Puncte de vedere

Oare adevărul este astăzi cel mai periculos „drog”? (V)

  Am adăugat ieri textul unui mail lung, trimis de „Rodica Ștefania”, care poate pe unii i-a plictisit, pe alții […]

 

Am adăugat ieri textul unui mail lung, trimis de „Rodica Ștefania”, care poate pe unii i-a plictisit, pe alții poate că i-a enervat și s-au întrebat ce rost are. Uite că are rost, cine l-a citit integral, a putut trage multe concluzii. Iar eu, care am avantajul de a putea pune alături acest text cu textul aceleiași pe care mi l-a trimis pe 23 aprilie 2017, am putut să trag și mai multe.

De asemenea, unii ar putea crede că acest serial nu are sens. Uite că are, unii pot fi interesați să afle metode de diversiune actuale, la care nici nu s-ar fi gîndit.

                                                                   *

Vă redau cîțiva dintre ditirambii cu care mă flata în decursul timpului Radu Ștefan (nu ca să mă laud, întrucît știu de mult că acele vorbe nu erau sincere, ci ca să vă dați seama de caracterul omului:

Dumnezeu sa va dea putere si in continuare, stimate si onorate domn Dan Cristian Ionescu, caci informatiile Dumneavoastra sunt foarte importante. Va multumim pentru acestea.”

   „Excelent articol, multumim distinsului domn Dan Cristian Ionescu si speram ca nu se va retrage din lupta.!…”

S-ar putea sa ne ajute istoria. De aceea este minunat ca o scrieti atat de formidabil de competent! Va multumim. Si multa sanatate!”

Dezvaluire diamant!!! Chapeau bas!”

Foarte importante precizari! Multumim pentru articol!”

Foarte importante specificari! Va multumim. Vor intra in istorie.”

La două zile după acest ultim comentariu, deveneam „shobolan”, trădător vîndut pe bani grei, dușman al adevărului, etc. De ce? Din comentariu s-ar subînțelege că supărarea lui provine din faptul că mi-am exprimat îndoiala că Stalin ar fi fost evreu. Dar eu consider că această enervare a fost cauzată de sfatul pe care l-am dat citititorilor să nu creadă, fără să verifice, tot ce citesc.

                                                               *

Acum, R.Ș. (el, ea sau ei) au aflat unde a fost postat comentariul lor. Ar putea să explice cum dintr-o dată dintr-un luptător neînfricat, am ajuns să fiu făcut albie de porci? Cum am ajuns dușmanul lor pe viață și pe moarte?

Ar putea să explice de ce „Rodica Ștefania”, autoarea mail-ului din 23 aprilie 2017 scria numai „eu” în timp ce Rodica Ștefania, autoarea mail-ului de acum trei zile scrie numai „io”? Sau este și acest amănunt o mică diversiune? Hai, să explice!

„Rodica Ștefania” de azi nu își aduce aminte de text, dar recunoaște în fragmentul pe care l-am redat stilul ei.

„Le style, c’est l’homme” și atunci mă întreb, care este stilul ei? Un om își poate disimula stilul, din motive diversioniste, dar de cite ori? Dr Jekyll and Mr Hyde aveau o personalitate dublă în același corp, dar în cazul lui R.Ș. sînt mult mai multe personalități ca să fie vorba de o singură persoană, și anume o femeie.

Nu sînt psiholog, dar citind din R.S. trag concluzia (nu exclud, poate greșită) că:

– mail-ul de acum trei zile pare scris de o femeie care se vrea sinceră, bonomă, volubilă, adesea haotică, adesea abramburica, contradictorie și ușor nevrotică (s-a întîmplat chiar să mă confunde cu Dan Cristian Popescu);

– mail-ul din 23 aprilie 2017 pare scris de o femeie (care totuși, la un moment dat, vorbind despre ea, nu a mai vorbit la feminin) sigură pe ea și lucidă (deși s-a întîmplat să spună că este cam aiurită);

– comentariul în care eram tăvălit în toate gunoaiele nu putea fi scris de o femeie (cum și-l asumă pe „neve” R.Ș. -ea) ci de un bărbat cu grave probleme psihice;

– comentariile (2.817 astăzi, conform contorului!) și articolele semnate de Radu Ștefan arată în general un bărbat, foarte inteligent, foarte cult, cunoscător de mai multe limbi străine și cu o logică de bărbat (să nu se supere cititoarele, dar Dumnezeu a dat femeilor mai multă intuiție iar bărbaților mai multă logică) au existat și cazuri în care am simțit că este vorba nu de un bărbat ci de o femeie, iar într-unul dintre acestea chiar și o comentatore i-a atras atenția că după limbaj este femeie;

– au mai fost și alte comentarii sub numele de Radu Ștefan, mult mai scurte, dar în cu totul alt stil, jignitor, miștocăresc.

Îmi petrec de peste 10 ani viața la leptop, fără să mai am putere de treburile gospodărești. O femeie, chiar singură, trebuie să se ocupe și de astea, fiindcă nu ar putea ca mine să se obișnuiască să trăiască în praf, păianjeni și dezordine. O femeie nu putea să scrie atîtea mii de comentarii, să posteze atîtea articole, să caute pe internet atîtea informații pe care să le traducă, etc. Geniu să fie, să fi renunțat pe viață la somn și la gospodărie, și nu ar fi reușit!

Singura explicație rezonabilă este cea enunțată, că este vorba de un colectiv. De o celulă.

                                                                      *

Pe 4 august Radu Ștefan a postat comentariul prin care anunța retragerea de pe site-ul d-lui Coja pentru a-mi face loc mie. În primul rînd, nu trebuie să îmi facă loc mie – eu mă chinui să termin articolele din proiectul meu, pe care le voi trimite la „Justițiarul”, după care vreau, cît mai repede, să mă întorc la cărțile începute de mult.

Faptul că se retrage, nu înseamnă nimic, poate să posteze de pe al leptop, sub alt nume, printr-o altă adresă de mail. Sau, cine știe, fiindcă stilul îi este deja cunoscut, poate intra în acțiune o altă echipă, pregătită din timp.

În al doilea rînd, la remarca „Va asigur ca daca este citatul meu , nu numai ca nu-s celula sionista, si ca nu-s antisemit (ce contradictie perfecta in acuzatia dumneavoastra !!!” – dar eu nu am acuzat celula de antisemitism ci, dimpotrivă, de sionism! 

                                                                       *

Dl. Ion Coja a avut o inițiativă minunată, aceea de a înființa un site patriotic. Desigur, așa ceva nu este pe gustul dușmanilor României.

Dar dl. Coja întrunește toate păcatele poporului român, adică exagerat de tolerant, exagerat de concesiv, exagerat de ospitalier (pe site-său), exagerat de multă bună credință. Cînd am văzut ce se întîmplă de site, i-am scris părerea mea:

https://ioncoja.ro/despre-initiativa-de-a-deschide-un-blog-patriotic/

Am fost acuzat de unii comentatori pe site că mă opun libertății cuvîntului. Nu zău! Dacă eu vreau să public, în virtutea libertății cuvîntilui, un comentariu pe un site sionist cu privire la exagerările holocaustului, mi-ar fi postat? Noi cu site-urile noastre, ei cu site-urile lor, de ce noi să cedăm mereu?

Dl. Coja a acceptat democratia si libertatea cuvintului. Și site-ul s-a umplut de sioniști, încît au fugit patrioții. S-a ajuns la momentul în care site-ul d-lui Coja era acaparat de Nicu Cohen și Radu Ștefan. Sînt multe de spus legat de comentariile lor, dar mă rezum la un singur lucru Or fi evreii vinovați de multe lucruri rele, dar nu de toate, și totuși prin articole sau comentarii mincinoase se creau condițiile pentru răspunsuri antisemite (poate chiar din partea complicilor lor). Era suficient pentru ca unii să raporteze la Washington că în România se constată o recrudescență a antisemitismului iar site-ul lui Coja este antisemit – deși, repet pentru a nu știu cîta oară, dl. Coja nu a scris niciodată nici un text antisemit.

Apoi, cu o filotimie condamnabilă, dl. Coja a găzduit pe site comentariile lui LD Anticap,un comentator anonim pitecantrop, care s-a retras după multe proteste la adresa comentariilor sale, lui Isac Boian, lui Haim Haskel, care îi insultau nu numai pe români, ci și pe dl. Coja.

                                                                 *

Mă aștept ca în curînd o serie de noi comentatori, anonimi, să mă înjure prin comentarii la următoarele mele articole. Dar cînd îți porți aproape singur crucea în lupta împotriva molohului, atunci o porți pînă la capăt.

Gata, am terminat. Dacă R. Ș. va da un răspuns care merită comentat, îl voi comenta. Dacă nu, îmi văd de altele.

                                                                                                       Dan Cristian IONESCU

4 Comments

  1. Dan Cristian Ionescu

    De pe internet a mai disparut un site – este vorba despre site-ul revistei “Periscop” a fostilor nostri spioni (ACMRR-SIE). Cineva mi-a recomandat un articol postat mai de mult, foarte interesant, foarte complet si foarte complex (6 pagini) despre Elie Wiesel semnat de gen. (r) Petru Neghiu, presedintele Asociatiei. Am vrut sa il caut, dar revista (din care in trecut citisem mai multe articole) nu mai exista pe net. Aparusera multe articole deranjante. Iata viitorul negru al internetului care ne asteapta – adevarul va muri treptat.

    • Adrian

      Domnule Dan Cristian Ionescu,
      Daca stiti adresa siteului puteti incerca sa il cautati pe acest motor de cautare: https://archive.org/web/ Este vorba de wayback machine, un serviciu web de arhivare pagini statice.

      • Dan Cristian Ionescu

        Multumesc. Va trebui sa aflu adresa exacta.

  2. Dan Cristian Ionescu

    Ii confirm d-lui Adrian primirea mesajului sau si ii multumesc.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.