Prostituații presei românești la dezbaterea lui Iohannis cu el însuși

 

„Nu există in istoria Americii o presă independentă. O ştiţi şi voi şi o ştiu şi eu. Nici unul dintre voi nu îndrăzneşte să îşi exprime cinstit părerile în ziarul la care scrie. Sunt plătit tocmai pentru a nu-mi exprima opiniile cinstite în ziarul pentru care scriu. Voi, ceilalţi, sunteţi plătiţi ca să faceţi la fel, şi oricare dintre voi ar face nebunia de a-şi scrie părerile în mod cinstit ar fi imediat expediat pe stradă, căutînd de lucru. Dacă mi-aş permite o părere cinstită într-unul din numerele ziarului meu, slujba mea ar dispărea în 24 de ore. Treaba jurnalistului este să distrugă adevărul, să mintă sfruntat, să pervertească, să denigreze, să lingă cizmele lui Mamon, să îşi vindă ţara şi neamul pentru pîinea cea de toate zilele. O ştiţi şi voi şi o ştiu şi eu, şi atunci de ce să închinăm pentru presa independentă? Suntem uneltele supuse şi slugile bogătaşilor din culise. Suntem Hopa-Mitică, ei trag sforile şi noi dansăm. Talentele, posibilităţile şi vieţile noastre aparţin altor oameni. Suntem doar nişte prostituaţi intelectuali.” (John Swinton, ziarist american celebru, toast pentru „presa independentă” în anul 1883 la un banchet de la „New York Press Club”)

Lista propagandiștilor globaliști și iohanniști, slugoi deghizați în „jurnaliști” și „analiști”, care au participat la Marea Dezbatere a lui Klaus Werner Iohannis cu el însuși: Ramona Avramescu (TVR), Clarice Dinu (Hotnews), Moise Guran (Europa FM), Ion M. Ioniţă (Adevărul), Cristian Leonte (Pro TV), Silviu Mănăstire (B1 TV), Cristina Şincai (România TV) și Radu Tudor (Antena 3) și „analistul” Cristian Pîrvulescu.

                         Atitudinea curajoasei ziariste Sorina Matei:

„Mâine mă duc la Vio și o întreb:

-doamna președinte Vio, vă rog dați garanții că în mandatul Dvs doamna Vio românii vor trăi mai bine

-doamna președinte Vio, pot să vă adresez întrebarea dacă este greu să fii președintele PSD?

-doamna Vio, cât faceți de la Videle, doamna Vio?

-doamna Vio, e un prost dincolo care zice că nu știe ce e teorema lui Pitagora, dar nu vă întreb pe Dvs că bineînțeles că știți, că sunteți deșteaptă și frumoasă, hai să râdem de prost, hahaha

Și după aia demisionez de pe planetă gen #SuntețiRușineaPreseiRomâneștiBăăăi

Mi-e efectiv rușine că vă cunosc. Că aveți legitimații. Că aveți tupeul să vă mai numiți jurnaliști. Că mai deschideți gura. N-aveți rusine, n-aveți meserie, n-aveți nimic, n-aveți decât tupeu. Zero barat sunteți. Asta sunteți. NADA! CIUCIU. Slugi. Servite, comandă, fake. O butaforie, o cacealma, un surogat de visele cele mai rele. Cu cât încercați să vă scoateți, cu atât vă afundați. Din rahat și hăul asta în care voi, niște neproducatori prin excelenta de informație reala pentru public, ati tras efectiv toată presa română, nu veți mai iesi. Momentele astea rămân. Nu știați unde vă duceți? Bineînțeles că știați. Urla toată lumea. Ați acceptat asumat. Că sunteți slugi sigure. Pupați orice trebuie. Asumați-va mizeria și infecția. Adică rezultatul dârei puturoase pe persoană fizica.

Pe ăla nici nu l-ati ajutat. L-ați îngropat prin slugărnicie și prostie sub nivelul marii. Odată cu voi, după puturoșenia voastră, ați tras o breaslă, o meserie, un meșteșug, un talent, o pasiune, o dăruire. Gândiți-vă că vin tineri jurnalisti la facultate în 2050 și ce vor vedea ei din casete și arhive? Că în 2019 niște zero de visele cele mai rele s-au întrecut să pupe un candidat în fund, pe președintele României, la modul scârbos, la capitolul Așa nu, care nu are legătura niciodată cu meseria, într-un fake contestat unanim și efectiv de toată bresla, dar validat de voi, libertatea presei – piatră a democrației proștilor –-fiind lăsată pe preșul de la usa.

Și v-a dat o lecție uriașă un tânăr student de la științe politice. Când v-a pus in fund un student și v-a umplut de kk ca sunteți fake și faceți un fals, înseamnă ca faceți degeaba meseria asta, sunteți posesori nedemni de legitimație de presa și n-aveți legătura cu meseria asta și nici cu realitatea, ci cu dealuri, fakeuri supreme, minciuni.

Felicitări acestui băiat pe numele său Adrian Tirca. A făcut un lucru uriaş. Cât e el de student cu simţ critic. S-a ridicat, a întrebat, le-a pus aula-n cap, le-a prăbuşit podiumul, le-a băgat scurt şi la obiect realitatea şi adevărul între ochi şi pe gât şi s-a aşezat cuminte. Şi-a urmat confirmarea. Cea mai simplă, realistă, adevărată întrebare a devenit cel mai greu răspuns. În esenţă, despre democraţie şi libertate. V-am spus mai demult. It’s nothing more dangerous than an honest man. An honest young man.

Bravo, Adrian! Felicitări! Sindrofia asta a fost despre construcţia asta falsă şi fiction în care ce n-au reuşit ei, absolut toţi cei puternici, aleşi, cu atâta chin, strofocare, şi dealuri puturoase şi ai reuşit tu, din poinier. Minciuna şi ficţiunea au viteză, adevărul şi realitatea au ceva cu mult mai puternic şi cu adevărat devastator: rezistenţă. Adică rămâne, e indestructibil şi trainic, orice ar fi. Aşa cum ai rămas tu în picioare cu întrebarea ta. O întrebare care a tranzitat şi rupe – pe keep it simple and real. Pentru că a făcut conexiunea cu ceva simplu: realitatea.

Le-ai spus că sunt toţi falşi şi că acolo este un fake. Ceea ce era perfect adevărat. Şi asta era problema. Elefănţoiul dinăuntru. Vreau să-ţi spun că şi afară a tresărit cineva la un moment dat şi a zis: a pus un student o întrebare. Am verificat, am văzut ulterior când am ajuns acasă, mi te-a trimis un domn de pe fb. Asta ca să vezi puterea unei întrebări. O lecţie dureroasă, cruntă, dură şi reală pentru noi. Că a fost a ta. Şi de acolo a nimănui altcineva. Cea mai ruşinoasă zi pentru presa din România. Cea mai bună întrebare, singura despre realitate, noi, cea care nu putea şi nici nu avea voie să fie rostită, a ta.

Câinele de pază al democrației din România aproape că a murit. L-a călcat ieri principala lui Iohannis când venea-n viteză din concediu spre Palatul Cotroceni ca să mai semneze o tonă de decrete pentru a fi anunțate ulterior înspre umplerea agendei prezidențiale goale atunci când se ia vacanța pe nașpa.

Câinele, un vagabond slăbănog cam teleleu și care se încântă la orice, cam disperat, nu e de rasă, n-are instincte și nici pedigree. Ademenit cuminte cu un os de ros pentru fi mângâiat la ceas de noapte într-o parcare din centru unde șoferul lui Iohannis oprise for pișu, prostul de câine s-a băgat sub limuzină, șoferul s-a întors de la pișu, a demarat în viteză spre Cotroceni și i-a strivit capul.

L-a găsit târziu un student sufletist pe caldarâm, la marginea drumului. Studentul deștept l-a dus imediat, instinctual la spital. Acum câinele de pază e între comă și moarte clinică și e pe silent total. Fiind singurul de pază de la Aula Democrația, dacă va muri, aula va rămâne nepazită. Și se va-nchide lumina. Și va fi beznă. Și va fi întuneric. Aula, proprietatea tuturor românilor, este esențială pentru viața noastră și nu poate funcționa decât plină și pe lumină și păzită strașnic. Dar dacă moare câinele, nu mai are cine efectiv să facă asta și e posibil să nu mai rămână nici a noastră. Oare cine se bagă să fie noul ei stăpân și vigilentul ei gardian?

                                                                                          Sorina Ruxandra Matei”