Este un jaf de proporţii colosale, care explică de ce e ţara din ce în ce mai săracă, iar românii pleacă unde văd cu ochii. Dar lasă, că şi ei, românii de rînd, sînt de vină! Ce soluţie e asta, să dai, tu, electricitatea şi apa potabilă, staţiunile turistice şi cele balneare, casele de oaspeţi, hotelurile şi alte bunuri şi valori pe mîna altora, ori să accepţi, pasiv, asemenea fărădelegi, apoi să te duci să te ploconeşti departe de casă, în loc să fii domn şi stăpîn în ţara ta?!
N-aş vrea să ajungem la concluzia la care ajunseseră alţii, în alte vremuri istorice, că românii nu sînt capabili să se conducă singuri şi că le trebuie stăpînire străină. În definitiv, treaba e destul de simplă: pe fondul pasivităţii condamnabile – că să nu zic laşităţii – unei mari părţi a populaţiei, nişte mafioţi băştinaşi, în cîrdăşie cu nişte mafioţi străini, au acaparat tot ce are România mai valoros. Acum e greu să le mai smulgi din gheare ce au înhăţat, fiindcă ei au avut grijă să se blindeze şi cu ziare, şi cu posturi de televiziune private, dar au ,,uns” bine şi balamalele unor reprezentanţi străini, său organizaţii internaţionale, care vor sări, imediat, cu gura, ţipînd că sînt lezate drepturile omului, că planează pericolul de reinstaurare a comunismului şi alte baliverne de-astea. Care comunism? Şi care drepturi ale omului? Dreptul de a muri de foame? Dreptul de a fi azvîrlit în şomaj, fără nici o explicaţie? Dreptul de a deveni slugă la toţi nespălaţii, care nu îndrăznesc să facă la ei acasă ce îşi permit aici? Dreptul de a se simula democraţia, cînd în realitate toate alegerile – cel puţin din anul 2000 şi pînă acum – au fost fraudate, de către echipe bine antrenate în astfel de practici teroriste? Iar unii români se uită în gura acestor diversionişti şi agitatori şi se lasă păcăliţi în continuare. Hai, că ne merităm soarta! Azi-mîine, Ziua Naţională a României n-o să mai fie 1 Decembrie, ci 1 Aprilie. Din fericire, încă nu e totul pierdut şi sînt semne că şmecheria nu prea mai ţine, fiindcă au trecut 18 ani de la imensa înşelătorie istorică din decembrie 1989, care a însemnat cea mai sîngeroasă ilustrare a invitaţiei ,,Scoală-te tu ca să mă aşez eu”. S-a minţit că Revoluţia ar fi fost furată. Dar o Revoluţie care poate fi furată înseamnă că n-a fost Revoluţie.
Vicepreşedinte al Senatului României
Preşedintele Partidului România Mare
(Fragment din textul citit de autor la Radio România, vineri, 4 ianuarie 2008)
P.S.: Subscriem!
Justiţiarul