Puncte de vedere

Pandemia spaimei: Frica transformă oamenii în sclavi de bunăvoie (II)

  Torturarea psihică a populaţiilor în sistem de penitenciar. Decimarea psihică şi fizică. Sinucideri. O pandemie a disperării. – Nu […]

 

Torturarea psihică a populaţiilor în sistem de penitenciar. Decimarea psihică şi fizică. Sinucideri. O pandemie a disperării. – Nu vă temeţi! Pandemia fricii, o scurtătură către statul sclavagist mondial (II)

Coronavirusul lasă în viaţă peste 95 % dintre victimele sale. Dar el lasă, practic, fiecare membru al societății înspăimântat, neliniștit, izolat, singur și întrebându-se dacă cineva ar observa măcar că a dispărut. Într-o societate din ce în ce mai pulverizată, coronavirusul ar putea să se transforme rapid într-o epidemie de disperare. Participarea Bisericii este asemeni unei strigări a catalogului în societate, în special pentru persoanele în vârstă. Cei care nu apar trebuie verificați în timpul săptămânii. În afară de muncă, şcoală, întruniri publice, sport şi hobby-uri, adică lumea din afara ca un tot, oamenii nu se descurcă. Avem nevoie de sprijinul moral și mental al comunităților pentru a fi oamenii decenți care ne dorim cu toții să fim.

Opţiunea creştină de a apăra adunările săptămânale din biserică nu este deci o fantezie superstițioasă. Este o alegere clară și rațională de a echilibra compromisurile: Renunţăm la alte activități și ne străduim să fim cât mai curați posibil, astfel încât să ne putem strânge cu orice preț pentru a ne sprijini reciproc. Fără acest sprijin moral, așa cum cetățenii din Wuhan, China, pot atesta — și poate curând poporul italian — viața poate deveni rapid insuportabilă. Chiar și cei care nu sunt creștini, care ocolesc biserica, pot aprecia importanța de a menține, pentru o comunitate, măcar  o punte de legătură de îngrijire și sprijin reciproc.

Textul de mai sus este un fragment din articolul „Christianity Has Been Handling Epidemics for 2000 Years”, apărut în Foreign Policy şi semnat de Lymen Stone. Este un articol despre îndelungata experienţă a comunităţilor creştine în lupta cu molimele şi despre nevoia mereu actuală, după cum spune şi subtitlul, de grijă, sacrificiu şi comunitateŞi de Dumnezeu.

În planul meu acest episod al doilea urma să se ocupe de efectele pandemiei posibil de folosit de către mafia globalistă pentru a accelera statul sclavagist global. Provocările acestor zile m-au condus însă pe un alt drum şi am ajuns să vă propun o altă dezbatere despre efectele acţiunilor haotice, paranoide, înspaimântătoare şi terorizante, născătoare de panică blocantă, ale guvernelor (celor mai multe, există şi excepţii) menite să acopere lipsa unei pregătiri medicale a sistemului de sănătate pentru astfel de situaţii (lipsă poate că nu întâmplătoare, după cum vom discuta în alt episod) şi despre efectele obsedantei, hipnotizantei, apocalipticei şi la fel de paranoidei, terorizantei şi distructivei rumegări non-stop a situaţiei de către mass media.

Perspectiva halucinantă de final al omenirii, blocarea oamenilor în locuinţe, instituirea de situaţii de urgenţă, asediu, război, ameninţarea oamenilor cu pedepse grele, scoaterea armatei pe străzile pustii oricum, într-o manifestare de forţă inutilă şi idioată (reflectare a politicii muşchilor nu a minţii şi inimii), sirenele maşinilor organelor de forţă, sunând lugubru pe străzile lipsite de alte zgomote, blocarea oamenilor şi mai mult în faţa televizoarelor din care se revarsă apocalipsa biologico-mediatică, destabilizează chiar şi persoanele normale, darămite pe cele suferind de afecţiuni. Şi mă refer la depresie şi anxietate, în domeniul psihic, cu urmarea cea mai frecventă, sinuciderea, dar şi la bolile cardiovasculare, la atacuri cerebrale, la diabet, ulcere, gastrite, cancere şi multe altele, pentru care cele două pot fi factori favorizanţi sau chiar decisivi.

  Cea mai serioasă şi mai extinsă maladie a secolului 21 este depresia

Conform OMS, peste 10 % din populaţia globului, deci peste 700 de milioane de oameni suferă de o formă sau alta de depresie, iar proporţia este în creştere astfel încât este, în acest moment şi în oricare din viitor, cea mai extinsă, în extindere şi fatală pandemie a epocii globalizării. Adică a supra-tehonologizării, a izolării, a ego-centrismului, a pulverizării comunităţilor, a individului părăsit de ceilalţi şi care, la rândul său, îi părăseşte pe ceilalţi, a uitării, ruperii de Dumnezeu (nu şi invers), pentru a rămâne în legătură numai cu acţiunile (iată) chiar militare ale statului „ocrotitor” unealtă în mâna duşmanilor, a celor care vor o nouă ordine politică şi social globală.

Depresia cronică de intensitate medie sau crescută poate avea o influență negativă majoră asupra persoanei afectate, scăzându-i funcționalitatea atât la locul de muncă sau la școală, cât și în cadrul familiei. În cazurile cele mai severe depresia poate conduce la suicid. La nivel mondial, aproape 800.000 de persoane se sinucid anual, suicidul fiind a doua cauză de deces în rândul persoanelor din grupa de vârstă 15-29 de ani.

      Izolarea: Ce mai poţi face atunci când cel mai mare pericol este acasă?

Unul dintre costurile imediate [ale blocării la domiciliu] este pierderea unei imunizări mai rapide a populației. Dar există și alte costuri de sănătate. Închiderea între proprii patru pereți, cu lipsa corespunzătoare de exercițiu fizic, va duce la creșterea bolilor cardiovasculare, a tensiunii arteriale, a atacurilor cardiace şi cerebrale și a trombozelor, printre altele. Povara psihologică a blocării este imensă. Presiunea psihologică va provoca destrămarea anumitor căsătorii și familii; vor fi create traume și depresie. Philipp Bogus, profesor la Universitatea Regală Juan Carlos, pentru Mises Institute.

Este important „să avem în vedere sincer și deschis că ar putea exista evenimente adverse care să aibă loc în mijlocul distanțării sociale”.

Conexiunea socială a devenit o parte esențială a limbajului prevenirii sinuciderilor. Cu cât oamenii sunt mai conectați, declară experții, cu atât este mai puțin probabil ca aceștia să moară prin sinucidere. Însă abordarea sistemului în vederea stopării coronavirusului impune ca oamenii să renunțe la legăturile dintre persoane – conversații, contacte, neprevăzutele întâlniri, care constituie textura socială a vieților oamenilor.

Experții avertizează că nu există o singură cauză de sinucidere. Dar a fi concediat, a pierde un loc de viaţă sigur a-ţi asuma noi responsabilități familiale sunt tipurile de nenorociri care pot amplifica riscul sinuciderilor.

Dacă analizăm un focar de boală anterior, precum SARS, în Hong Kong în 2002 și 2003, există indicii cu privire la ceea ce s-ar putea întâmpla în viitor. Dezangajarea socială, stresul și anxietatea în rândul unor adulți mai în vârstă au dus la o rată extrem de ridicată a deceselor sinucigașe, potrivit unui studiu din 2010. Caine a afirmat că economia dezechilibrată a Hong Kong-ului poate duce la creșterea sinuciderilor. El este îngrijorat de faptul că SUA ar putea vedea același lucru.

Într-un moment ca acesta, oamenii pot atenua riscul pentru semenii lor vulnerabili făcând tot posibilul pentru a se îngriji unii de alții. Criza este una colectivă, nu una individuală. Nimeni nu ar trebui să suporte singur acest lucruEric Caine, co-director al „Center for the Study of Prevention of Suicide at the University of Rochester Medical Center

Cu siguranta ca va exista un grup de oameni cu tendinţe de a se sinucide, pentru care se mai pune un stres. Pentru alții, ar putea fi un ultim stres, nu numai COVID, ci tot ce vine cu ea, toate constrângerile financiare, încercarea de a avea grijă de copii acasă, moartea oamenilor pe care îi iubești, care se îmbolnăvesc – şi lista continuăNadine Kaslow, profesor de psihiatrie la Emory University School of Medicine.

Izolarea este un mare factor declanșator pentru mulți oameni. Cu SARS sau H1N1 a fost la o scară atât de diferită față de ceea ce avem de-a face acum. Oamenii devin atat de neliniştiţi pentru că nu stiu la ce să se aştepte. Teama este teama de neaşteptat, de necunoscut. Norine VanderHooven, lucrător social autorizat.

Cercetările arată că șomajul este un factor de risc pentru sinucidere; epidemia de virus a adus deja factori de risc de ușurare pentru sănătatea precară, cum ar fi singurătatea și izolarea socială.

Adăugați acestor factori sociali posibilitatea unei recesiuni economice, care poate include pierderea locurilor de muncă, și analizăm o furtună perfectă de probleme care nu vor face decât să exacerbeze decesele din disperare, pe care națiunea noastră încă nu le-a abordatBenjamin Miller, şef department strategie la fundaţia Well Being Trust

Să revenim la depresie şi la anxietate şi la ce posibile ravagii fac ele în aceste zile

Depresia înseamnă, dincolo de afectarea masivă a capacităţilor psihice şi fizice ale persoanei, calea către o serie de afecţiuni care se termină cu decesul; afecţiuni cardiace, cerebrale, diabet, cancere, boli gastro-intestinale, afectarea funcţiilor motorii şi o mulţime de alte maladii nervoase.

Simptomele depresiei: stare de spirit depresivă în cele mai multe zile, inclusiv sentimente de tristețe sau goliciune; pierderea plăcerii în activitățile preferate anterior; prea puțin sau prea mult somn pe o durată de mai multe zile; pierderea/creșterea involuntară în greutate sau modificarea apetitului; agitație fizică sau dorința de inactivitateenergie scăzută sau obosealăsenzație puternică de vinovăție sau lipsa de valoareprobleme de concentrare sau la luarea deciziilor; gânduri intruzive de deces sau sinucidere.

Cauza de baza a depresiei în afara unei posibile, dar inexplicabile, în ceea ce priveşte explozia contemporană a maladiei,  predispoziţii genetice, este stresul cotidian: acasă, la şcoală, la serviciu, în societate.

                               Efectele depresiei

Probleme gastrointestinale: diaree, vărsături, greață sau constipație, sindromul colonului iritabil; creșterea în greutate, obezitate, sau chiar la diabetul de tip 2, sau inversul, anorexie geriatrică.

Durerea cronică: dureri inexplicabile, inclusiv dureri articulare sau musculare, sensibilitate în zona sânilor și dureri de cap. Simptomele depresiei unei persoane se pot agrava din cauza durerii cronice.

Bolile de inimă. Depresia reduce motivația unei persoane de a face alegeri pozitive în ceea ce privește stilul de viață. Riscul de îmbolnăvire crește atunci când avem o dietă săracă și o viață sedentară. Conform cercetătorilor, una din cinci persoane cu insuficiență cardiacă sau boală a arterei coronariene are depresie.

          Inflamaţiile, schimbarea sistemului imunitar

                     Probleme de sănătate sexuală

           Înrăutățirea condițiilor cronice de sănătate

Infecțiile cronice se pot simți deja izolante sau stresante, iar depresia poate influența aceste sentimente.

Probleme cu somnul. Această condiție îi poate lăsa să se simtă epuizați, ceea ce face dificilă gestionarea atât a stării fizice, cât și a sănătății mintale. Medicii leagă privarea de somn de câteva probleme de sănătate. Au corelat lipsa pe termen lung a somnului cu hipertensiune arterială, diabet, probleme legate de greutate și unele tipuri de cancer.

Anxietatea este răspunsul natural al corpului la stres, fiind un sentiment de frică sau de teamă în legătură cu evenimente viitoare din viaţă. Depresia este o tulburare a dispoziţiei care provoacă un sentiment persistent de tristeţe şi pierderea interesului faţă de activităţile care va bucurau candva. Denumită şi tulburarea depresivă majoră, aceasta afecteaza modul în care te simţi, gândeşti şi te comporţi  şi poate duce la o varietate de probleme, atât emoţionale, cât şi fizice.

Simptomele anxietăţii nu sunt mult diferite de cele ale depresiei şi deci nici efectele, dar totuşi cele două sunt tratate de către specialişti ca fiind două maladii diferite.

         Genocid împotriva propriilor populaţii după modelul comunist

Multe dintre persoanele cu aceste maladii suferă de o dizabilitate (handicap) parţială sau chiar totală, ceea ce le reduce capacitatea de muncă, şansele de reuşită profesională, relaţiile cu ceilalţi, stabilirea unei familii. Bolile fizice grave ce pot fi dezvoltate de la cele două, cu mortalitate importantă (cardio-vascularele, cerebralele şi cancerele fiind pe primele locuri în lume la mortalitatea generală), plus numărul mare de sinucideri care le însoţesc, fac din depresie şi anxietate cu adevărat cele mai grave, dizabilitante şi mortală maladie la nivel global!

Şi ce facem noi în aceste săptămâni, luni, poate şi mai mult? Sporim condiţiile pentru ca aceste două afecţiuni să se manifeste, să se extindă şi să ducă la afecţiuni fizice grave şi decese. Şi asta pentru că, dincolo de atmosfera angoasantă, terorizantă, creată în bună cooperare de guverne şi mass media, invocată la începutul acestui text, toţi specialiştii recunosc că vindecarea, sau măcar ameliorarea acestora ţine mai mult de comunitate, de legătura cu ceilalţi şi, doar în cazuri grave, recursul la medicaţie.

A avea grijă unii de alţii este un imperativ al momentului, care ne este interzis, în acest moment, dincolo de zidurile propriei locuinţe

Am prezentat, poate puţin mai mult decât ar fi fost potrivit pentru un astfel de text, caracteristicile şi efectele depresiei şi anxietăţii pentru a vă da cât mai multe repere în a vă face singuri o impresie despre ceea ce se întâmplă în acest moment persoanele care suferă de aceste două grave maladii.

Atunci când nu ai luat nicio măsură pentru a fi pregătit în cazul unei epidemii sau pandemii, deşi eşti avertizat de trecut că ea poate veni oricând, există studii şi simulări în acest sens; când sistemul de sănătate nu are ceea ce îi trebuie, nici măcar măşti, seturi de testare (primite ieri şi alatăieri, dar suficiente?), paturi de spital, medicamente şi tot restul, singura reracţie a unor autorităţi incompetente, impotente, corupte şi ticăloase este starea de urgenţă , de asediu, de război. Se trece adică la rezolvarea tip Moş Teacă – că tot a fost scoasă armata pe străzi într-o acţiune de forţă tâmpă şi de agresiune criminală împotriva propriului popor.

Iar celor care vor zice că sunt inconştient pentru că astea sunt singurele şi cele mai sigure soluţii le recomand să citească despre soluţiile găsite de Coreea de Sud, Taiwan, Olanda, Japonia şi alte cîteva state cu sisteme de sănătate puse la punct şi cu autorităţi mai înţelepte, mai imaginative şi mai dispuse să se gândească la cei care le-au pus în funcţii şi le plătesc să le poarte de grijă. Fără niciun fel de stare specială, fără blocarea vieţii şi activităţii oamenilor, în afară de închiderea şcolilor şi universităţilor şi interzicerea adunărilor mai mari de un anume număr de persoane. Nu tu întreprinderi, magazine, pieţe, restaurante etc. închise. Şi nici biserici. Care participă în prima linie la lupta cu boala şi la ajutarea celor în nevoie.

Nu vă temeţi! Rugaţi-vă pentru duşmanii voştri!

                                                                 (Va urma)

Pentru partea de descriere a depresiei şi anxietăţii am folosit informaţii de la:

http://insp.gov.ro/sites/cnepss/wp-content/uploads/2017/03/Analiza-de-Situatie_ZMS-2017_Depresia_27.03.pdf

https://www.reginamaria.ro/articole-medicale/stresul-si-tulburarea-de-anxietate-si-depresia

https://www.clinicaoananicolau.ro/7-simptome-fizice-ale-depresiei/

https://www.psychologies.ro/cunoaste-te/depresia-cauze-si-consecinte-2152278

                                                                                                       Paul GHIŢIU

Prima parte aici: Pandemia spaimei: Frica transformă oamenii în sclavi de bunăvoie (I)

1 Comment

  1. gigimutu

    pai nu,

    ca e ordin de la stapinire, trebuie distruse firmele, oamenii trebuie sa fie adusi la sapa de lemn, etc.,etc.

    bill gates = criminal

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *