Pamflet

Nunta la moldoveni

  Când eram holtei, aveam o mătuşă care la fiecare nuntă la care ne întâlneam mă bătea pe umar şi […]

 

Când eram holtei, aveam o mătuşă care la fiecare nuntă la care ne întâlneam mă bătea pe umar şi îmi spunea: „Tu urmezi!”. A încetat să mai facă asta după ce la fiecare înmormântare, la care ne întâlneam, o băteam eu pe umăr şi îi spuneam: „Tu urmezi!”. Dar sunt unele lucruri în viață de care nu scapi şi inevitabilul s-a produs: m-am căsătorit. Din fericire mătuşa mea încă mai trăieşte.

Nu-mi plac nunțile, nu mi-au plăcut niciodată. Mă refer la partea lor festivă. Personal m-am dus la starea civilă cu un grup de 12 prieteni, apoi la restaurant, unde am petrecut fără să îi supun pe bieții oameni la stresul închinării darului în plic şi a cadourilor de nuntă. Pentru că, în ziua de astăzi, decât să inviti pe cineva la nuntă, mai bine îi dai două palme şi e mai fericit.

Am petrecut, am plătit eu tot şi toată lumea a fost fericită. Am scăpat şi de vorbele spuse în gândul unora: „Tre’ să mergem la nunta la ei, ei au fost la noi ” sau „Da’ de ce să mergem? Ce, ei au fost la noi ? ”. Am scăpat şi de discuțiile pe sub masă sau pe la toaletă: „Cât să-i dăm fă? Mai scoate 100 din plic, nu vezi că ne-a dat friptura rece?” De parcă mirii ar face friptura!

Ce să-mi placă când văd pe scara blocului, balustrada ornată cu crengi de brad şi flori (aroma lor combinată îmi dă senzația de inmormântare). Când mireasa muşcă dintr-o bucată de cozonac (mama ei n-a invățat-o că şi din pâine, se rupe nu se muşcă) apoi aruncă un colț pe spate şi… se demarcă tanti Vica, care face stop pe pieptul ei mare şi apoi degajează drept în porbagajul Daciei 1310 break.

Ce să-mi placă când se face chestia cu întorsul oglinzii. Nici acum n-am ințeles rostul. Când, pe la miezul nopții, o țață transpirată aleargă țipând isteric cu o găină goală ( găina goală, slavă cerului!) şi cere bani de la naşi pentru asta. Din tradiții avem tendințe de neam de cerşetori. Dar şi un pic zoofili. Să dansezi cu găina goală şi bronzată la solar (rotisor) nu-i chiar pe axa normalității.

Ne supărăm când ne face toată lumea neam de hoți, dar avem asta şi în tradiții. A se vedea furatul miresei şi apoi cerutul de bani şi alcool de la naşi. Confirmăm prin asta şi gena alcoolică pe care o avem din moşi-strămoşi. N-am cere şi noi ceva de muncă, ceva de croşetat, nişte păpuşoi de „dejghiocat”… dacă tot suntem numai cu cerutul.

Apoi se fură şi mirele şi uite aşa, se pierde jumătate din petrecere. Cred cu tărie că mirii sunt total absenți la propria nuntă. Ei nu prea se bucură de nunta lor. Trebuie să aibă grijă ca toată lumea să fie mulțumită, ca neamurile să nu-şi scoată ochii şi ca bârfele să nu se audă până pe ringul de dans.

Socrii, părinții, sunt excitați, ba că nu ştiu cine a închinat puțin, ba că nu ştiu cine a spus o vorbă la băutură, ba că unul, un fost coleg de serviciu de la Aerostar, i-a pus mâna pe fund soacrei mari ca în vremurile bune.

În timpul petrecerii câteva femei, plictisite de glumele soților lor, ies brusc la dans când aud „Meneito”.
Dansează pragmatic, ca nişte mercenari, ucigaşi plătiți, fără să schițeze nici o grimasă şi ştiind paşii perfect.

Vine naşa şi te ia cu japca la dans. „Mulțumesc, dar nu vreau să dansez – gândesc. Ba dansezi!”
N-ai cum s-o refuzi. De, e naşa! N-are cum să-ți placă, decât dacă ai cumva un „fetiş ascuns” şi îți place să fii hărțuit şi molestat de o naşă grasă şi frumoasă. În timp ce se dansează „Braşoveanca” la microfon se aude: Rămâneți în aceeaşi poziție, urmează „Muşamaua”! Hâmm… Puțin perverşi, dar şi zgârciți… pielea era prea scumpă! Socrul mare vrea să asculte „Fetele lu’  tata” , socrul mic vrea „Când eram băiat acasă, tare bine mai era, aveam o gagică grasă care mă iubea !” … şi tot aşa.

Nu sunt de acord cu vorba: „Nunta este aducerea dracului cu muzică acasă ” şi cred că cele mai frumoase nunți sunt cele în doi undeva pe insula unde se organizează nunți ca în poveşti iar mirii profită din plin de toată atenția și simt nunta în toată valoarea ei. Din păcate nu toți ne permitem!
Probabil tradițiile, aşa cum sunt ele la origine, la sat arată mai frumos, dar la oraş s-au deteriorat foarte tare.

Să fiți „dăştepți” şi fără frică, de nu te-nsori eşti fraierică!

                                                                                                     Adrian GAVRILIU

 

2 Comments

  1. Giulia

    Articolul tau defapt se refera la prostia omeneasca pe scurt, la ignoranta si la ceea ce a devenit acest popor in 25 de ani, condus find de niste parveniti si ignoranti. Pentru ca obiceiurile despre care tu vorbesti au si ele farmecul lor atunci cand sunt facute respectand traditia si semnificatia. Insa, dand exemplul mortaciunii fripte plimbata in maini pe strada si in soare….tine strict de oamenii care practica asa ceva si de creierul lor de gaina.
    Aceste aspecte ale obiceiurilor prost intelese si denaturate in ultimii ani nu apartin doar moldovenilor (ca nu am inteles titlul….cand in tot textul nu se mai aude de niciun moldovean), ci se intalnesc sub diferite manifestari peste tot in tara asta…. Spun toate astea fiind absolut convinsa ca judeci (tu si multi altii) moldovenii, de acolo dintr-un birouas cu laptopul in fata, ghidandu-te dupa cateva mituri urbane despre taranii de prin satele de pe malul Prutului, insa nestiind istoria acestui neam (de moldoveni), necutreierand melegurile lor, neintalnind Oamenii, nestiind cultura, adevaratele traditii, targuri, festivaluri etc. Si e pacat, daca voi, cei care aveti un oarescare talent al condeiului si va pasioneaza postarile pe net va huliti voi intre voi (adica romanii pe romani), ce sa mai zicem de parerea strainilor, care ne revolta, bagandu-ne pe toti intr-o oala?!…

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.