„Dictatura stângii, viitorul luminos al omenirii

Stânga asta globalistă și tolerantă ne arată în fiecare zi ce înseamnă democrația pentru ei: ai dreptul să te exprimi doar dacă ești de aceeași părere cu ei, doar dacă punctul tău de vedere este pro globalizare, pro imigrație necontrolată, pro LGBTQ…  Dacă îndrăznești să gândești diferit e foarte grav, riști să fii bătut până la schilodire. Nu că pe noi ne-ar mira, doar știm cum acționează. Este plină țara de morminte ale martirilor anticomuniști.

Doar că acum are ocazia și Occidentul să vadă adevărata față a stângii: În cursul zilei de duminică, 27 august 2017, era programat în San Francisco un marș al dreptei, nu vorbim aici de neonaziști sau susținători ai supremației albilor, vorbim de oameni îngrijorați de avântul luat de curentul neomarxist în America.

Previzibil, stânga  globalistă și-a dovedit încă o dată toleranța ieșind practic la război, echipați în negru din cap până în picioare, cu fețele acoperite cu baticuri negre, cu scuturi inscripționate cu mesajul «No Hate» (Nu urii) și înarmați cu bâte și spray-uri lacrimogene.

Vă mai amintiți de perioada în care pletele și barba nu erau pe placul susținătorilor tovarășului Ion Iliescu și cum erau omorâți în bătaie cu bâtele purtătorii lor?

Se întâmplă și în America doar că acolo semnele că nu ești de-al lor sunt altele: dacă ești îmbrăcat îngrijit și ai o tunsoare normală dai de bănuit, sigur ești de dreapta și riști o corecție fizică care te poate băga în spital așa cum a pățit un american care a avut ghinionul să se intersecteze cu un grup de huligani de stânga. Cu siguranță nu veți vedea acest clip video la televizor:

Aceste acte de violență gratuită i-au șocat până și pe susținătorii stângii din mass media americane. Cotidianul american Washington Post, bastion al stângii, a publicat un material în care condamnă, în sfârșit, violența stângii.

La fel a făcut și un crainic cunoscut de la o televiziune locală, Frank Somerville, care a publicat pe Facebook cum a decurs interacțiunea sa cu susținătorii globalismului, ai imigrației necontrolate și ai LGBTQ… XYZ:

Am cunoscut ura astăzi. Venea de la acești protestatari din Berkley îmbrăcați complet în negru. Ironia e că scandau împotriva urii. Unii aveau scuturi și mănuși, altii căști de protecție și măști de gaze.

[…]

Le-am făcut două poze și când au văzut asta au început să urle la mine.

Am fost sigur că mă vor ataca. Îi așteptam, nu-mi era frică. Eram calm deși realizam că experiența aceasta nu va avea un final fericit pentru mine.

 Cam acesta este viitorul spre care ne îndreptăm dacă nu luăm poziție acum. Vor reveni vremurile în care vom vorbi în șoaptă și ne vom ascunde gândurile. Comisarii bolșevici, de genul celor de la Institutul antiromânesc Ellie Wiesel, se vor înmulți și ne vor spune cum trebuie să gândim, pe cine să aplaudăm și ce statui și monumente avem voie să ridicăm.”[1]

„America Roșie: COMUNISMUL câștigă teren în Statele Unite. Corectitudinea Politică șterge cu buretele CRIMELE din memoria colectivă

Comunismul, socialismul și marxismul se bucură de o adeziune tot mai mare în rândurile tinerilor americani născuți după încheierea Războiului Rece.

Marxismul, care a creat și pune în mișcare mecanismele Corectitudinii Politice, începe să rodească dincolo de Ocean. Potrivit unei cercetări sociologice, comandate de Victims of Communism Memorial Foundation și date publicității luni, 17 octombrie, 45% dintre tinerii cu vârste între 16 și 20 de ani ar vota pentru un candidat socialist, în vreme ce unul din cinci subiecți ar vota pentru un candidat comunist.

Mai mult, două treimi dintre tineri sunt de acord cu filosofia marxistă.

Rezultatele sondajului explică în bună măsură succesul înregistrat în rândul tinerilor de către Bernie Sanders (singurul membru al Congresului care s-a declarat «socialist» – n.r.).

Astfel, tânăra generație din Statele Unite manifestă un sprijin mai mare pentru afirmațiile senatorului Democrat de Vermont, decât pentru citatele din Biblie sau principiile economistului Milton Friedman, adept al «economiei capitaliste» și «pieței libere».

Așadar, nu este nici o surpriză că mai puțin de jumătate dintre tinerii americani (42%) o atitudine favorabilă față de capitalism. Aproape trei sferturi dintre tinerii născuți după sfârșitul Războiului Rece (așa-numiții «millenials» – n.r.) s-au declarat favorabili politicilor promovate de socialistul Sanders, în timp ce doar puțin peste jumătate s-au declarat de acord cu principiile liberale ale lui Milton Friedman.”[2]

                             „Noul comunism vine din America

Editura MIT Press din Statele Unite a publicat o carte plină de propagandă și laude la adresa comunismului, conform b1TV. Comunismul nu este un regim rău dar s-a prăbușit pentru că nu a fost implementat corect, susțin autorii cărții.”[3]

                          „Originile comuniste ale grupului extremist Antifa

Grupul ANTIFA a promovat dictatura comunistă în Germania în numele Uniunii Sovietice şi a etichetat toate ideologiile, altele decât comunismul, drept «fascism».

Grupul extremist anarhist-comunist Antifa a ajuns pe primele pagini ale ziarelor din cauza recentelor ciocniri violente din Charlottesville, Virginia. Totuşi, în timp ce organizaţia a fost apreciată de unele mass-media înclinate spre stânga pentru că a inclus naţionaliştii şi neo-naziştii pe lista lor neagră, organizaţia nu a vizat întotdeauna «fascismul”, precum susţine.

Organizaţia a făcut iniţial parte din frontul operaţiunilor Uniunii Sovietice pentru a aduce dictatura comunistă în Germania şi a făcut tot ce i-a stat în putinţă pentru a eticheta toate partidele rivale ca fiind «fasciste».

Organizaţia poate fi regăsită până la «frontul unic» al Internaţionalei Comuniste din Uniunea Sovietică (Comintern) în timpul celui de-al Treilea Congres Mondial din Moscova, în iunie şi iulie 1921, potrivit broşurii germane «80 de ani de acţiune antifascistă» de Bernd Langer, publicată de Asociaţia pentru Promovarea Culturii Anti-Fasciste. Langer a fost membru al organizaţiei Autonome Antifa, care a fost una dintre cele mai mari organizaţii Antifa din Germania, şi care a dispărut în 2004.

Uniunea Sovietică a fost una dintre cele mai violente dictaturi ale lumii, ucigând aproximativ 20 de milioane de oameni, potrivit «Cărţii Negre a Comunismului». Din acest punct de vedere regimul sovietic se situează pe cel de-al doilea loc, după Partidul Comunist Chinez, care, sub Mao Zedong, a ucis aproximativ 65 de milioane de oameni.

Ideea strategiei unite a fost aceea de a reuni organizaţiile de stânga pentru a incita la revoluţia comunistă. Sovieticii credeau că, după revoluţia din Rusia din 1917, comunismul se va răspândi apoi în Germania, din moment ce Germania avea cel de-al doilea partid comunist ca mărime, KPD (Partidul Comunist din Germania).

La cel de-al patrulea Congres Mondial al Cominternului, în 1922, planul a luat amploare. Moscova a creat sloganul «Pentru mase» pentru strategia sa unită şi a încercat să unească diferitele partide comuniste şi muncitoreşti din Germania sub un singur banner ideologic pe care l-a controlat.

«Prin urmare, ‘frontul unificat’ nu înseamnă o cooperare egală între diferite organizaţii, ci dominarea mişcării muncitoreşti de către comunişti», scrie Langer.

Benito Mussolini, un marxist şi socialist care a fost expulzat din rândurile Partidului Socialist din Italia în 1914 pentru sprijinul său în Primul Război Mondial, a fondat ulterior mişcarea fascistă drept propriul său partid politic. El a preluat puterea prin «Marşul asupra Romei», în octombrie 1922.

În Germania, Adolf Hitler a devenit şeful Partidului Naţional al Muncitorilor din Germania (Partidul nazist) în 1921 şi a încercat o acţiune similară cu cea a lui Mussolini printr-o încercare de lovitură de stat în 1923.

KPD a decis să folosească banner-ul anti-fascismului pentru a forma o mişcare. Langer notează totuşi că, pentru KPD, ideile «fascismului» şi «anti-fascismului» erau «nediferenţiate», iar termenul «fascism» a servit doar ca o retorică menită să le susţină opoziţia agresivă.

Atât sistemele comuniste, cât şi cele fasciste, s-au bazat pe colectivism şi pe economia planificată de stat. Ambele au propus sisteme în care individul a fost puternic controlat de un stat puternic, ele fiind responsabile pentru atrocităţi pe scară largă şi genocid.

Raportul anual din 2016 al Serviciului intern de informaţii al Germaniei, Biroul Federal pentru Protecţia Constituţiei (BfV), menţionează acelaşi aspect: Din punctul de vedere al «extremistului stâng», eticheta «fascismului» aşa cum a fost agresiv promovată de Antifa, adesea nu se referă la fascismul real, ci este doar o etichetă atribuită «capitalismului».

Cu toate că extremiştii de stânga pretind că luptă împotriva «fascismului» în timp ce lansează atacuri împotriva altor grupuri, raportul afirmă că termenul «fascism» are un dublu înţeles sub ideologia de extremă stânga, indicând «lupta împotriva sistemului capitalist».

Acest lucru era valabil de la început, potrivit lui Langer. Pentru comuniştii din Germania, «anti-fascismul» înseamnă doar «anti-capitalism». El observă că etichetele au servit ca şi «concepte de luptă» ale «vocabularului politic».

O descriere a Antifa de pe site-ul BfV arată că organizaţia deţine încă aceeaşi definiţie de bază a capitalismului ca fiind «fascism».

«Ei susţin că statul capitalist produce fascismul sau cel puţin îl tolerează. Prin urmare, antifascismul este îndreptat nu numai împotriva extremiştilor de dreapta sau presupuşi, ci şi întotdeauna împotriva statului şi a reprezentanţilor săi, în special a membrilor autorităţilor de securitate», afirmă acesta.

Langer observă că, istoric, prin etichetarea intereselor anti-capitaliste ale mişcării comuniste ca «anti-fascism», KPD a reuşit să folosească această retorică pentru a eticheta toate celelalte partide politice ca fiind fasciste. Langer afirmă: «Potrivit acestora, celelalte partide care s-au opus KPD au fost fasciste, în special PSD [Partidul Social Democrat din Germania]».

Langer: «Anti-fascismul este mai degrabă o strategie decât o ideologie»

Astfel, în ceea ce ar fi considerat ironic astăzi, grupul pe care «antifasciştii» comunişti l-a vizat cel mai mult sub noua sa etichetă de «fascism» a fost cel al social-democraţilor.

Pe 23 august 1923, Comitetul Central al Partidului Comunist din Rusia a avut o întâlnire secretă şi, potrivit lui Langer, «toţi oficialii importanţi au vorbit despre o insurecţie armată în Germania».

KPD a fost liderul acestei solicitări, lansând o mişcare sub steagul United Front Action şi marcând aripa sa armată «anti-fascistă» sub numele de Antifaschistische Aktion («Acţiunea antifascistă»), pe care Antifa încă o poartă în Germania şi în care sunt înrădăcinate organizaţiile Antifa din alte ţări.

Congresul Unităţii de la Antifa a avut loc la Filarmonica din Berlin la 10 iulie 1932 şi a fost organizat de Partidul Comunist din Germania pentru a învinge Partidul Social Democrat şi Partidul Nazist. Antifa a etichetat ambele partide ca fiind «fasciste», o catalogare politică pe care o foloseau pentru toate partidele concurente.

În acel moment, Hitler şi partidul său nazist începuseră să apară pe scena mondială, iar Partidul nazist a avut un grup pentru violenţă politică şi intimidare similar cu Antifaschistische Aktion, numit «Cămăşile Brune».

Antifaschistische Aktion, în acelaşi timp, a început să atragă unii membri care s-au opus sosirii fascismului real în Germania şi care nu voiau să facă parte din ea sau nu erau conştienţi de legăturile organizaţiei cu Uniunea Sovietică.

Cu toate acestea, violenţa declanşată de Antifaschistische Aktion a avut în mare parte un efect contrar. Tactica permanentă a violenţei şi a intimidării tuturor sistemelor rivale ale mişcării Antifa, împreună cu ideologia sa violentă, au condus mulţi oameni spre fascism.

 «Retorica violentă revoluţionară a comuniştilor, promiţând distrugerea capitalismului şi crearea unei Germanii Sovietice, a îngrozit clasa de mijloc a ţării, care ştia prea bine ce s-a întâmplat cu omologii lor din Rusia după 1918», notează Richard J. Evans în «Cel de-al Treilea Reich la putere».

 «Dezgustaţi de eşecul guvernului de a rezolva criza şi înspăimântaţi din cauza creşterii puterii comuniştilor», afirmă el, «ei au început să părăsească fracţiunile mici politice de dreapta şi să se îndrepte spre nazişti».

Langer observă că, de la început, KPD era membru al Cominternului şi «în câţiva ani a devenit parte a partidului stalinist», atât ideologic, cât şi logistic. El afirmă că a devenit chiar «financiar dependent de centrul de la Moscova».

Liderii KPD, avînd în spate mişcarea Antifa pentru violenţă şi intimidare a partidelor politice rivale, au ajuns sub comanda aparatului sovietic, mulţi dintre ei devenind mai târziu lideri ai Republicii Democrate Germane comuniste, inclusiv cei ai infamului Minister pentru Securitatea Statului, Stasi.

Langer nota că «Anti-fascismul este mai degrabă o strategie decât o ideologie».

«A fost introdusă în joc în Germania în anii 1920 de KPD», nu ca o mişcare legitimă împotriva fascismului care va apărea mai târziu în Germania, ci «ca un concept anti-capitalist al luptei», scrie el.”[4]

                                            Preluare de pe site-ul Departamentul de Investigații România

 

SURSE:

1. https://www.rostonline.ro/2017/08/dictatura-stangii-viitorul-luminos-al-omenirii/
2. https://evz.ro/america-rosie-comunismul-castiga-teren-in-statele-unite.html
3. https://www.cotidianul.ro/noul-comunism-vine-din-america/
4. http://epochtimes-romania.com/news/originile-comuniste-ale-grupului-extremist-antifa—266098