Copiii căpitanului Grad

Și iată-l pe Eduard Hellvig, șeful SRI, prinzînd iarăși pagina 24 a revistei, fiindcă evenimente grave fac republica să vibreze. De astă dată, Edi ia parte la acțiune cu stîngăcia bine intenționată a geografului Paganel din Copiii căpitanului Grant și aruncă, din nacela balonului care pierde înălțime, saci cu nisip. La început, îl vedem căzînd pe generalul Căpșună, mărunțiș operativ din epoca Florian Coldea. Vedem apoi zburînd peste bord declarații de împăciuire amestecate cu falsuri și, în fine, o vedem sărind fără parașută pe vedeta cîmpului tactic, generalul Dumbravă. SRI n-a cîștigat deloc înălțime cu tot acest lest abandonat, iar asta înseamnă că trebuie să privim cu atenție minciunile păstrate la bord.

Ce zice Hellvig despre protocolul secret, semnat cu Parchetul General: „De ce l-am semnat? Pentru ca OUG 6/2016 ne-a impus să semnăm protocoale cu instituțiile statului pentru exercitarea atribuțiilor noastre.”

Dacian Cioloș și Raluca Prună, adică, l-au obligat pe Hellvig să facă înțelegeri secrete între SRI și Parchetul General. Cu ce scop? Aflăm din nota de fundamentare a ordonanței: „…pentru a răspunde criticilor de neconstituționalitate se impune atribuirea calității de organ de cercetare penală specială unor cadre specializate din cadrul Serviciului Român de Informații.”

Curtea Constituțională tocmai găsise ilegală implicarea ofițerilor SRI în cercetarea penală, iar Guvernul Meu iese cu o ordonanță care transformă SRI în organ de cercetare penală. Hellvig se simte obligat atunci să semneze protocoale cu Parchetul General în care reia tocmai ceea ce CCR interzisese. Cu tupeu, cu complicitatea Guvernului Cioloș, cu acordul și susținerea președintelui Iohannis, cu sprijinul mediatic al rețelei de acoperiți și al procurorilor DNA, SRI s-a ușurat în văzul lumii pe Constituția României. Acest act pervers și sfidător, această inversiune penală în formă continuată e cu atît mai gravă cu cît băieții care se ocupă în SRI cu asemenea fapte își spun Direcția Generală de Apărare a Constituției.

Au fost și semne de împotrivire – slabe, e drept –, dar au fost. Judecătoarea Florica Roman arată că ordonanța care „l-a obligat” pe Hellvig să fie neconstituțional n-a avut avizul CSM. La fel, avizul comisiei juridice din Camera Deputaților (cameră decizională) a fost negativ.

Protocolul, ca și ordonanța, s-a făcut, așadar, cu japca, nesocotind decizia CCR, anomalia în sine a cuplului judiciar ofițer-procuror, revolta unei părți lucide a magistraților și filozofia constituțională a SRI. Eduard Hellvig s-a grăbit să stingă focul care mocnește în burta dragonului cu un pahar cu apă, aruncînd mulțimii o minciună cu picioare scurte și două capete de general. E puțin.

E puțin fiindcă răul făcut în trecut persistă, e puțin fiindcă pe responsabilii acestui rău nu-i caută nimeni și pare să-i fi înghițit pămîntul cu tot cu decorații. Hellvig n-a făcut niciodată – n-a îndrăznit să facă – un audit al crimelor politice săvîrșite de SRI. S-a învrednicit doar să preia butoanele din mers, să consimtă la practicile negre, să treacă în pensie de lux cîțiva făptași notorii, fără însă a-i tulbura cu vreo anchetă și, desigur, să-i prezinte lui Iohannis un bilanț al continuității operative.

Cu toată simpatia mea pentru personajele lui Jules Verne, cred că Eduard Hellvig trebuie să fie tratat ca adult. I-a expirat, cumva, timpul de grație. Fața lui de copil – care, admit, înduioșează – stă, totuși, pe un trup matur, care semnează protocoale secrete și care poate suporta rigorile legii.

SRI, cea mai masivă structură a siguranței naționale după Armată, trebuie confruntat cu o revizie de profunzime. Hellvig are obligația s-o facă, chiar dacă printre lucrurile aruncate peste bord va fi și lucrul bine făcut.

                                                                                                             Doru BUȘCU

Sursa: https://www.catavencii.ro/editorial/copiii-capitanului-grad/

                                 Festa porcină

Eduard Hellvig e pe cale să nu îmbătrînească în fruntea SRI. Secretele – specialitatea acestei organizații – îi scapă printre degete, așa cum îi cad unui trișor amator cărțile din mînecă. Hellvig e un tînăr cu freza corectă, cu o doză de reținere pe care ai tendința de a o aprecia fiindcă pare singura lui calitate. Cît despre astrele judiciare, e la fel de vinovat sau nevinovat ca Dragnea în dosarul Referendumul, numai că sentința lui, cu executare, s-a decis să fie la SRI. Una peste alta, cred că Hellvig a fost, la numire, cel mai potrivit șef de servicii secrete de după 1990: decent, cu o singură trădare politică la activ – Crin Antonescu, dar el s-ar fi retras, zice-se, oricum.

Numai că bietul Hellvig s-a trezit că ține în brațe tava cu jăratec din care predecesorii lui, Maior și Coldea, își hrăneau armatele de procurori și judecători recrutați. Hellvig i-a fost loial lui Iohannis atît cît a putut, iar cînd n-a mai putut a continuat să-i fie, intrînd, însă, în conflict cu Constituția, cu CCR, ba chiar cu propriul instinct de conservare. Iohannis s-a dovedit a fi un moment de neatenție al entuziasmului general și a rămas un pachet politic nedesfăcut, care începe să degaje mirosul vechilor năravuri politice. E un ins care-și dorește pentru el și numai pentru el, acum, la capătul unui mandat în care n-a făcut decît să-l aștepte pe al doilea, încă un mandat. Asta a pus o presiune teribilă pe micul Eduard, care s-a trezit în situația de a reaprinde jarul în ieslea armăsarilor acoperiți. Și asta, repede.

Amintiți-vă de vizita șefului FBI, James Comey, la București, în 2015. Încă nu i se uscase cerneala pe actul de numire și Hellvig a fost împins la declarații, așa cum e împins, din spatele cortinei în lumina rampei, un actor debutant. El a spus ce i s-a spus să spună, și anume că SRI e autoritatea națională în materia securității cibernetice, la doar cîteva zile după ce CCR stabilise că nici vorbă de așa ceva.

Dacă-l privești cum citește cuminte un comunicat despre protocolul ascuns, dar, de fapt, încearcă să se scuze, știi că tot ceea ce i se pune în cîrcă n-a fost săvîrșit din voia lui. Nici campaniile de presă pornite de rețeaua vizitatorilor lui Coldea, nici campaniile duse prin canalele ocrotite fiscal de SRI, nici protocoalele secrete re-semnate cu Parchetul General și nici presiunea pusă prin intermediul Justiției pe adversari nu se potrivesc cu statura, cu privirea și cu vocea lui Hellvig. El pare o victimă a propriilor cedări, luată pe sus de imperativul unei loialități forțate și tîrîtă în vălmășagul unei lupte politice pe care – încă o dată, uitați-vă la el! – e clar că nu și-a dorit-o.

Cum protocolul secret cu Parchetul General, devenit acum public, are prevederi care calcă exact pe urmele celuilalt, din 2009, găsit de CCR ilegal, e posibil ca de aici să vină consecințe. Una e limpede și imediată: Inspecția Judiciară va ancheta Parchetul General. Ministrul Justiției a anunțat deja că, în lumina acestor învîrteli secrete cu SRI, ieșite la iveală, începe evaluarea lui Augustin Lazăr. A doua consecință, poate și cea mai gravă, îl poate privi pe Hellvig. Pe lîngă ancheta pe care Comisia de supraveghere a activității SRI trebuie s-o facă, Parlamentul poate lua decizia suspendării șefului SRI.

Așa cum arată războiul politic în acest moment, e de așteptat ca ambele consecințe să intre în faza execuției politice: și Lazăr, și Hellvig să fie schimbați. PSD e lipsit de cultura resursei umane și selectează oameni atît de slabi încît guvernele analfabete din anii ’50 par acceptabile. În materie de curaj politic, PSD e la fel de nul, fiindcă, de un an și jumătate, arată o lașitate totală față de dominația SRI, întreruptă ici-colo de episoade obediente la vedere. Dar, pentru că a fost adus cu spatele la perete și nu are pe unde scăpa, își va dezveli dinții așa cum fac cîinii încolțiți și va mușca cu sălbăticia ultimei șanse.

Cu Lazăr și Hellvig îndepărtați, cu legea de funcționare a SRI modificată și cu bugetele dușmanilor tăiate, PSD poate răsufla o vreme și poate da semnalul că politizarea instituțiilor de forță se va face în sens invers.

Va veni, poate, un timp în care SRI și DNA vor fugări politicienii în direcția opusă. Corupția s-ar putea muta de la tabăra Dragnea-Tăriceanu la tabăra Iohannis, dosarele i-ar putea discredita pe liderii de la PNL, de la USR și de la Cotroceni. Abia atunci, poate, vom înțelege ce stupidă și tragică a fost această boală a proslăvirii SRI și DNA, cu care ne-am molipsit singuri într-un moment de prostie colectivă.

                                                                                                                 Doru BUȘCU

Sursa: https://www.catavencii.ro/editorial/festa-porcina/