Colimator

Poporul prost și despotismul luminat

  De ceva vreme s-a impus o narațiune jalnică în spațiul public. Din motive lesne de înțeles, guvernul o promovează […]

 

De ceva vreme s-a impus o narațiune jalnică în spațiul public. Din motive lesne de înțeles, guvernul o promovează ca unică explicație a situației în care ne aflăm. Presa a devenit un organ penibil de propagandă al guvernului. În loc să pună sub semnul întrebării această narațiune, funcționează exclusiv ca mijloc de diseminare a ei. Cu câteva excepții, intelectualitatea subțire nu comentează nici ea mai nimic, ca nu care cumva să zică lumea că s-a dat cu conspiraționiștii.

Pe scurt, guvernul se achită de orice responsabilitate dând vina pentru situația în care ne aflăm pe poporul care nu crede și nu păzește legea sfântă. Am ajuns, așadar, să trăim într-un soi de teocrație sau mai bine spus într-o ideocrație care asemeni tuturor ideocrațiilor moderne de până acum se revendică nu de la revelație, ci de la o presupusă știință care este, de fapt, o pseudoștiință. Astfel, regimul se vrea a fi rațiunea instituționalizată, guvernarea luminată care se luptă să impună domnia rațiunii asupra unei mase obscurantiste și recalcitrante. Aceasta din urmă se află la antipodul rațiunii instituționalizate sub forma guvernării luminate. Ea e compusă din proști care nu cred în covid – ca în orice teocrație, orice critică a puterii care guvernează în numele lui Dumnezeu e automat înfierată ca apostazie – și care nu sunt precauți. Care nu fac ce spune Preafericitul Werner, ci ce face Preafericitul Werner atunci când merge la Conciliul de la Bruxelles.

Dar regimul pretinde rațiune – de fapt, credință oarbă, adică opusul rațiunii – de la niște oameni pe care a încercat inițial să-i sperie cu profeții apocaliptice imposibil de verificat și, asemeni tuturor profețiilor, foarte neclare, strategie care nu poate să țină la nesfârșit și care, în fond, e o strategie complet imbecilă pentru orice criză de durată, cum e cea pe care o traversăm, lucru pe care îl poate înțelege oricine nu suferă de profunda imbecilitate politică ce caracterizează elitele politice, meditatice și culturale care ne păstoresc.

Tot astfel, oamenilor li se reproșează că nu cred în covid, o realitate empirică verificabilă, dar li se cere în același timp să creadă în teza necredinței în covid și a neascultării de poruncile înaltului cler anticovid care ar explica situația în care ne aflăm, adică într-o ipoteză care în absența verificării empirice rămâne o simplă speculație: nu știm în ce măsură este adevărată și în ce măsură explică situația în care ne aflăm. Dar cu toate acestea, în numele rațiunii, ni se cere să credem și suntem etichetați drept iraționali dacă nu credem. Știința poate să scoată lejer din burtă estimări matematice referitoare la ce ar urma să se întâmple, pentru a spune ulterior că nu s-au adeverit calculele tocmai pentru că guvernele au impus recomandările ei (făcând abstracție de exemplele concrete care o contrazic), dar, cel puțin în România, nu poate nici măcar să schițeze o imagine mai clară decât cifrele abstracte pe care le comunică guvernul zi de zi (chiar și actualizarea zilnică a datelor pentru fiecare județ în parte a fost întreruptă după un scurt experiment de pe Hotnews care a durat doar o zi) cu privire la ceea ce s-a întâmplat deja. Nu știm cât de greu e să faci astfel de cercetări și care e marja de eroare inevitabilă. Știm doar că un întreg județ unde avem unul din cele mai mari focare de coronavirus are un singur epidemiolog. Sociologii și antropologii plătiți din bani publici nu produc nici ei vreun studiu cu bază empirică pentru a ne ajuta să ne facem o imagine mai clară a situației de pe teren și pentru a ajuta autoritățile să-i înțeleagă mai bine pe cei cărora le reproșează lipsa de înțelegere, căci, altminteri, pentru a putea să convingi pe cineva trebuie în prealabil să-l înțelegi. În fine, nici măcar presa nu ne pune la dispoziție niște reportaje de calitate. Doar înfierări propagandistice cu valoare analitică nulă. Dar toți acești oameni de bine ne cer să ne demonstrăm rațiunea și apartenența la grupul aleșilor prin disponibilitatea de a prelua pe nemestecate o propagandă ieftină și clișee expirate despre firea românilor.

Dar nu e vorba doar despre lipsa dovezilor empirice menite să confirme sau să infirme discursul oficial. Dacă orice tratament are beneficii și costuri și dacă sub impactul unei amenințări terifiante și iminente, dar altminteri confuze, estimarea costurilor a lipsit cu desăvârșire la momentul instituirii stării de urgență, noi nici până acum nu avem o contabilitate a pierderilor sau o idee cât de vagă cu privire la costurile și beneficiile unei eventuale noi carantine. Și cică asta e strategie de guvernare rațională tocmai bună să stimuleze rațiunea guvernanților. Nu știm ce am câștigat și ce am pierdut nici ce riscăm să pierdem de acum înainte dacă alegem o soluție sau alta. Guvernanții României se pot justifica doar prin trendul european: au impus carantina toate statele din vest, normal că trebuia să fim și noi în rândul lumii. Ei doar știu să fie în rândul lumii. Când România devine un caz excepțional și nu mai pot să funcționeze în registrul papagalismului european sunt complet paralizați în primul rând de lipsa de înțelegere pe care le-o reproșează guvernaților. Cei care le reproșează oamenilor faptul că nu sunt călăuziți de lumina rațiunii și că nu se lasă călăuziți de despoții luminați nu sunt capabili să depășească în vreun fel combinația neaoșă de papagalism sincronist și improvizație urechistă.

Din masa amorfă și nediferențiată de păcătoși anatemizați la grămadă se desprind chipuri de oameni care au murit cu zile, care și-au pierdut locurile de muncă, care și-au văzut falimentate afacerile pentru care au muncit ani întregi, care au fost umiliți în spitale sau în afara lor de către zbirii Ministerului de Interne, care s-au îmbolnăvit sau s-au reîmbolnăvit de nervi pe fondul restricțiilor draconice și al climatului general de incertitudine pe care guvernul n-a făcut mai nimic ca să-l amelioreze, care se văd puși în fața riscului de a se cufunda în precaritate și sărăcie și de a fi judecați de copiii lor pentru faptul că nu au fost în stare decât să asculte de guvernul care luptă cu covidul, nu să și lupte pentru viitorul lor, al unei generații de copii private de dreptul la educație. Despre acești oameni nu știm decât din auzite, cam la fel cum aflam pe timpul comunismului despre nemulțumirile oamenilor care nu apăreau niciodată în presa oficială, presă care seamănă dezolant de mult cu presa de astăzi. Câți păgubiți de acest fel există în societatea românească, cât de mult au avut de pierdut și în ce măsură nu doar simpla lipsă a unei juste despăgubiri, ci pur și simplu absența simplei recunoașteri a situației dramatice în care se află și a sacrificiului pe care l-au făcut explică o eventuală lipsă de încredere în îndemnurile oficiale ale autorităților, a cărei legătură cu evoluția concretă a epidemiei rămâne să fie la rândul ei demonstrată? Nu știm. La fel cum nu știm nici ce ar fi putut să facă guvernanții mai bine și nu au făcut. Din discursul oficial rezultă că avem cel mai prost popor și cel mai minunat guvern.

Evident, nu mi-am propus să neg faptul că mulți dintre români cred tot felul de prostii, chiar dacă, așa cum am spus, procentajul celor care văd lucrurile astfel și impactul concret al acestor convingeri rămâne să fie stabilit prin metoda științifică care e invocată doar pentru a da vina pe popor și pentru a întreține, în același timp, ceața în care își desfășoară activitatea guvernul. Dar în ipoteza în care poporul e prost, se pune și întrebarea: ce au făcut în treizeci de ani guvernanții pentru a-l educa? Așa cum nu poți forma peste noapte îndeajuns de mulți specialiști ATI, pentru a compensa lipsa de personal cauzată de decenii de integrare europeană neoliberală, tot astfel, nu poți să educi peste noapte un popor în a cărui educație ai investit cam cele mai mici sume din Uniunea Europeană.

Ce au făcut (neo)liberalii aflați acum la guvernare pentru educația, sănătatea, cercetarea, serviciile sociale și administrația din România, adică pentru instrumentele de care ai nevoie pentru a combate o epidemie? Ce au făcut pentru coeziunea socială care este invers proporțională cu nivelul de neîncredere și paranoia al unei societăți? Au tăiat și au privatizat. Iar acum dau vina pe popor. Ce au zis intelectualii lui Băsescu atunci când acesta le spunea medicilor să se care din țară? Au preamărit înțelepciunea cârmaciului, iar acum ne dau lecții de civism anticovid. Ani la rând au tăiat de la educație și sănătate în numele libertății și prosperității, ignorând mizeria, suferința și disperarea în care se zbăteau oamenii, pentru ca acum tot ei să ne spună că trebuie să falimentăm economia și să acceptăm un regim mult mai restrictiv decât cel ceaușist, pentru că după treizeci de ani de capitalism pe pâine alte instrumente de combatere a epidemiei nu avem.

Deseori, aceiași oameni care au fost sacrificați pentru economie au fost acum sacrificați din nou, cu tot cu economie, pentru sănătatea publică de la care fuseseră decuplați în numele libertății și al creșterii economice. Oameni cărora treizeci de ani li s-a spus că statul e, prin definiție, ilegitim și toxic, și că trebuie să învețe să trăiască prin forțe proprii pe piață, fără să întindă mâna la stat, trebuie dintr-odată să accepte cu voioșie scenariul în care același stat (care din păcate confirmă în mare măsură și în plină criză cele mai dure acuzații ale criticilor liberali – corporațiile au avut mai multă grijă de sănătatea angajaților lor decât a avut statul grijă de sănătatea angajaților săi) le distruge piața, adică habitatul la care au fost nevoiți să se adapteze, pentru ca apoi să-i arunce înapoi în același mediu în care datorită operațiunii opriți covidul supraviețuirea a devenit mult mai dificilă ca înainte. Un motiv în plus pentru a avea încredere în autorități și pentru a răspunde prezent și da să trăiți atunci când acestea fac apel la rațiune și pretind că își întemeiază autoritatea pe ea.

                                                                                                        Alexandru RACU

Sursa: https://alexandruracu.wordpress.com/2020/07/28/poporul-prost-si-despotismul-luminat/

 

2 Comments

  1. Madeleine

    Adevarat. Greu de comentat atata adevar amar…

  2. Marian75

    România un popor de c…t dacă sunt proști să suporte orice,până la vaccin o sa murim de foame nu de covid…Treziți-vă popor adormit..nu vă mai uitați la tv.propaganda continuă plătită ….Sunt destui proști să-i creadă….

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *