Noul PSD, cu „patrioți” și „suveraniști” furnizați din stocurile serviciilor

 

Dacă e să ne amuzăm, o putem face, dar momentul nu este foarte prielnic. „Noul PSD” promite, în schimb, să devină cea mai bună glumă de la „Dreptate pînă la capăt” încoace. Propriu-zis, fiind masochiști pînă la capăt, hai să punem pariu că un drăcușor mic și negru tot șopotește acolo: „hai, doară au zis că-s patrioți, de data asta va fi altfel decît în ultimii 30 de ani, le mai dăm o șansă acum pentru că-s suveraniști și țin cu România, pînă acum n-au avut timp / chef / spațiu / n-au fost lăsați / nu s-au aliniat planetele… dar acum e imposibil să nu facă exact ceea ce ne dorim noi, iar dacă n-o să facă nici de data asta, n-o să-i mai votăm niciodată, poate doar în cazul în care vom vota cu răul cel mai mic”… Și țup cu ștampila, ca să aibă STS-ul ce să contorizeze ca vot valabil exprimat al celor 21-23 de milioane de alegători, plus diaspora, hai 25, dar nu mai mult de 28 de milioane. Hai, un 30. Sau 50 sau 100, că oile nu se revoltă. E cum li se spune.

Vechiul și noul PSD, trăgîndu-se în chip. Ce poate fi mai frumos? Ah, am uitat să vă prezint „echipa” nouă a pesediștilor patrioți și suveraniști? Păi, s-o luăm pe repede înainte!

Avem echipa de „juriști” – Eugen Nicolicea, Florin Iordache, Șerban Nicolae – propriu-zis visul electoral al tineretului. Oameni noi, tineri, neuzați, vorba aia, patrioți și suveraniști. Cum altfel? Acuma, sigur că Nicolicea provine din „echipa” lui Gabi Oprea, dar ce să-i faci? Domne, acolo-s numai generali „patrioți”, de altfel UNPR a servit mereu „interesul național”.

Un alt indiciu al integrității ar fi că Nicoleta Nicolicea, soţia mai tînără cu vreo 30 de ani a lui Eugen, a plonjat pe funcţia de şef al unităţii de magement a proiectului gazoductului BRUA (Bulgaria-România-Ungaria-Austria), o investiţie de 500 milioane de euro al Transgaz și UE. De capabilă, cum ar veni. Pentru că înainte a lucrat ca jurnalistă la publicația Sursa Zilei, înainte la Click, la Cronica Română sau Evenimentul Zilei, cînd nu ocupa funcții în CA al TVR sau în Poșta Română. Ca să nu mai zicem că a fost consilier al Guvernului pe vremea lui Ponta. Ups! Ponta am spus? Înseamnă că am spus și Ioan Rus și Grupul de la Cluj…

Florin Iordache reprezintă o „altă întrebare” de 10 puncte! La bază a terminat „mecanica”, devenind jurist o leacă mai tîrziu. Iar doctoratul și l-a dat taman în Republica Moldova – Universitatea Liberă Internațională (cunoscută ca fiind o fabricuță de diplome), Iordache fiind acuzat de un grosier plagiat. Dar Florin Iordache a prezentat un document care-l absolvă de păcate, însă… ta-daaam! Lovitură de teatru! De la Cluj vine pedeapsa, anume de la „grup”, ăla mai extins, din care face parte și parțial deconspiratul Ioan Aurel Pop. Ca atare, Pop se așterne să scrie revistei Newsweek despre plagiatul lui Iordache, semnalînd că nu recunoaște semnătura de la CNATDCU (Consiliul Naţional de Atestare a Titlurilor, Diplomelor și Certificatelor Universitare), anume semnătura care îl scăpa de Iordache de plagiat. Bine, semnătura ar fi trebuit să fie dată chiar de Ioan Aurel Pop, iar el susținea în noua versiune a poveștii că nu a dat-o, ba mai mult, că îl bănuiește pe Iordache de plagiat!

Revenind un pic la Iordache, să mai notăm că are și un curs absolvit pe la Colegiul Național de Apărare. Nu c-ar fi ceva rău, e doar un pic securist. O bună pîrghie de control. Altă întrebare!

Șerban Nicolae, este tot un personaj cu greutate. Nici el nu a fost întotdeauna jurist, a început,  similar cu Iordache, liceu industrial – muncitor la Mecanica Fină, membru FSN, apoi o dă pe chestii „internaționale” gen Universitatea Româno-Americană.

Nu putea fostul muncitor la Mecanică fină să nu aibă doctorat. Nu se face! Unde să meargă, totuși? La UBB, la Cluj, acolo unde doctoratele au crescut și s-au dezvoltat frumos și armonios, urmînd nevoia imperioasă de doctoranzi și, în cele din urmă, de doctori. La Cluj, pînă și Funar a ajuns doctor cu o teză despre cîte bănci și tomberoane a vopsit tricolor. La Cluj, unde Coldea conduce o școală masterală la UBB. La Cluj, unde o parte a „grupului” controlează mediul universitar. Adică și mediul universitar. Cum la sfîrșitul de săptămînă – bisericile sau terenurile de golf sau cabanele private – unde se încheie adevăratele afaceri.

Așadar, un distins reprezentant al „Grupului de la Cluj”, Vasile Pușcaș, îl „îndrumă” pe Nicolae în ceea ce privește doctoratul. Taman „negociatorul șef” al României. Deja simți așa o fervoare patriotică! Un miros de Schengen! Așa se naște lucrarea „Proiecte de reformă a Națiunilor Unite”. Așa se plagiază nu mai puțin de 10% din teză. Mai apare și situația că Șerban Nicolae a publicat aceeași carte de două ori, sub titluri diferite, ca să prindă un post la Spiru Haret, el zice că de lector, cei de acolo spun că de asistent. CNATDCU analizează teza lui Șerban Nicolae și propune retragerea titlului de doctor, în 2018. De aici, comisia plasează cu curaj cartoful fierbinte tocmai amicilor lui Nicolae, adică politicienilor din Ministerul Educației. Ghici! În 2019 are loc o tentativă de clasare ilegală a plagiatului, dar Șerban Nicolae are suficient de mulți dușmani ca lucrurile să nu poată fi mușamalizate, nici chiar dacă așa ar dori „grupul”. Deocamdată, însă, CNATDCU așteaptă ca Ministerul Educației să își găsească timp și de studierea plagiatului. Dar timpul e prețios…

Ce să-i faci? Nu toată lumea s-a născut fără defecte! Ce a mai furat Șerban Nicolae? Din funcţia de consilier al preşedintelui Ion Iliescu, iată că a primit un apartament RA-APPS  cu trei camere, de peste 150 mp, pentru care plătea o chirie modică de 400 de lei. Un pic mai răsărit decît la el în sector. După ce a părăsit funcţia de la Cotroceni, în anul 2004, deşi nu mai avea nici un drept legal să ocupe locuința, Șerban Nicolae refuză să părăsească imobilul de pe strada Mihai Eminescu până în 2016, adică o nimica toată de 12 ani, cînd în cele din urmă este evacuat forțat, mai ales că în toată această perioadă (de litigii) nu a mai plătit 460.000 de lei cu care rămîne dator statului. Un fleac! Lasă că plătim noi, te furajăm!

În 2010, Șerban Nicolae și-a înființat o firmă care urma să se ocupe de insolvențe – Prime Insolv Practice SPRL – și, surpriză, a și fost acceptat din scurt ca și firmă agreată ANAF, la acea vreme condusă de Sorin Blejnar (PDL), omul lui Băsescu. Dar, mai contează? Aflăm din pressone.ro că firma de insolvență a lui Șerban Nicolae a fost vîndută soției lui Blejnar. Dacă am ajuns la acest punct, nu e logic că nici nu mai contează restul „prieteniilor” de pe la case de insolvență, de lichidare, zig-zaguri prin instanțe, bani făcuți juma-juma cu „adversarul”… Greață! Mai luați o bucată, tot din pressone: „în aceeași perioadă în care Andreea Blejnar a intrat în Prime Insolve Practice, această firmă a fost desemnată administrator judiciar pentru insolvenţa societăţii Fattoria Terrantica SRL, a lui Mircea Băsescu.”

Tot de acolo: „Nașul cuplului Adriana şi Șerban Nicolae este omul de afaceri Constantin Samson, primar al orașului Azuga. Nași de cununie ai fiului lui Samson au fost Ioana Băsescu și fostul soț al acesteia, Bodo, solistul de la Proconsul. Samson a fost și primarul care a oficiat căsătoria dintre Ioana Băsescu și avocatul Radu Pricop”.

Să traduc asta? Adică cel mai mare „luptător” al PSD-ului e mumu-mumu cu clanul Băsescu? Acesta e marea speranță a suveraniștilor?

Dar, de departe cea mai hazlie parte e asta! Trei „persoane fizice” i-au dat cu împrumut lui Șerban Nicolae 233.500 de euro și 120.000 de lei. Și ce credeți că face el cu banii? Îi bagă la Garanti Bank! A se vedea declarația de avere! Iar noi ne-am născut ieri. Zic doar pentru cei care mai simt nevoia să-l împrumute pe nenea acesta cu bani, ca să știe că pot.

Ar mai fi partea cu interlopii. Ceea ce este frumos la Șerban Nicolae este că pe măsură ce sapi mai adînc, lucruri tot mai interesante tind să iasă la suprafață. Cînd și gura la tovarășii tăi tre să mînce ceva, mai ales cei din sectorul 4, nu te mai încurci în detalii gen Clanul Cămătarilor, Clanul Sportivilor, DIICOT, anchete, arestări. Astea-s fleacuri. Există cetățeni de nădejde oriunde! Chiar și în așa-zisa lume interlopă. (…)

Ar mai fi Olguța Vasilescu. „Craiolguța”. Festivalul Shakespeare. Festivalul Mihai Viteazu. Deshumarea lui Mihai Viteazu. PRM, Vadim. Ups, plagiat din Vilfredo Pareto. S-a pus batista pe țambal cu o viteză uimitoare în cazul plagiatului mai mult decît grobian și evident pe care cei de la Cotidianul l-au prezentat în detalii. Ceea ce este absolut inedit în toată povestea, este că plagiatul există și este cît se poate de evident și indiscutabil, dar cu toate acestea, de ex. pe Digi24 (postul SRI) titlul este „Lia Olguța Vasilescu, suspiciuni de plagiat”, pe Ziare.com apare ceva despre „gafe”, e suspectă, în EvZ poate că a plagiat “Contribuţia lui Vilfredo Pareto la dezvoltarea sociologiei moderne”, iar Revista 22 o citează chiar pe acuzată, care își acuză acuzatoarea că nu l-ar fi citit pe cel pe care l-a plagiat ea! Tare, sau ce? Cînd s-a mai întîmplat ca presa securistă să apere pe cineva din cealaltă tabără? La fel, arestul preventiv, mult circ pentru nimic, eliberare, pa!

Acuma să nu mai amintim cu ce Comisie se iubește Olguța Vasilescu. Unde încerca și bietul Dragnea să se mai împrietenească și să se giugiulească un pic cu sistemul!

Claudiu Manda este absolvent al Colegiului Național de Apărare (2005), absolvent al Colegiului Național de Informații (2011). Să tragă cineva cu ochiul sau se poate ghici tîlcul acestor absolviri?

Ar mai fi Liviu Pleșoianu. „Haiducul cel tînăr”. Speranța. Izbăvitorul. Cel care scrie cu covrig pe pită, cel care face photoshopuri cu ăilalți, cel care a zis lucruri de vreo 3-4 ori, cel care a zis că vrea să conducă ba partidul, ba țara, dar care nu și-a ridicat curul din fotoliu ca să-și strîngă lui însuși niște semnături.

Mi-a mai spus lumea să fiu indulgent cu Pleșoianu. „Nu e băiat rău”. De-astea. Problema lui, dincolo de infantilism și de lipsa de pricepere la a face orice, este dorința de a-i pica din cer funcția. În plus, acea deranjantă autoinvitare pe postul de Mesia al neamului. Și o tradițional proastă poziționare „patriotică”, cu accente contondente, peremiste, dar și arogarea unei stupide poziții de stră-stră-nepot al României Mari. Wannabe.

Vă întrebați care e legătura dintre doamna din poză și Liviu Pleșoianu? Nici una! Și abia asta e grav. Pia (Pleșoianu) Brătianu nu are nici o legătură directă de rudenie cu Liviu Pleșoianu, fiind o pură coincidență de nume. Ceea ce nu-l împiedică pe Liviu Pleșoianu să abereze pe temă. Cum ar veni, pentru că Pia Pleșoianu a fost nevasta lui Brătianu, lui i se cuvine să fie șef pe undeva. Că e neam boieresc. Bravo, mă! O mare speranță! Și acum, hai să-l imaginăm, pe bune, la Casa Albă, în locul lui Iohannis, pe un scenariu frumos pregătit de alde George Maior și Bogdan Aurescu (ăla, negociatorul). Chiar crede cineva că Pleșoianu nu ar fi luat șepcuța aia cu Make Romania Great Again?

Dar, hai să ajungem cumva și la „cărturarul” și „eruditul” Codrin Ștefănescu. Venit în PSD via PRM (ca și Olguța) și via PC, fără a scăpa mirifica perioadă din Consiliu și incomparabilele lupte purtate împreună cu „nea Bideu” contra Poliției locale. Un alt „patriot” și „suveranist”. Dacă mai punem și patalamaua de SNSPA, sîntem acasă. Ca să-l cităm: „Însā nu toți suntem lași sau absolvenți de academii secrete”. Nu, SNSPA e chiar fostul Ștefan Gheorghiu de pe lîngă CC al PCR.

În materie de grobianism este greu de imaginat un personaj mai adecvat. Iar cu cît îl răscolește mai tare lipsa de lecturi, cu atît mai abitir dă să se pozeze cu cărți. Și nu cu ediții ieftine, cum citesc cei care citesc. Nici măcar hard-cover. Chestii tari, cool, dă colecție, mînca-ți-aș! Dă boier, să moară tot pesedeu! Să moară toți ăia de mă invidiază!

Acesta este personajul care a sunat goarna! A dat deșteptarea în partid. Nu se mai poate cu Ciolacu! Revoluție! Se vede, totuși, de la mare distanță că „răsculații”, sau „puciștii” nu au atîta sînge în instalație încît să-l dea jos pe Ciolacu. Zmeul zmeilor. Cel cu șapte capete. Nu există nici un „Dojo Yaburi”, nici un „campion” care să provoace la luptă pe senseiul Ciolacu și pe ucenicii săi, iar apoi să preia PSD-ul. Vitejii ăștia „patrioți” și „suveraniști” vor să-și înceapă activitatea constructivă fugind ca lașii din fața lui Ciolacu. Și sperînd ca, ulterior, lumea să-i voteze. Am uitat! Ei sînt intelectuali… Cărți, doctorate… Cartea ar putea deveni chiar simbolul lor electoral.

De unde mai știm că sînt lași? Păi cum să se gîndească să o tocmească pe Gabi Firea ca să-i dea brînci lui Ciolacu pe scări? Pare o glumă, dar nu e. E pe bune. Legăturile Găbiței cu lumea serviciilor sînt atît de complexe că ți-e greu să alegi un punct de pornire. Ai putea s-o iei chiar din familie. Din cercul de apropiați. De mai îndepărtați, din stînga, din dreapta, din față, din spate, tot aia e!

Pe scurt, Gabi a susurat că rămîne fidelă proiectului Ciolacu. „Poate peste cîțiva ani… dacă lucrurile se mai schimbă”… a mai adăugat primarul general. Se vor schimba, evident! Dar ce mai contează?

Deocamdată, ceea ce rămîne important, nu pentru pesediști, ci pentru securiști, este ca partidul să se rupă. Iată, pare c-a venit momentul. Iar lucrurile astea nu sînt negociabile din partea „băieților”. „Cine mișcă, mișcă mort”. Dragnea a fost singurul personaj care a îndrăznit să îi sfideze pe cei de la Cluj, să facă ceva pe buricul pămîntului și soarele care răsare de pe Feleac. Chiar a reușit să miște cîteva piese grele din loc. Gîndiți-vă doar la Maior. Numai că Dragnea nu a calculat bine pașii de dans cu întreaga mafie de stat, nici foarte mult ajutor n-a avut prin PSD, astfel că i s-a pus piedică și s-a dus de-a berbeleacul. Că și trădarea face parte din „valorile naționale” și nu de ieri sau de azi!

Sincer, un alt Dragnea nu prea există în actualul partid de „patrioți” și de „suveraniști” din gură. Dar Dragnea va putea fi luat în calcul atunci cînd va ieși din detenție și dacă va mai avea chef să șteargă pe jos cu cei care l-au înfundat. E omul care a transformat cu mînuța lui un IMS în ARO. Durează. Ai nevoie de timp, de piese, rabzi de frig, de cald, de sete, dar nu contează. Va veni și clipa cînd îți poți contempla victoria. Pînă atunci, rămîn eternele piruete ale serviciilor. Gabi Oprea, băieții de la Cluj, Hellvig, Coldea, fripturiștii…

Iar restul, votanții, poate c-ar trebui să se gîndească extrem de serios dacă își mai aruncă sau nu votul în gaura neagră a serviciilor. Altminteri, povestea nu are nici un sfîrșit. Există deja o Mișcare a Patrioților, apoi toți foștii băsiști sînt deja în tranșeele conservatorismului și suveranismului, țara, neamul, ființa națională, poporul, România etc. sînt sintagme pe care abia așteaptă să și le scuture de pe limbile prea obișnuite să spună ceea ce prostul vrea să audă.

Și mai citiți și Spovedania-Lui-Rizea. Un alt fost pesedist. E interesant cu cîtă lejeritate discută despre casele lui Dîncu pe care le închiriază cui credeți? RA-APPS-ului, despre „cotizațiile” pe care politicienii le plătesc securiștilor. Taxa de șmecher. Sute de mii de euro. Milioane de euro. Cash. Neimpozabil. Să fie! Să curgă! Bani care se întorc cu furca la Cluj, ca să nu putrezească. Prin afaceri imobiliare, hoteluri, în afaceri „de presă”, institute de sondare etc.

Știu. Textul ăsta le pică multora greu la stomac. Dar habar nu aveți ce înseamnă un „dialog” cu Codrin Ștefănescu. Poate vă gîndiți, oarecum legitim, că ceilalți sînt băieții răi. Pentru că PSD-ul, bun sau rău, în ultimii ani a fost singurul obstacol între normalitate și ceea ce trăim astăzi. Și trăim asta pentru că ei ne-au vîndut. Pe noi, pe electorat. Ei nu sînt victime. Am zis că pesediștii au reprezentat distanța dintre parlamentarism și execuții aleatorii marca DNA și SRI. Dinstanța dintre a avea o șansă și a nu avea. A fost „răul mai mic”. Și ce ne propune? Să devină răul minuscul?

Băieții aceștia vă amăgesc, vă iau banii, vă fură bunurile țării, vă vînd în stînga și în dreapta și vă cer să întoarceți și celălalt obraz și o iau de la început. De cîteva decenii. Numai că acum, e care pe care. Acum e cu vînzarea suveranității – și PSD face asta! – cum a făcut-o cu absolut toate ocaziile, cu toate documentele ce i s-au pus sub nas, nu mai vorbim de un hectar de pădure sau de o fabrică. Ci de Istanbul, Marakesh etc. Ei au pus pixul și au semnat! Nu altcineva. Aveau de ales? Sigur că aveau. Așa cum au avut polonezii sau cehii sau ungurii sau croații…

                                                                                             Ambrus BÉLA, Samizdatul