Trădarea pe față a interesului național. De către Dragnea și Iohannis?

Sunt blestemat să scriu din nou despre zăcămintele de la Marea Neagă. Și despre modul în care, cu o viclenie, cu o ticăloșie și cu o duplicitate demne de o cauză mai bună, clasa politică trădează interesul național. Cea mai consistentă parte a ei. Și face în așa fel încât din uriașele pungi de gaze naturale din Pontul Euxin să nu ne alegem cu nimic. Nici cu vreun metru cub de gaze și nici cu un câștig cât de cât rezonabil din preconizata valoare de 100 de miliarde de euro. În plus, vom avea pentru multe decenii un litoral devastat. Iar ticăloșia este maximă pentru că e cu fentă.

În prim-planul preocupărilor opiniei publice interne și externe în ceea ce privește România se află nesfârșitul război dintre frontul PSD, în fruntea căruia se plasează Liviu Dragnea și frontul anti-PSD, condus de către președintele Klaus Iohannis. Ca și când nu ar ajunge această abureală, ceața devine și mai deasă atunci când avem de-a face și cu un război intern în PSD. Românii și străinii se uită cu groază în aceste direcții și sunt în egală măsură preocupați de modul în care se desfășoară bătălia pentru Legile Justiției și pentru independența magistraților. Fiecare dintre părți susține că luptă pentru aceleași obiective. Cetățenii se întreabă pe bună dreptate cine minte și cine spune adevărul. Acuzele reciproce curg. Non-stop. Și cine mai observă în aceste condiții cum este furată țara, în timp ce noi toți privim în altă direcție?

Pentru a doua oară, Senatul României a adoptat o decizie catastrofală pentru prezentul și viitorul poporului român. Pentru a doua oară consecutiv Senatul, unde, atenție, frontul PSD este majoritar, a decis ca uriașele zăcăminte de gaze naturale din Marea Neagră să fie cedate în schimbul a nimic unor multinaționale cu capital predominant american, rus, austriac și maghiar. Senatorii au trădat mai întâi în Comisie și apoi în plen fără nicio tresărire. Cu sprijinul opoziției, care a votat și ea în noua formă Legea offshore cu ambele mâini ridicate. Acești oameni politici au răspuns pozitiv cu tot entuziasmul presiunilor exercitate constant și intensificate în ultimele zile ale marilor corporații, care vor exploata această uriașă bogăție naturală a României, însoțite și de presiunile guvernelor acestora. Interesate evident și ele pentru că nu vor avea decât de câștigat secătuind în folosul propriilor companii bogățiile României.

Să nu-mi spună cineva cumva că domnul Liviu Dragnea nu este responsabil de cele întâmplate. Pot fi de acord că acesta se află sub o extraordinară presiune poitică, venită pe multiple direcții, dar nu pot să cred nici în ruptul capului că, fiind perfect conștient de cele înâmplate, a lăsat o decizie de o asemenea importanță mai întâi pe mâna Comisiei economice din Senat, condusă de un personaj numit de el, și apoi pe mâna plenului Camerei Superioare, în care PSD este partidul dominant. Pot să îmi imaginez la ce presiuni a fost supus. Inclusiv din partea unora dintre partenerii săi de coaliție, care fac sluj, fiind meschin interesați în fața reprezentanților corporațiilor străine. Îmi pot imagina că nu se îndură de dragul intereselor naționale să pună în pericol coaliția aflată la guvernare. Îmi merge imaginația atât de departe încât să presupun că Dragnea a cedat în fața ALDE la capitolul gaze, pentru a salva ceea ce poate fi salvat din reformarea Justiției. Dar chiar așa fiind, nu merită. Nu merită să sacrifici interesele generației de azi și a generațiilor de mâine, să permiți devastarea litoralului românesc, fără a înregistra niciun câștig, numai și numai pentru o Lege a amnistiei și grațierii, desigur și ea necesară, dar nu pusă în balanță cu averea uriașă pe care Dumnezeu ne-a dăruit-o în subsolul Mării Negre. Dar este oare posibil și plauzibil un asemenea șantaj? Ne putem oare imagina că domnul Călin Popescu Tăriceanu, conștient fiind de prețul uriaș al acestui troc, i-a pus sula în coaste partenerului său Liviu Dragnea? Eu unul, poate naiv fiind, nu cred nici în ruptul capului. În schimb, cred că Liviu Dragnea este duplicitar.

Vom ști în câteva zile care este adevărul. Pentru că, a doua oară, acest act normativ de o importanță cardinală, având cea mai mare miză financiară a Parlamentului României din toate timpurile, se întoarce la Camera Deputaților. Camera Deputaților, care este condusă de Liviu Dragnea, este decizională. Dacă legea va fi adoptată așa cum a ieșit din Senat, atunci Liviu Dragnea nu mai poate să scape de o acuzație mult mai gravă decât cele care l-au pândit și îl mai pândesc în Justiție. De acuzația de a fi un trădător. Care s-a prefăcut că este patriot.

Liviu Dragnea trebuie să știe că, dacă nu trece cu bine acest examen, zilele lui de om politic sunt cu adevărat numărate iar viitorul său va fi pecetluit. Oricum, spre ștința acestei generații și a generațiilor următoare, dacă vom pierde această avuție națională vom publica – și asta va rămâne – lista tuturor trădătorilor de neam. Care s-ar putea să fie deschisă cu un tandem: Klaus Iohannis și Liviu Dragnea.

                                                                                           Sorin Roșca Stănescu

Sursa: http://www.corectnews.com/politics/tr-darea-pe-fa-interesului-na-ional-de-c-tre-dragnea-i-iohannis                                                                 

                                                     

                                         T R Ă D A R E !

Azi Senatul a votat „Legea offsore”- e legea aia care reglementează cu privire la gazele pe care le are România. Numai că senatorii nu au legiferat pentru România, ci pentru exploatatorii gazelor României!

Un minim instinct de supraviețuire m-ar determina să nu fac nimic împotriva vântului, să mă las purtat de val și să vorbesc despre scandalul anului Dragnea – Firea sau chiar despre problema statului paralel. Nu pot! Mă simt obligat să vă vorbesc, o ultimă dată, despre furtul șanselor noastre de dezvoltare în următoarele 2 – 3 decenii. Despre furtul viitorului nostru!

Dar ce au votat azi cei care ar trebui să fie reprezentanții noștri (și nu ai lor) în Senatul care ar fi trebuit să fie al României și nu al exploatatorilor? Simplu! Azi s-a renunțat la tot ce înseamnă #resurse în Marea Neagră! Și cuvintele pe care vi le spun acum sunt prea blânde pentru realitatea care va fi confirmată în fiecare zi a anilor care vor urma… a fiecărei zile până la epuizare resurselor noastre!

Mai exact, parlamentarii „noștri” au permis ca explotatorii resurselor noastre să deducă investițiile până la un procent de 60% din totalul veniturilor „suplimentare” realizate de cei care au concesionat exploatarea resurselor de gaze din Marea Neagră! Cu alte cuvinte exploatatorii vor putea deduce din impozitele pe profit și supra-impozitarea pe „veniturile suplimentare” până la 60% din valoarea gazelor din Marea Neagră!

Asta în condițiile în care ExxonMobile, una din cele 2 companii din lume care dețin tehnologia pentru extragerea gazelor din „deep sea” (de la mare adâncime în mare), deține un monopol și o putere absolută de a stabili într-o manieră discerționară care este costul dispozitivelor de extracție precum și costul mentenanței și exploatării gazelor din Marea Neagră. Mai exact, așa cum a scris un cetățean onest, Cătălin Ilinca, într-o postare pe pagina mea de fb „Asta cu plata taxelor după deducerea investițiilor e țeapă absolută! nu vor mai plăti nimic în felul acesta! ăsta e un șmen clasic. vor umfla devizele de cheltuieli de 10-100 ori, de oricât e nevoie, ca să nu mai ajungă niciun ban la statul român.” Căci, într-adevăr, nu va mai ajunge nimic la statul român!

Este motivul pentru care ANRM și patrioții care (încă) lucrează în această instituție, în propunerea de modificare a legii trimise la Senat, limitaseră procentul deducerilor „investițiilor” la 30% (al. 4 al art 19 din Lege era propus a avea următoarea formulare: „Limita maximă a deducerii investiţiilor în segmentul upstream nu poate depăşi 30% din totalul veniturilor suplimentare.”), și asta tocmai pentru motivul că este imposibil de limitat sau de controlat „cheltuielile” pe care exploatatorii le vor solicita spre decontare de la statul român. Și tot ăsta e motivul pentru care spun clar că senatorul Gheorghe Marin, șeful nou înființatei Comisii pentru energie din Senat, minte atunci când spune că „Din sumele încasate la bugetul de stat pe toată perioada exploatării, noi nu vom pierde niciun leu. Toate investiţiile pe care le fac investitorii sunt avizate de către Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale, deci investiţia respectivă trebuie recunoscută şi avizată de către ANRM, acolo se strâng toate investiţiile şi sunt recunoscute”. ANRM-ului o să îi fie absolut imposibil să cenzureze și să limiteze (și nu „avizeze”) investițiile făcute de către exploatatorii gazelor de adâncime din Marea Neagră și asta pentru motivul că nu există „prețuri de referință” a acestor operațiuni. Căci cei care fac „investițiile” sunt aceleași entități cu cele care stabilesc „costul investițiilor”! Cazul OMV și „impozitele” și „taxele” pe care această companie le plătește statului român este emblematic.

Cert e un lucru: Liviu Dragnea a cedat în fața explotatorilor resurselor noastre și în fața puternicului lobby realizat de ambasadorul SUA, ministrului de externe al Austriei și a secretarului resurselor al SUA, Rick Perry. A și recunoscut acest fapt atunci când a spus că „Asta e de fapt toată discuţia, şi anume dacă se pune limita de 60% din venit, până la care se poate deduce investiţia în perioada de referinţă respectivă – lună, an şi aşa mai departe – sau 60% din impozitul pe venitul suplimentar. Şi într-un fel, şi în altul discutăm de aceeaşi sumă care se deduce şi de aceeaşi sumă care rămâne la statul român”. Ce nu ne-a spus e faptul că problema nu e „dacă investiţiile se deduc într-o perioadă mai lungă sau într-o perioadă mai scurtă”, ci pur și simplu problema care se pune e dacă statul român va mai câștiga vreodată ceva din ce îi aparține. Și în actuala formulă a legii devine cert că România nu va măi câștiga niciodată nimic!

Mai mult, Senatul a ignorat și propunerile de clarificare a pragurilor de supraimpozitare venite de la ANRM (propuneri pe marginea cărora ne-am exprimat și noi opiniile cu privire la modul transparent în care trebuie stabilite pragurile) și a păstrat modalitatea ambiguă în care definise inițial Parlamentul aceste praguri. Astfel, în loc să fie stabilite în mod lipsit de echivoc pragurile de supraipozitare astfel cum le propusese ANRM-ul, respectiv: „Procentele de calcul a impozitului se calculează pe baza preţurilor de vânzare a gazelor naturale practicate de către titularii de acorduri petroliere referitoare la perimetre petroliere offshore pe baza grilei de preţuri de mai jos, ajustate anual începând cu 1 ianuarie 2019 cu indicele anual al preţurilor de consum, după cum urmează:
a) 30% din venitul suplimentar pentru componenta de până la 85 lei/MWh a prețului practicat;
b) 45% din venitul suplimentar pentru componenta dintre 85 lei/MWh și 100 lei/MWh a prețului practicat;
c) 50% din venitul suplimentar pentru componenta dintre 100 lei/MWh și 115 lei/MWh a prețului practicat;
d) 55% din venitul suplimentar pentru componenta dintre 115 lei/MWh și 130 lei/MWh a prețului practicat;
e) 60% din venitul suplimentar pentru componenta dintre 130 lei/MWh și 145 lei/MWh a prețului practicat;
f) 65% din venitul suplimentar pentru componenta dintre 145 lei/MWh și 160 lei/MWh a prețului practicat;
g) 70% din venitul suplimentar pentru componenta dintre 160 lei/MWh și 175 lei/MWh a prețului practicat;
h) 75% din venitul suplimentar pentru componenta dintre 175 lei/MWh și 190 lei/MWh a prețului practicat;
i) 80% din venitul suplimentar pentru componenta ce depășește 190 lei/MWh a prețului practicat.”
Senatul a revenit la formularea neclară a Legii votată inițial de Parlament, formulă care e profitabilă exploatatorilor:
„Procentele de calcul a impozitului se calculează pe baza preţurilor de vânzare a gazelor naturale practicate de către titularii de acorduri petroliere referitoare la perimetre petroliere offshore pe baza grilei de preţuri de mai jos, ajustate anual începând cu 1 ianuarie 2019 cu indicele anual al preţurilor de consum, după cum urmează:
a) 30% din venitul suplimentar pentru preţurile de până la 85 lei/MWh inclusiv;
b) 15% din veniturile suplimentare obţinute în urma practicării unor preţuri între 85 lei/MWh şi 100 lei/MWh inclusiv;
c) 20% din veniturile suplimentare obţinute în urma practicării unor preţuri între 100 lei/MWh şi 115 lei/MWh inclusiv;
d) 25% din veniturile suplimentare obţinute în urma practicării unor preţuri între 115 lei/MWh şi 130 lei/MWh inclusiv;
e) 30% din veniturile suplimentare obţinute în urma practicării unor preţuri între 130 lei/MWh şi 145 lei/MWh inclusiv;
f) 35% din veniturile suplimentare obţinute în urma practicării unor preţuri între 145 lei/MWh şi 160 lei/MWh inclusiv;
g) 40% din veniturile suplimentare obţinute în urma practicării unor preţuri între 160 lei/MWh şi 175 lei/MWh inclusiv;
h) 45% din veniturile suplimentare obţinute în urma practicării unor preţuri între 175 lei/MWh şi 190 lei/MWh inclusiv;
i) 50% din veniturile suplimentare obţinute în urma practicării unor preţuri care depăşesc 190 lei/MWh.”

La asta se referea Liviu Dragnea când vorbea despe „condiţiile acceptabile pentru cei care investesc, pentru că dacă nu sunt acceptabile, nu investeşte nimeni”. Deși spunea că „nu am cedat faţă de ceea ce am hotărât împreună în sesiunea trecută cu privire la condiţiile puse în acea lege, condiţii avantajoase pentru statul român”… am vrut să îl cred! Mi-a dovedit că ne-a mințit!

În momentul de față, în actuala formulare a Legii, România va câștiga maxim 10% din valoarea resurselor sale. Și asta viitorul apropiat ne-o va confirma. Din păcate!

Emblematic pentru „clasa noastră politică” e că pentru această lege antinațională au votat 81 senatori. Împotrivă, doar 9… Acum înțelegem de ce Florin Câțu, senator PNL, a spus „Este clar că după discuţiile lui Liviu Dragnea, după ce a fost certat Liviu Dragnea – că bagă pumnul în gura investitorilor străini – a revenit la sentimente mai bune şi avem două schimbări. Prima schimbare este preţul de referinţă. A apărut o formulă nouă. Din punctul meu de vedere, a devenit arbitrară şi se mai poate umbla acolo. Iar al doilea element, care este pozitiv şi am votat pentru, companiile care investesc în acest sector pot să-şi deducă investiţiile. Ceea ce era un lucru normal şi evident.”
Normal și evident… așa este perceput un act trădare de către politicienii noștri!

Da, toată clasa noastră politică acum e fericită. Avem din nou o quasi-unanimitate. Din păcate este o unanimitate împotriva intereselor poporului român. Așa, ca de „centenar”!

Să le fie rușine! Nu mai pot să spun nimic altceva, căci nu am la îndemână sudălmi și blesteme care să exprime durerea și dezamăgirea mea de viețaș pe aceste meleaguri, trădat și înjosit iarăși de către cei care ar trebui să mă reprezinte! Să îmi apere intesele. Și nici nu mai am niciun obraz de întors… a fost deja vândut, concesionat! Pe nimic.

                                                                                                           Dan MV Chitic

 

Post script: Aș vrea să mai pot spune #ÎntâiRomânia și #PânăLaCapăt! Dar nu mai pot. Am mers până la capăt și am aflat că nu mai putem spune Întâi România… căci nu mai e capăt… nu mai e România! E doar o colonie într-un fund uitat de lume și istorie, condusă de oameni cu suflete de sclavi:

„Spuma asta-nveninată, astă plebe, ăst gunoi
Să ajungă-a fi stăpîna şi pe ţară şi pe noi !
Tot ce-i însemnat cu pata putrejunii de natură,
Toţi se scurseră aicea şi formează patrioţii,
Încît fonfii şi flecarii, găgăuţii şi guşaţii,
Bîlbîiţi cu gura strîmbă sînt stăpînii astei naţii !”
                   (Mihai Eminescu – Scrisoarea a III-a)