![Labeș Borcan ăsta e idiot! La Ciutacu-n emisiune zicea că lăberalii au introdus în România, cu de la ei […]](https://www.justitiarul.ro/wp-content/uploads/2019/05/rares-bostan-620x350.jpg "Rareș Bostan, incultura unui sfertodoct oportunist făcut liberal peste noapte")
Labeș Borcan ăsta e idiot! La Ciutacu-n emisiune zicea că lăberalii au introdus în România, cu de la ei voință și inițiativă, programul de muncă de opt ore, concediile de odihnă… Mai trebuia să spună că Brătianu a sculptat Babele și Sfinxul din Bucegi și tacâmul era complet!
Băi, sulică cu cinci cravate, la 6 decembrie 1918, muncitorii tipografi de la atelierele grafice „Sfetea” şi „Minerva” declară grevă cerând condiții mai bune de muncă (salarii mărite, ziua de muncă de 8 ore, etc.). Revendicările NU le sunt satisfăcute iar pe 13 decembrie 1918, aproape 600 de tipografi din București încetează lucrul şi se îndreaptă spre Ministerul Industriei şi Comerțului însoțind o delegație desemnată să le prezinte o serie de revendicări. În Piața Teatrului Naţional, muncitorii sunt întâmpinați cu FOCURI DE ARMĂ de către ofițerii şi soldații regimentului 9 vânători de munte, poliţie şi jandarmerie, care erau postați strategic, din timp, pe strada Câmpineanu. Zeci de muncitori sunt UCIȘI sau RĂNIȚI în Piața Teatrului Naţional doar pentru că ceruseră pâine şi dreptate socială.
Omul politic Ion G. Duca, care era membru al guvernului LĂBERAL în 1918, arată că poliţia „a arestat pe toți fruntașii mișcării si i-a bătut atât de crunt, încât unul dintre socialiștii mai de vază, Frimu, a murit peste câteva zile de pe urma rănilor dobândite”. I. C. Frimu moare la 6 februarie 1919, ca urmare a regimului de exterminare la care fusese supus. Alecu Constantinescu este la rândul lui arestat şi bătut de poliţie.
La 18 martie 1919, muncitorii de la trei uzine din Lupeni încetează lucrul, revendicând mărirea rațiilor de alimente, îmbrăcăminte, etc. Sindicaliștii trimit un delegat pentru a duce tratative iar acesta primește garanții privind satisfacerea revendicărilor. Muncitorii reiau munca, însă direcțiunea refuză sa le satisfacă revendicările. Curând greva reizbucnește şi cuprinde majoritatea întreprinderilor din zona Petrila şi Petroșani şi în scurt timp toată Valea Jiului.
Între 25 mai – 16 iunie 1919, are loc greva CFR-iștilor de la atelierele CFR din București. Alți CFR-iști se alătura grevei, la Ploiești, Câmpina, Pitești, Craiova, Turnu Severin, Timișoara, Constanţa, Buzău, Brăila, Galați, Pașcani, Iași. Această acțiune reușește să strângă în luptă peste 20.000 de muncitori şi reprezintă prima grevă generală de proporții din România. CFR-iștii obțin sporuri salariale, indemnizații anuale pentru locuințe şi ziua de lucru de 8 ore.
Nu peste mult timp, pe 2 iulie 1919, este organizată o altă grevă de proporții de către petroliștii din Valea Prahovei. Această grevă a durat 7 săptămâni, până pe 17 august. În această acțiune au participat 25.000 de muncitori.
Constantin Popovici, secretar al Comisiei Generale al Uniunii Sindicatelor din România, afirma: „Orele de lucru au scăzut, întreprinderile mari lucrează 8 ore pe zi. Marele vis sperat sau necrezut altădată e realizat. Salariile s-au urcat, demnitatea omenească a început să fie respectată. Muncitorimea stă azi pe un nivel de educație mai ridicat şi cunoaște valoarea muncii şi a căpătat încredere în sine.”
ASTA E ISTORIA, BĂI SULICĂ, AU MURIT MULȚI OAMENI DE STÂNGA ÎMPUȘCAȚI DE „LĂBERALI” CA SĂ ACCEPTAȚI VOI CELE 8 ORE DE MUNCĂ ZILNICE!!! PAPAGALU’ SULII!
Acest “pupancurist” – vorba d-lui col. Zarnescu – si impreuna cu el si sabin gherman ori orcan( nu merita acestia majuscule), ar trebui aruncati in Dunare si cu ei toata sleahta antiromanilor si tradatorilor de tara! E plina tara de nemernici! Nu exista atitudine mai josnica decat vanzarea de tara! Vanzarea de tara, trebuie pedepsita la maximum!