previzionata cifră de circa 2,5 milioane mai este o cale aproape la fel de lungă ca aceea străbătută în 2020, putem fi siguri că, dacă nu se limpezesc apele, inclusiv la OMS, anul viitor o să fie cel puţin la fel de rău ca acesta, deoarece am mai avea de achitat o „restanţă” de peste milion de morţi. Dar să nu disperăm. Aşa, Pas cu pas…

IHME susţine că numărul deceselor provocate de COVID-19 în China ar urma să atingă cifra de 9.949 decese. Este greu de înţeles pe ce se bazează estimarea, atâta timp cât în China nu a mai fost înregistrat nici un deces din 17 mai. Or lua în calcul unele „ajutoare” externe, trimise prin ianuarie 2021?

Cu 126.366.347 locuitori, Japonia are acum 88.912 cazuri şi 1.627 de morţi. Potrivit IHME, până la 1 februarie 2021, numărul morţilor ar urma să ajungă la 7.662 morţi, dar nu este precizat şi numărul noilor cazuri de infectare, astfel încât să apară 6.035 de noi morţi, adică de 3,7 ori mai mulţi decât în prezent.

Vietnamul nu apare deloc, dar asta nu surprinde, dată fiind aparenta direcţie a intereselor Institutului: cu 97.583.242 locuitori, a avut până acum 1.109 cazuri de COVID-19 şi 35 de decese. Adică mai nimic. Într-o populaţie de cinci ori mai numeroasă decât cea a României, numărul infectărilor a fost de 140 de ori mai mic decât la noi, iar cel al morţilor, de peste 154 de ori. Sau, în raport cu SUA, au de 7.206 ori mai puţine infectări şi de 6.277 ori mai puţini morţi. Cum să-i compari, chiar dacă iei în calcul faptul că populaţia Statelor Unite este de 3,39 ori mai numeroasă?

Din motive necunoscute, „Worldmeters” nu prezintă nici o informaţie despre Coreea de Nord. Să fie o scăpare? Improbabil. Să fie decizie politică? Ar fi pueril. Bomba tot o au.

Qatar (2.807.805 locuitori) numără 127.985 cazuri şi 220 decese, rata mortalităţii fiind de 0,17 la sută. Comparativ, România anunţase 4.285 de morţi încă de pe când numărul celor infectaţi era de numai 107.011 (16 septembrie). Aveam pe atunci o rată a mortalităţii de 4 la sută – adică, strict aritmetic, de 23,52 de ori mai mare decât cea din Qatar.

Cum se explică asemenea diferenţe? Revin, astfel, la o întrebare pe care am pus-o încă din primăvară, când atrăgeam atenţia asupra „eşecurilor medicale”, care făceau ca majoritatea deceselor să fie înregistrate în ţări puternic dezvoltate (preponderent, din America de Nord şi din Europa), nu în cele sărace. De ce în unele locuri din lume, chiar dacă numărul cazurilor de COVID-19 este foarte mare, cel al deceselor rămâne cu mult sub recordurile (standardele?) statelor din UE şi din NATO?

În situaţia în care:

1) nu este demonstrat ştiinţific că SARS-CoV-2 omoară omul;

2) este notoriu faptul că majoritatea celor pe care îi atinge se scutură de el ca de praf, mulţi fără să ia vreo pastilă şi fără să-şi facă injecţii;

3) unii n-ar avea nici un simptom (teză absurdă în cazul infecţiilor simptomatice);

4) potrivit testărilor, TOŢI ar fi infectaţi cu SARS-CoV-2,

suspiciunile că toate cazurile uşoare ar fi răceli, iar cele grave, gripe (nu contează ce virus le produce) nu devine legitimă? Dacă da, cheia nu se află în „molecula” testelor?

A început lumea să se bată pentru o doză de Remdesivir. Acest medicament a fost gândit pentru a trata hepatita C, dar nu a dat roade. Apoi a fost folosit, tot fără rezultat, împotriva virusului Ebola şi a virusului lui Marburg (din familiei Filoviridae, seamănă cu Ebola şi provoacă febră hemoragică africană). Astăzi avem SARS-CoV-2 şi, zic mulţi, de data aceasta ar fi extrem de eficient. Să dea Dumnezeu! Dacă este aşa, probabil că i-a mai fost schimbată formula, căci la 29 aprilie, „Center for Infectious Disease Research and Policy”, de pe lângă Universitatea din Minnesota, a postat la 29 aprilie materialul „Gilead, Fauci say NIAID data show remdesivir can aid COVID-19 recovery”, în care nu îl prezintă ca anumiţi medici români. Citez doar două dintre informaţiile care ne interesează acum:

  • „Fauci also said the mortality rate among patients receiving REMDESIVIR trended toward being better than in PLACEBO patients (8% vs 11%), but that the difference is not yet statistically significant and that the data need to be further analyzed.”
  • „Earlier this month, Stat News reported that a Chicago hospital treating severe COVID-19 patients enrolled in two phase 3 trials was seeing rapid recovery in fever and respiratory symptoms among those treated with REMDESIVIR. Then, last week, the World Health Organization inadvertently posted preliminary results from a phase 3 trial in China that showed NO BENEFIT FROM THE DRUG in severe COVID-19 patients in China. The results were then removed from the WHO website, and Gilead released a statement saying the posting was premature and included «inappropriate characterizations» of the study.” (facs. nr. 29)

Click pe imagine pentru mărire!

Prin urmare, între efectul Remdesivir şi efectul placebo (deci fără medicaţie) nu era/este mare diferenţă, iar chinezii informaseră OMS asupra slabelor rezultate ale acestui leac (nu spre a le da publicităţii, cum s-a întâmplat). În cazul în care doctorul Bubenek are dreptate şi în unele secţii ATI bolnavii se însănătoşesc fără să primească medicamente (vezi mai jos), să deducem că şi în spitalele noastre se fac testări pe bolnavi?

Dacă prezentarea medicilor chinezi a fost sau nu „inappropriate” nu am de unde să ştiu şi, cum în industria farmaceutică bătălia este aprigă, ne putem gândi că, poate, o fi fost şi ceva subiectivism sau chiar rea-intenţie. Pe de altă parte, însă, practica ne-a dovedit că în China, FĂRĂ Remdesivir, nu s-a mai murit din 17 mai, în vreme ce Statele Unite, CU acest medicament, au înregistrat la 12 octombrie un număr de 219.695 decese. Nu sugerez nimic. Observ o stare de lucruri incontestabilă.

Dar despre medicamentele din timpul pandemiei sunt multe de spus şi nu este aici locul cel mai potrivit. Cât priveşte un mult sperat vaccin anti-COVID-19 eficient, deocamdată putem să ne luăm gândul de la el, din bunul motiv că, spun specialiştii, SARS-CoV-2 şi-ar modifica materialul genetic de câteva ori pe lună (mai ceva decât HIV). Gurile rele insinuează că, în 2022, o să dispară acest coronavirus, dar va veni un altceva, nu cumva să ne plictisim şi să ne cadă cârpele de la gură.

În ceea ce ne priveşte, un tribut în suflete de minimum 15,69 ori mai mare decât cel plătit în decembrie 1989 nu-i cam mare? Populaţia României reprezintă cam 0,24 la sută din populaţia Terrei, dar la… morţi stăm de aproape trei ori mai bine, decedaţii noştri urmând să însumeze, conform IHME, 0,69 la sută din ipoteticul total de peste 2,48 milioane de morţi. (Să nu-ţi aminteşti de cei 60.000 de morţi din Timişoara?) TREBUIE neapărat să facem ceva, cât mai repede, ca să ne menţinem în grafic?

Hai, încă un pic! Se uită Europa la noi şi iar ne facem de râs!

                                                               *

Oare specialiştii noştri, înainte de a ameninţa cu valurile de infectări şi de morţi ce stau să vină, aruncă un ochi şi pe situl IHME? Sunt veridice cifrele Institutului american şi cele ale Grupului nostru de savanţi? O parte a lumii a intrat în criză, nu vrea să o declare şi, atunci, indiferent de costuri (oricum murim, nu?), a creat o perdea de fum, numită „pandemie”? În loc de Occident, începe să devină mai potrivit numele de Apus?

                                                                      *

Amintesc spusele doctorului Şerban Bubenek:

  • „Din statistica noastră rezultă că în secțiile ATI există un număr mare de pacienți care s-au prăpădit sau s-au vindecat FĂRĂ SĂ PRIMEASCĂ NICI UN TRATAMENT ANTIVIRAL, nici măcar cel care este obligatoriu prin ordinele de ministru. Vreau să știu dacă dl. dr. Marinescu știe cum se distribuie acele 30 de milioane de euro pe care Institutul Balș le-a primit pentru a achiziționa medicamente antivirale și a le distribui celorlalte spitale din România.” (facs. nr. 30)

Dacă unii dintre pacienţi nu au primit tratament nici măcar când erau în secţia ATI, de ce i-au mai dus acolo şi, în general, de ce i-au mai ţinut în spital? Ca să moară şi să fie Guvernul în grafic? Ca să ne spună în fiecare seară că secţiile ar fi pline şi că va trebui să decidă pe cine salvează şi pe cine lichidează? Marii medici ai marilor spitale au indus în eroare întreaga Ţară, umplând ATI-urile cu pacienţi care nu aveau nevoie de serviciile speciale ale acestei secţii? Infecţia COVID-19 nu este mortală? Unii pacienţi de la ATI nu erau infectaţi cu SARS-CoV-2 – situaţie în care TESTELE pentru COVID ar deveni de-a dreptul periculoase pentru noi, dacă ne gândim la urmările declarării cuiva ca „pozitiv”? Cum doctorul Bubenek precizează că nu a fost administrat „tratament ANTIVIRAL”, să ne gândim că unii au primit altceva, aşa… de probă? De aceea vorbea Streinu-Cercel acum câteva luni de un vaccin pe care englezii, buni la suflet şi iubitori de români, urmau să-l încerce pe români? De aceea, mai nou, ni s-a spus că vom primi fix medicamentele care l-au însănătoşit pe Trump? De aceea Ludovic Orban a cerut la 8 octombrie:

„Instituționalizați mai clar ceea ce am discutat noi: NU TREBUIE SĂ INTRE ÎN ATI ORICINE. EXISTĂ ACEASTĂ TENDINŢĂ de a interna în secții de terapie intensivă bolnavi care nu necesită neapărat terapie intensivă și atunci, să existe saloanele INTERMEDIARE despre care am vorbit…”

Prin urmare, spaimele că paturile de la ATI ar deveni insuficiente au fost deliberat induse? Cine a stimulat medicilor „această tendinţă”, de a interna la ATI „bolnavi care nu necesită neapărat terapie intensivă”? Cât de sinceri şi/sau de pricepuţi sunt cei „din linia întâi”?

10 octombrie, „RomâniaTV”:

„Medicul Emilian Imbri [Managerul Spitalului Clinic de Boli Infecțioase „Dr. Victor Babeș” din București], despre creșterea numărului de cazuri de COVID: „ABIA AM ÎNCEPUT. Urmăriți ce se întâmplă mâine”

«Din păcate, doar noi ne îngrijorăm, după care AM ÎNCERCAT SĂ SPERIEM, CĂ ASTA AM FĂCUT, în speranța că atragem atenția (…) Și tot nu am reușit. Astăzi, vă rog să rețineți, eu consider că abia începem și că, începând de mâine, numărul de infectări va crește. Partea proastă este că nu mai crește într-o PROGRESIE SIMPLĂ ARITMETICĂ. Dacă lucrurile sunt reale și nu văd de ce nu ar fi reale, atunci trecem de tot ce ne-am imaginat și trebuie să apelăm la rezerve», a spus Emilian Imbri la România TV.”

Până acum numărul de infectări a crescut, aşadar, în progresie aritmetică? Şi care era raţia acelei progresii? Cine şi cum a calculat-o? Fratele de peste Ocean?

Asemenea mesaje dovedesc înţelepciune sau sunt o mixtură de trufie, dispreţ şi ceva răutate? Tineri sau bătrâni, buni sau răi, merită pacienţii să fie trataţi ca nişte copii prostuţi, pe care îi sperii cu Bau-Bau? Şi în lumea medicală găsim, ca în toate profesiile, şamani, prieteni-ai-omului şi groh-i?

             ŢĂRI ŞI ŢĂRI, SPECIALIŞTI ŞI SPECIALIŞTI

Să comparăm situaţia existentă la 20 septembrie în Marea Britanie, Suedia şi China (de la stânga la dreapta, cifrele reprezintă: cazurile de infectări, decesele şi populaţia):

UK 390.358 41.759 67.964.812

Suedia: 88.237 5.865 10.113.153

China: 85.279 4.634 1.439.323.776

Proporţia celor infectaţi în raport cu populaţia este de 1/174 în Marea Britanie, în Suedia – 1/114, iar în China, 1/16.877,8. Tot în raport cu populaţia, Marea Britanie a înregistrat 1 deces la 1.627 persoane, Suedia – unul la 1.733, iar China, unul din 310.600 suflete.

Rata mortalităţii: 10,69% (UK), 6,6 % (Suedia), 5,43% (China).

La 11 octombrie, situaţia era următoarea (infectări, decese, rata mortalităţii):

UK 590.844 42.760 (+1001) 7,2%

Suedia 98.451 5.894 (+29) 5,9%

China 85.557 4.634 (0) 5,4%

Oare numărul mare de infectări (reale sau nu) este dorit pentru a reduce rata mortalităţii?

Mă întreb: din moment ce China a plătit cel mai mic tribut acestei… ce-o fi fost, de ce oare euro-atlanticii n-or fi preluat parţial „reţeta” Beijingului? Ambiţie? Scopuri ascunse? Alte medicamente, alţi producători? China a înţeles ce se întâmplă, dar n-a vrut să intre în „joc”? Spuneau unii că acolo nu se pune preţ pe viaţa oamenilor. Aşa o fi, dar cifrele arată că în China nu se mai moare din primăvară. De asemenea, acolo n-au fost săpate gropi comune (dar au ridicat un spital în 10 zile) şi medicii nu au dat cu banul, pentru a stabili pe cine deconectează de la aparate şi pe cine nu (admiţând, desigur, că asemenea lucruri s-au petrecut aievea; posibilele excepţii rămân ceea ce sunt: triste accidente).

Cu o populaţie de 19.208.680 de locuitori, România figura la 20 septembrie pe locul 30 din 215, mândrindu-se cu 112.781 persoane infectate (cu 24.544 mai multe decât Suedia, care are o populaţie mai redusă, dar care nu a fost chinuită ca hoţii de cai) şi 4.435 morţi (cu 199 mai puţini decât China, dar cu „şanse” reale de a o prinde din urmă şi chiar de a o depăşi). Informativ, vecinii colegi de U.E. ocupau locurile 81 (Bulgaria, cu 18.819 cazuri şi 755 decese) şi 82 (Ungaria – 17.990 cazuri şi 683 decese).

În 11 octombrie, România ajunsese la 155.283 cazuri (+42.502) şi 5.411 decese (+976), având cu 777 mai multe victime decât China.

Condusă sanitar de epidemiologul Anders Tegnell, Suedia a obţinut în mod individual „imunitatea de turmă”, în vreme ce alţii au fost turme cuminţi, dar cam atât. (facs. nr. 31).

Islanda stă şi ea bine. Cu o populaţie de numai 341.731 locuitori, la 25 septembrie avea 2.561 de persoane infectate, 10 decese, 2.151 pacienţi însănătoşiţi, 400 cazuri moderate şi nici unul critic. Încă din 3 februarie, ţara era pregătită pentru pandemie şi, o vreme, au folosit măşti de protecţie, dar niciodată peste tot, ca la noi. Apoi, au renunţat aproape complet. La 15 iunie, „The New Yorker” publica articolul „How Iceland Beat the Coronavirus”. În text se amintea că, exceptând închiderea temporară a câtorva afaceri, precum cluburile de noapte şi frizeriile, viaţa islandezilor a continuat normal, chiar fără ca oamenii să poarte măşti. (facs. nr. 32)

„Iceland never imposed a lockdown. (…) Hardly anyone in Reykjavík wears a mask. (…) The country hadn’t just managed to flatten the curve; it had, it seemed, virtually eliminated it.”

În aceeaşi zi de 20 septembrie, „Antena 3” anunţa că în Suedia „numai 14 persoane se află la terapie intensivă” (de circa 33 de ori mai puţini decât la noi). Cui să mulţumim? Preşedintelui? Premierului? Clasei politice? Dar a rămas vreunul din înaltele structuri care să nu fi pus umărul spre atingerea cifrelor actuale din România? Opoziţia? Nu a votat Guvernul?

                                                   VIAŢĂ ŞI VIEŢUITORI

Acum 5 ani, eram anunţaţi: „Molecule organice descoperite într-un nor de gaz gigant [Saggitarius B2] situat la peste 20 de mii de ani-lumina de Terra” (vezi mixdecultura.ro, 13 decembrie 2015). Textul începea astfel:

„Cum a luat naştere viaţa pe Terra?

O întrebare fascinantă, la care încă nu avem un răspuns. Descoperirea moleculelor organice în spaţiul interstelar este, din acest motiv, foarte importantă, întrucât ne-ar da o indicaţie despre cât de răspândite ar putea fi bazele vieţii în Univers. (Saggitarius B2)” – (facs. nr. 33)

„Moleculele, la rândul lor, emit radiaţie electromagnetică care este specifică fiecărui tip de moleculă” şi când acea radiaţia ne-a vizitat „a fost măsurată cu ajutorul a 20 de telescoape de 12m de la Complexul ALMA din Chile”, iar cercetarea s-a încheiat cu „concluzia că parte din aceasta a fost emisă de cianura de izopropil”. Eventuala prezenţă a substanţei organice presupune existenţa vieţii? Componenţi organici nu se găsesc şi în apele reziduale (industria petrolieră, cea textilă, turnătorii etc.)? Şi acestea „ar putea fi bazele vieţii”?

Textul original se intitulează „Newfound Molecule in Space Dust Offers Clues to Life’s Origins” şi a apărut la 25 septembrie 2014, pe situl „space.com”. (facs. nr. 34)

Citez din textul mai sus amintit:

  • „The molecule in question – iso-propyl cyanide (i-C3H7CN) – was spotted in Sagittarius B2, a huge star-making cloud of gas and dust near the center of the Milky Way, about 27,000 light-years from the sun. The discovery suggests that some of the key ingredients for life on Earth could have originated in interstellar space. // A specific molecule emits light at a particular wavelength and in a telltale pattern, or spectrum, which scientists can detect using radio telescopes. For this study, astronomers used the enormous Atacama Large Millimeter/submillimeter Array (ALMA) telescope in the Chilean desert, which went online last year and combines the power of 66 radio antennas. // Iso-propyl cyanide joins a long list of molecules detected in interstellar space. But what makes this discovery significant is the structure of iso-propyl cyanide. All other organic molecules that have been detected in space so far (including normal-propyl cyanide, the sister of i-C3H7CN) are made of a straight chain with a carbon backbone. Iso-propyl cyanide, however, has a «branched» structure. This same type of branched structure is a key characteristic of amino acids. // «Amino acids are the building blocks of proteins, which are important ingredients of life on Earth», the study’s lead author, Arnaud Belloche, of the Max Planck Institute for Radio Astronomy, told Space.com in an email.”

Ce înseamnă „about 27,000 light-years from the sun”? Cum între Pământ şi Soare sunt circa 150 milioane km, pe care lumina îi parcurge nu în ani, nu în luni şi nu în zile, ci în numai 8:28 minute, deducem că, asemenea Soarelui, ne aflăm tot cam la 27.000 de ani-lumină depărtare faţă de Saggitarius B2. Curios: omenirea este capabilă să facă asemenea descoperiri de la distanţe astronomice, dar, deşi are microscoape care măresc de sute de mii şi chiar de milioane de ori, nu reuşeşte să „tragă-n poză” un virus care, se spune, ne-ar pândi la tot pasul şi de care am fi plini ca vulpea de purici?

Simpatic! Citim una, citim alta… Ne mai trece timpul, că tot n-avem ce face. Şi, dacă A. Fauci are dreptate când, drăguţ cum se arată, prevede că am intrat buluc în „era pandemiilor” (altfel spus, s-a inventat „pandemia endemică”?), de-acum o să tot stăm – cei care-om mai rămâne!

                                                                        *

Suntem curioşi să ştim „CUM a luat naştere viaţa pe Terra?”, dar nu prea căutăm să aflăm CE înseamnă „viaţă”, dincolo de aminoacizi şi de felurite amestecuri de molecule.

Aparent, întrebarea ar fi stupidă, deoarece şi un copil poate să distingă un „ceva” viu, dar a depista este totuna cu a înţelege? S-au formulat variate „definiţii”, dar, deşi este sub nasul nostru, este în noi chiar, ştim despre ea atâta cât ştim despre suflet (admiţând că sunt distincte). Deşi de câteva milenii ne străduim să-i pătrundem adâncimile, continuă să rămână o frapantă coexistenţă a evidenţei cu inexplicabilul.

Când ne uităm la propriile vieţi, putem spune că viu ar fi tot ce se naşte, trăieşte (se dezvoltă) şi moare. Cum plantele şi animalele, formele de exprimare a vieţii recunoscute „oficial”, se deosebesc fundamental prin structură (compoziţie, constituţie, configuraţie şi/sau structură electronică moleculară), prin forma de organizare şi, implicit, prin rostul lor, nu ne putem întreba dacă sunt şi singurele posibile aici, pe Pământ? Ţărâna nu hrăneşte plantele aşa cum sânul îl hrăneşte pe nou-născut? Nu este Natura un întreg, în care omul constituie numai o parte? Este prezenţa lui vitală şi altfel decât în măsura în care poate produce distrugeri?

În unele variante ale teoriei Big-Bang, în a doua fază a aşa-numitei „nucleosinteze”, cea interstelară, ar fi apărut aşa-numitele „porfirine”, din care s-ar fi dezvoltat compuşii organici (v. „Éléments de géologie”, ed. 16, 2018). În „faza planetară” (cea de-a patra), s-ar fi format atmosfera, ar fi avut loc nenumărate (şi necunoscute) procese (fizico-chimice), tot atunci fiind sintetizată clorofila, care, ca şi hemoglobina, are la bază porfirina. De aici întrebarea: între apariţia plantelor şi a animalelor există un interval de timp atât de mare, precum se spune, sau sunt părţi interdependente ale unui întreg – ipoteză în care distrugerea iraţională a pădurilor, înlocuirea plantelor generos oferite de Natură cu hibrizi de laborator şi alte astfel de acţiuni ale regelui primatelor ar reprezentă un fel de automutilare şi un pas spre suicid?

                                                                         *

În literatura de specialitate circulă informaţia conform căreia, după ce a transformat clorofila într-un pigment roşu („converted chlorophyll to a red pigment”), François Verdeil avea să sugereze anumite asemănări între clorofilă şi hematină (pigmentul din hemoglobină, care conţine fier). Cercetarea ar fi avut loc în 1844. Este posibil, dar autorii nici nu oferă citate, nici nu indică sursa. Nu am găsit nici un text din acel an (ceea ce nu înseamnă că n-o fi existând).

Alţii trimit la „Journal für praktische Chemie”, dar aici se află doar o traducere a textului autentic, care trata despre coloranţii care fac ca plantele să fie verzi, iar sângele, roşu („Ueber den grünen färbenden Stoff der Pflanzen und über den rothen Stoff des Blutes” – vezi anul 1852, pp. 187-188). (facs. nr. 35 şi 36)

Textul original este intitulat „Recherches sur la matiere colorant VERTE DES PLANTES et sur la la matiere ROUGE DE SANG” şi a fost publicat în „Comptes Rendus Hebdomadaire de Seances de l’Academie des Sciences” Paris (XXXIII, 22 decembrie 1851, pp. 689-690).

„La matière verte qu’on petit extraire de la plupart des plantes, an moyen d’alcool ou d’ether, etait consideree comme one substance organique pure homogene; on la designait sous le nom de chlorophyle on de résine verte des plantes.

J’ai decouvert que cette RESINE VERTE etait un melange de graisse parfaitement incolore pouvant cristalliser, et d’un principe colorant presentant LES PLUS GRANDES ANALOGIES AVEC LE PRINCIPE COLORANT ROUGE DU SANG, qui, du reste, n’a jamais pu etre encore obtenu a l’etat de purete complete.

La matiere colorante des vegetaux renferme, COMME CELLE DU SANG, une grande quantite de fer.” (facs. nr. 37, 38)

Împreună cu Charles Robin, Verdeil a publicat în 1853 cele trei volume ale „Traité de chimie anatomique et physiologique normale et pathologique”. Aici, aminteşte că Jöns Jacob Berzelius (1779–1848) a comparat substanța colorantă a bilei cu clorofila, dar fără să știe ce este aceasta din urmă (III, p. 375). Ce-i drept, Berzelius se referă în vol. 4 al „Traité de chimie [minérale, végétale et animale]” (1831) la culoarea verde a clorofilei, pe care o compară cu substanţa colorantă a bilei, însă nu aminteşte şi rolul ei în viaţa plantei („…on obtient une solution verdâtre, dont la couleur provient PROBABLEMENT d’une portion de chlorophylle que l’on ne peut plus séparer, et qui colore le sucre et ses combinaisons”; „…La masse verte, qui s’est déposée, est appelée communément «fécule verte»”). – Cuvântul „clorofilă” este compus din cuvintele greceşti χλωρος („cloros” – verde) şi φύλλον („fulon” – frunză).

În acelaşi Tratat de chimie…, privitor la principiile legate de fixarea gazelor, Verdeil dă drept exemplu hemativa, în cazul animalelor, iar în cel al plantelor, clorofila („…ces principes relativement à la fixation du gaz, comme l’hématosine chez les animaux, la chlorophylle, etc., chez les végétaux” – III, pag. 370).

                                                            *

Compoziţia chimică a clorofilei a fost descoperită de dr. Richard Willstätter (1915), iar cea a hemoglobinei de dr. Hans Fisher (1930), ambii primind premiul Nobel pentru chimie (primul, „for his researches on plant pigments, especially chlorophyll”, iar celălalt, „for his researches into the constitution of haemin and chlorophyll and especially for his synthesis of haemin”). Asemănarea dintre cele două este frapantă, dar nu a adus cine ştie ce modificări în gândirea lumii, deşi ea rămâne o dovadă indubitabilă a unei nebănuit de strânse legături între lumea animală şi cea vegetală, la nivelul intim, fundamental. Diferenţa o face „miezul”: la hemoglobină acesta este un ion de fier, iar la clorofilă, unul de magneziu. Ambele sunt vitale: clorofila face posibilă fotosinteza şi, implicit, lumea plantelor, iar hemoglobina transportă oxigenul din plămâni către ţesuturi, ţinând în viaţă lumea animală. (facs. nr. 39)

Coincidenţă sau nu, daltonismul, acea anomalie a văzului, priveşte de obicei abolirea perceperii culorilor verde şi/sau roşu, care sunt simbolurile Vieţii terestre.

Două exemple alese aleatoriu: în ianuarie 1936, Arthus J. Patek dezvăluia legătura dintre clorofilă şi „înoirea” sângelui („Chlorophyll and regeneration of the blood”), iar în ianuarie 1955, John C. Kephart scria despre efectele benefice ale clorofilei în tratarea (şi a) anemiei şi a hipertensiunii („Chlorophyll derivatives – Their chemistry, commercial preparation and uses” – „Economic Botany”, v. 9). În zilele noastre un număr important de oameni sunt vegetarieni. Până nu de mult, când lumea încă nu era comodă ca astăzi, primăvara, urzicile se vindeau rapid în pieţe, ca şi spanacul, loboda şi altele asemenea. Astăzi, tot mai mulţi ar muri de foame alături de ele şi cu gândul la un cârnat prăjit.

                                                        *

Scoarţa terestră a conţinut sau nu şi substanţe organice, de la începuturi? Chestiunea încă se dispută (vezi cazul petrolului sau al chihlimbarului). Vrând-nevrând, toate teoriile evoluţioniste plasează apariţia materiei anorganice înaintea celei organice, care devine astfel produsul ei şi al unor factori pe care ni-i putem imagina, dar nimic mai mult.

S-a născut lumea vie din nişte structuri moarte? Cine le-a dat viaţă?

Poţi separa net un pui de animal nou-născut şi o plantă de o mână de pământ, pe criteriul că ar reprezenta două lumi disticte, cea a substanţelor organice şi cea a celor anorganice? Sunt complet rupte unele de altele? În fapt, nu le unesc plantele, care, graţie soarelui, clorofilei şi altor elemente care influenţează fotosinteza, extrag hrana organică din minerale (anorganice), absorbind bioxidul de carbon şi eliberând oxigenul vital… colegilor de planetă? Iar când mor, nu sunt preluate de pământul care le-a hrănit, pentru a reface fertilitatea solului şi pentru a deveni, la rându-le, hrană? Noi înşine unde ne ducem după scurta excursie în grădinile de la suprafaţa Pământului?

Plantele nu modifică compoziţia solului şi atunci când sunt vii (prin nutriţie), şi după ce se usucă (prin descompunere)? Dacă îngrăşămintele chimice produse de om ar fi benefice, de ce omul însuşi pune preţ mult mai mare pe cele crescute în mod natural şi, dacă se poate, din seminţe care nu au fost modificate genetic tot de el? Dacă ştim că facem un rău, de ce îl continuăm, străduindu-ne să îl tot sporim? Din surplus de înţelepciune? Merităm planeta asta?

                                                                                             Călin L. CERNĂIANU

Citiți și episoadele anterioare:

Nedumeriri şi suspiciuni – Afacerea „GRIPA” (I)

Nedumeriri şi suspiciuni – Afacerea „GRIPA” (II)

Nedumeriri şi suspiciuni – Afacerea „GRIPA” (III)

Nedumeriri şi suspiciuni – Afacerea „GRIPA” (IV)

Nedumeriri şi suspiciuni – Afacerea „GRIPA” (V)

Nedumeriri şi suspiciuni – Afacerea „GRIPA” (VI)

Nedumeriri şi suspiciuni – Afacerea „GRIPA” (VII)

 

1 Comment

  1. Tkx

    Felicitări pentru articol! Plin de adevăr și foarte bine documentat!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *