Abuzuri

Noi abuzuri la Direcția Județeană pentru Cultură Sibiu

                      PLÂNGERE PENALÃ ÎN REM Subsemnata Romaşcan Ştefania Ana, inspector […]

 

                    PLÂNGERE PENALÃ ÎN REM

Subsemnata Romaşcan Ştefania Ana, inspector arhitect în cadrul Direcţiei Judeţene pentru Cultură Sibiu, vă solicit să luaţi de îndată măsurile de inventariere a arhivei D.J.C. Sibiu existând pericolul ca o serie de dosare şi acte importante sã disparã sau să fie sustrase pentru a se acoperi diferite încălcări ale Legii monumentelor istorice şi pentru a se face pierdute dovezile privind acordarea cu încãlcarea legii a diferitelor avize pentru anumite lucrãri.

Mă confrunt la serviciu cu o situaţie fără precedent şi îngrozitor de cumplită. După o muncă continuă de 16 ani, nopţi şi zile petrecute în această instituţie, cu scopul de a proteja patrimoniul din municipiul şi judeţul Sibiu, fără concedii de odihnă, doar câteva zile libere pentru a-mi rezolva diverse probleme personale, sunt hărţuită moral de actualul director, detaşat din data de 14.09.2020 de la Consiliul Judeţean Sibiu pe o perioadă maximă de 6 luni şi de consilierul Toroczkai Ciprian Iulian. Numirea directorului s-a făcut prin ordinul nr. 1007/11.09.2020 emis de Ministerul Culturii, existând evident un conflict de interese, Consiliul Judeţean Sibiu având mai multe proiecte în curs de avizare.

În decurs de 3 zile am primit 3 decizii prin care mi se comunică să mă mut din biroul meu, unde este şi arhiva instituţiei, că în lipsa mea este permis accesul altor 2 persoane (Toroczkai Ciprian Iulian şi secretara), angajate doar de un an, este numit coordonator al Compartimentului Monumente Istorice şi Arheologie Toroczkai Ciprian Iulian, care nu are pregătirea în domeniu şi vechimea necesară încălcându-se astfel Codul Administrativ şi care m-a acuzat pe nedrept că am sustras un dosar, chemând poliţia fără a întreba în prealabil colegii despre existenţa acestuia.

Azi 22.09.2020 am fost iar acuzată verbal de către Toroczkai Ciprian Iulian, consilier în cadrul Direcţiei că am furat dosare şi a vrut să sune la Poliţie pentru a veni şi cerceta dispariţia altui dosar care va fi discutat mâine ân cadrul şedinţei Comisiei Zonale a Monumentelor Istorice.

Mă ocup de arhiva instituţiei din 2019, timp în care am reuşit ordonarea dosarelor pe străzi şi localităţi, iar alte acte în ordine cronologică. Nu am reuşit inventarierea acestora deoarece este un volum mare de lucru, iar această atribuţie este suplimentară celor ce ţin de profesia mea de arhitect. Mi s-a cerut să predau cheia arhivei în data de 15.09.2020 chiar a doua zi de când a fost detaşat actualul director, iniţial am refuzat şi am spus că trebuie înainte efectuat un inventar. Demersurile pentru acest lucru nu au început, mai mult se fac presiuni asupra mea în fiecare zi pentru a mă muta din biroul în care este arhiva.

Având în vedere insistenţa cu care se doreşte în mod forţat şi expeditiv predarea biroului în care lucrez şi permiterea accesului persoanei care m-a acuzat că am sustras un dosar, refuzul de a se face un inventar, mă duce cu gândul că se doreşte dispariţia anumitor documente şi dosare. Menţionez că sunt documente esenţiale originale cu privire la patrimoniul local naţional şi al monumentelor istorice din judeţ.

În aceşti ani nu am făcut altceva decât să respect legea, regulamentele de urbanism, principiile de restaurare, arhitectură şi urbanism, îndeplinindu-mi astfel atribuţiile cu responsabilitate, profesionalism, integritate şi transparenţă. Prin această conduită am deranjat foarte multe persoane deoarece am reuşit blocarea unor aşa zise investiţii care aveau ca scop distrugerea patrimoniului.

Vă rog să acţionaţi de urgenţă, mâine la ora 9, va avea loc şedinţa Comisiei Zonale a Monumentelor Istorice unde probabil voi fi acuzată de dispariţia dosarelor, neglijenţă în serviciu şi se va dori evacuarea mea din birou cu intenţia clară de a se intra şi a avea cât mai rapid acces la arhivă, fără efectuarea inventarului dosarelor şi documentelor.

Sibiu, 22.09.2020                                                                      Romaşcan Ştefania Ana

În aceşti ani nu am făcut altceva decât să respect legea, regulamentele de urbanism, principiile de restaurare, arhitectură şi urbanism, îndeplinindu-mi astfel atribuţiile cu responsabilitate, profesionalism, integritate şi transparenţă. Prin această conduită am deranjat foarte multe persoane deoarece am reuşit blocarea unor aşa zise investiţii care aveau ca scop distrugerea patrimoniului, am întocmit peste 40 de dosare de clasare (singura direcţie din ţară care a ajuns la performanţa asta) cu toate piedicile din interior şi exterior, am reuşit recunoaşterea ca zone protejate a unor teritorii din municipiul Sibiu, am conceput şi organizat 2 conferinţe: “Întoarcerea la simplitate-despre interferenţele arhitecturii rurale tradiţionale cu oraşul contemporan” şi “Intervenţii în centrele istorice şi zone protejate”. Acestea sunt doar câteva dintre realizări. În ultima perioadă m-am opus acordării avizelor pentru amplasarea sistemului 5G în judeţul Sibiu.

Nu am făcut, nu fac şi nici nu vreau să fac parte din nici un partid, sunt un om liber, cu o mare pasiune pentru arhitectură şi urbanism şi cu o dorinţă imensă de a proteja valorile culturale ale jud. Sibiu şi în general ale ţării noastre.

Nu doresc altceva decât să fiu lăsată să îmi continui munca în biroul în care am lucrat până acum şi să-mi pot desfăşura activitatea fără teama de a fi hărţuită moral de conducerea instituţiei şi alţi angajaţi şi să pot lupta în continuare pentru salvarea patrimoniului.

În fiecare zi mă duc cu teama că voi găsi biroul gol sau mi se va da altă decizie şi voi fi hărţuită moral.

Actualul director Marius Ion Oltean ascultă comenzile consilierului Ciprian Torockai, angajat de către fostul director Valentin Delcă, detaşat din 24 august la Direcţia Judeţeană pentru Cultură Vrancea.

                                                                                                         Ștefania Ana Romașcan

Notă „Justițiarul”: Republicăm un material apărut în „Justițiarul sibian”  în 21 mai 2009, care poate elucidează și sursa presiunilor non-stop asupra Ștefaniei Romașcan.

                       Roata morii se-nvârtește…

În prezent , am intrat în posesia unor acte care ne relevă tardiv dar, sperăm noi, nu prea târziu, iţele încurcate ale acestei afaceri de demolare, la nivel de instituţii ale statului şi locale ale căror interese nu au coincis nicidecum cu cele ale urbei şi cetăţenilor săi de a conserva patrimoniul istoric. Mai pe înţeles, pe conducătorii acestor instituţii, în frunte cu Primăria Sibiu şi edilul şef primarul Klaus Werner Iohannis  i-a durut în cot de interesele istorice ale sibienilor. Singură pe redută, Direcţia Judeţeană de Cultură şi Culte a pierdut bătălia, trădată fiind de celelate instituţii care s-au coalizat monstruos pentru a strica ceea ce alţii ne-au lăsat moştenire întru dovedirea  trecutului, având drept scop doar realizarea profitului imediat al trepăduşilor traşi -împinşi în faţa noastră prin mijloace neortodoxe, îmbogăţiţii de carton ai „epocii de tranziţie” care nu se mai sfârşeşte fiindcă nu s-a furat încă tot ceea ce era de furat.

După cum vă amintiţi probabil mulţi dintre dvs. fidelii noştri cititori, în anul 2007 a fost în Sibiu marele tam-tam lansat de primarul Iohannis prin măreţul proiect căzut astăzi în desuetudine – oare de ce ?!- privind înscrierea centrului istoric al Sibiului pe lista UNESCO. Proiectul de înscriere pe lista de patrimoniu UNESCO ar fi adus finanţarea din bani europeni pentru lucrările de protejare a tuturor construcţiilor situate în interiorul limitei de zonă a Centrului Istoric.

E adevărat că ne-a păcălit atunci Iohannis cu acest basm iar nouă ne-a cam plăcut păcăleala, fiindcă se dorea votat la alegerile din 2008, ceea ce a şi reuşit. După alegeri însă, basmul a rămas în lumea lui şi realitatea în care centrul istoric al Sibiului este profanat cu clădiri moderne “marca” Ghişe, Carabulea şi alţi „potentaţi”, a căror construcţie este aprobată la propunerea primarului, fără nici un fel de jenă faţă de ceea ce înseamnă monument istoric şi protejare a acestuia, ne copleşeşte în fiecare lună la şedinţele Consiliului Local Sibiu.

Să revenim la povestea a ceea ce, cândva, a fost „MOARA” din Şoseaua Alba Iulia nr.2.

Direcţia de Cultură, Culte şi Patrimoniu Naţional Sibiu, prin adresa cu nr.2936 /29.09.2008, răspunde petiţiilor care i-au fost adresate de către Adrian Troancă cu privire la situaţia imobilului istoric „MOARA” în urma apariţiei în presă a unor declaraţii ale primarului Iohannis, dezvăluind epopeea clădirii demolate.

Imobilul s-a aflat în proprietatea S.C. SALUBRIS S.A. până când aceasta s-a privatizat, după care a trecut în proprietatea S.C. GETESIB S.A. din cadrul grupului de firme BRANTER ROMANIA HOLDING Ges.m.B.H.-AUSTRIA.

Pentru a proteja „MOARA”, Direcţia de Cultură, Culte şi Patrimoniu Naţional Sibiu a adus la cunoştinţa proprietarilor prin adresa nr.1160/03.07.2006  că orice intervenţie asupra acestei construcţii aflată în zona de protecţie a Centrului Istoric se poate efectua numai după obţinerea avizului Ministerului Culturii şi  Cultelor şi a „autorizaţiei de desfiinţare/construire” a Primăriei Sibiu.

La data de 21 februarie 2007 un inspector din cadrul Serviciului Monumente Istorice al Direcţiei de Cultură, Culte şi Patrimoniu Naţional Sibiu, arhitect Ştefania Romaşcan a constatat că stema murală care reprezenta efigia oraşului Sibiu şi avea inscripţionat şi anul 1775, situată pe frontispiciul clădirii, a dispărut. Se pare că acesta a fost primul pas spre transformarea din monument istoric într-o banală construcţie care, nemaifiind personalizată istoric, să poată fi dărâmată. Drept urmare a constatării dispariţiei stemei, s-a luat urgent hotărârea clasări imobilului „prin procedura clasării de urgenţă” în conformitate cu prevederile art.20 din Legea nr.422/2001 modificată în 2006 privind protejarea monumentelor istorice. Potrivit articolului citat, alin.1 – „Clasarea de urgenţă este procedura excepţională prin care un bun imobil aflat în pericol iminent de distrugere sau alterare fizică este clasat în grupa A sau B, după caz, în vederea luării măsurilor urgente necesare pentru salvarea sa.” Alineatul 4 din acelaşi articol 20 prevede că „De la data comunicării declanşării procedurii de clasare de urgenţă până la finalizarea procedurii, imobilului i se aplică regimul juridic al monumentelor istorice.”

În disperarea cauzată de spectrul distrugerii clădirii istorice, Direcţia Cultură, Culte şi Patrimoniu Naţional Sibiu  a comunicat Înştiinţarea de clasare nr.443/23.02.2007 (facsimil 1) atât proprietarului – sub toate cele trei denumiri (Brantner Walter Ges.m.B.H, SC. GETESIB S.A., S.C. SALUBRIS S.A.) pentru a împiedica vreo confuzie voită din partea acestuia – cât şi Ministerului Culturii şi Cultelor D.G.P.C.N. – Secţiunea de evidenţă a monumentelor istorice, Primăriei Municipiului Sibiu – arhitect şef, Serviciul de urbanism şi amenajarea teritoriului, Serviciul autorizare, control, disciplină în construcţii, Inspectoratului de Poliţie al Judeţului Sibiu – Direcţia investigaţii Criminale – Protecţia Patrimoniului Cultural Naţional, Inspecţiei în Construcţii Sibiu.

Aşadar, nu numai proprietarul dar şi celelalte instituţii abilitate în a proteja monumentele istorice au fost înştiinţate din timp asupra regimului juridic al clădirii „MORII” dar niciuna nu şi-a îndeplinit obligaţiile pentru care este plătită să existe din banii publici.

Prin Înştiinţarea de clasare s-a solicitat proprietarului S.C. GETESIB S.A. să comunice copiii legalitate de pe actele de proprietate asupra „MORII”, după planul cadastral şi după înregistrările în cartea funciară, dar acestea nu au fost niciodată prezentate de către proprietar.

În dispreţ total faţă de măsurile de clasare, după un an, la data de 23 martie 2008 începuseră lucrării de demolare a  „MORII”, muncitorii care efectuau lucrările informând inspectorii Direcţiei Cultură, Culte şi Patrimoniu Naţional Sibiu care s-au deplasat de urgenţă la faţa locului, că beneficiarul acestor lucrări este firma SC PRIMA SRL care ar fi cumpărat proprietatea de la S.C. GETESIB S.A. S-a încercat aşadar, prin procedeul binecunoscut de „plimbare” a proprietăţii prin mai multe mâini succesiv, să se piardă urma clădirii şi să se invoce necunoaşterea de către ultimul proprietar a regimului de monument juridic al acesteia. Chiar şi în cazul unei înstrăinări, S.C. GETESIB S.A. avea obligaţia de a înştiinţa cumpărătorul asupra regimului juridic al clădirii. Şi dacă nu a făcut-o GETESIB, aceeaşi obligaţie revenea Primăriei Sibiu şi celorlalte instituţii cărora li s-a adus la cunoştinţă declanşarea procedurii de clasare. Dar, nimeni nu a mişcat un deget !

Demolarea nu se terminase, actul final urmând să aibă loc la data de 29 martie 2008. Ca într-o piesă de teatru absurd, aceeaşi Direcţie de Cultură şi Culte aflată de una singură în luptă, a trimis o nouă adresă aceloraşi factori de răspundere pe care i-am enumerat anterior. Prin adresa respectivă, nr.722/28.03.2009 s-a solicitat proprietarului „MORII” şi celorlalte instituţii abilitate cu răspunderea privind protecţia monumentelor istorice „să se dispună măsurile ce se impun şi să ne acorde sprijinul în vederea aplicării şi respectării legislaţiei referitoare la protejarea monumentelor istorice şi a imobilelor aflate în zona de protecţie ale acestora”, precum şi luarea unor „măsuri urgente de pază şi protecţie pentru a preîntâmpina demolarea totală”.

Cu siguranţă, multă lume îşi aduce aminte că mass-media sibiană şi nu numai au semnalat şi au întors pe toate părţile momentul demolării, fără nici un rezultat. După demolarea totală a „MORII” din data de 29 martie 2008, primarul Iohannis a declarat presei că Direcţia de  Cultură, Culte şi Patrimoniu Naţional Sibiu poartă răspunderea evenimentului nedorit.

Profesoara Adina Vlaic, Director al Direcţiei de  Cultură, Culte şi Patrimoniu Naţional Sibiu, arată însă în adresa către petiţionarul Adrian Troancă (facsimil 2): „Primarul Sibiului a declarat în presă că instituţia noastră se face vinovată de demolarea construcţiei, în văditul scop de a ascunde inacţiunea complice a primăriei şi serviciilor specializate”… După care directoarea Vlaic acuză: “Primăria Municipiului Sibiu ar fi trebuit să se întrebe eventual de ce nu mai este notată în CF construcţia şi să sesizeze organele de urmărire penală pentru a ancheta momentul, împrejurarea şi mai ales cui a folosit „dispariţia” din scripte a imobilului. Tot Primăria Municipiului Sibiu ar fi trebuit să se întrebe în baza cărui document Primăria a încasat sau nu impozit pe clădirea respectivă timp de 18 ani din 1990.” Precizăm pentru „neştiutorii” de la Primărie că „MOARA” a fost înscrisă în cartea funciară nr.45491 nr. topografic 6470/1839, neexistând posibilitatea să nu fi fost  întabulată, dată fiind vechimea construcţiei şi funcţionarea regimului de carte funciară în Sibiu încă din perioada administraţiei austro-ungare.

Întrebările sunt, evident, retorice. După ce instituţiile sesizate de către Direcţia de  Cultură, Culte şi Patrimoniu Naţional Sibiu asupra pericolului pieirii clădirii „MORII” nu au luat nicio măsură de salvare a vestigiului istoric, a incrimina această Direcţie punându-i în cârcă vina a demolării este un act de laşitate şi diversiune, atâta timp cât, prin curgerea timpului se poate constata cu uşurinţă că interesele convergente ale oportunismului şi corupţiei au constituit motorul distrugerii unui monument emblematic pentru Sibiu. Ne întrebăm, retoric bineînţeles, deoarece nu sperăm la vreun răspuns: cine va plăti şi dacă se va plăti vreodată „Oale sparte”? Măcar persoana care avea obligaţia să întocmească un proces verbal  de amendă pentru demolarea unui imobil fără proiect şi autorizaţie de demolare va fi penalizată sau se aşteaptă termenul de prescriere, ca în atâtea alte cazuri din Sibiu şi nu  numai?

                                                                                                     Doina DAMIAN, Oana RUBA

 

 

2 Comments

  1. Profesor Corvin Lupu

    O cunosc pe domnișoara Ștefania Romașcan de mulți ani. Am fost șapte ani director de instituție în aceeași clădire cu Inspectoratul pentru Cultură. Este o persoană foarte serioasă, profesionistă, integră, care a vrut mereu să apere patrimoniul județului împotriva intereselor celor care doreau să construiască/demoleze/modifice clădiri monumente etc. fără respectarea legislației. Este o piedică în calea celor care vor să-și atingă interesele cu orice preț, mai ales politicieni și oameni de afaceri. Este trist că pe astfel de oameni nu-i mai apără nimeni și îi lasă pradă „rechinilor”.
    Prof. univ. dr. Corvin Lupu

  2. Cantoni Nicholas

    Subscriu… Si eu o cunosc bine pe domnișoara Ștefania Romașcan, un model pozitiv în ceea ce privește apărarea Patrimoniului Național al României… Este o persoană vertebrală, morală, cu o vocație extraordinară în domeniul arhitecturii și al acelui de inspector al protecției patrimoniului național. Este inacceptabil să se se întâmple așa ceva unei persoane atât de competente ca și dânsa… Mă adresez celor care o invinovățesc pe domnișoara inspector arhitect Ștefania Romașcan de fapte de care dânsa nu poate fi responsabilă de vreme ce s-a luptat toată viața ei profesională împotriva acestor tipuri de abuzuri: „Nu sunt de acord cu acuzația pe care o faceți unei persoane dedicate și pasionate așa cum este doamna Ștefania Romașcan, persoană care s-a luptat mereu pentru țelul cel mai înalt al instituției pe care o reprezentați: salvarea, inventarierea și protecția patrimoniului material și imaterial față de interesele politice, economice sau de altă natură care îl poate pune în pericol !!!” În același timp o încurajez pe domnișoara Romașcan să nu se dea bătută și să continue fără teamă să-și practice meseria și vocația…. Noi, prietenii și colegii care o prețuim suntem alături de dânsa!!! Curaj!!!
    arh. Cantoni Nicholas

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *