Observator

România n-are decât să crape, Iohannis vrea alegeri

  Sunt alegerile parlamentare o prioritate ce nu poate fi ignorată? Nu, ar spune orice cetățean de bun-simț. Realitatea ne […]

 

Sunt alegerile parlamentare o prioritate ce nu poate fi ignorată? Nu, ar spune orice cetățean de bun-simț. Realitatea ne arată că nu. Până la alegeri, România mai are de rezolvat destule. Cu adevărat prioritară este depășirea crizei sanitare provocate de lipsa unor măsuri coerente pe care Guvernul le-ar fi putut lua. S-a ajuns în situația aberantă – probabil caz unic în lume – în care victimele sunt vinovații. Și, din moment ce această inepție a ajuns să fie tot mai des auzită în ieșirile lui Klaus Iohannis, indiferent cum a fost rostită sau insinuată, nu m-ar mira ca, în curând, să-i fie atribuită și o formulă de legiferare. Va fi o lege prin care președintele își va pune la adăpost partidul împotriva oricărui atac. Și ea nu va face referire doar la pandemia Covid.

Dar cum rămâne cu parlamentarele? Nici nu mai discutăm că sunt imperios necesare, va mugi turma PNL & Co. După „spectaculosul” rezultat la locale, este normal ca peneliștii să reclame mai cu tărie ca niciodată că alegerile parlamentare trebuie ținute în decembrie. Cât s-au erodat până acum este nimic față de ce va urma. Scăderea lor în preferințele electorale va fi și mai accentuată, punând în real pericol intenția lui Iohannis de a avea și Parlamentul lui. Iar asta înseamnă că morți-copți trebuie să ieșim la vot. Așa vrea președintele.

                              Nu vrea să-și bată capul

În primul rând, are nevoie de un număr cât mai mare de alegători la urne pentru legitimitate. Este cam cu dus-întors, totuși, pentru că la o prezență masivă la vot este știut că STS nu se mai poate juca la rezultat după bunul plac. Dar nu ar fi o problemă insurmontabilă, ultimele alegeri locale dovedind că plaja fraudelor este nelimitată. De la falsificat procesele verbale și până la furtul sacilor cu buletine de vot. Apoi, alegerile trebuie ținute cu orice preț în decembrie, nu în martie 2021, cât PNL încă nu se scufundă și mai mult. Va pierde destule procente, dar nu îndeajuns încât să nu poată încheia alianțe postelectorale care să-i ofere lui Iohannis siguranța dictaturii pe care o pregătește. În noul Guvern rezultat, acesta este interesat în special de două posturi. Cel de la Externe și cel de la Apărare. În rest, Orban are mână liberă să distribuie posturile la înțelegere cu partenerii. De ce Orban?Pentru că lui Iohannis îi convine de minune să nu fie nevoit să-și bată capul cu un premier al cărui dresaj trebuie luat de la zero.

                                 Alegerile da, oamenii ba

Dacă la 80, 120 sau 200 de cazuri pe zi Iohannis ridica glasul și ne împungea cu degetul, acum accesele de îngrijorare și paternitate, ambele false, au dispărut. Și-a schimbat tonul și ne cere să fim solidari în prevenirea extinderii pandemiei. Solidari cu cine? Cu el? Ce motive am avea? A văzut că beleaua e cât casa și acum ne cere ajutorul? Cine a girat aberațiile guvernamentale în materie de prevenție, cine a lăudat Guvernul pentru cele mai bune măsuri, dovedite în final un fiasco? Nu el? De unde atâta solidaritate? Dacă nu este un joc pervers de menținere a panicii prin raportări halucinante de îmbolnăviri, înseamnă că pericolul Covid există. Și a existat în aceeași formă apocaliptică și când s-au deschis școlile, și când a îndemnat populația să iasă la votul pentru locale. A contat cumva riscul de îmbolnăvire? A contat starea de sănătate a populației? Nu mi se pare. Au contat doar alegerile.

                                    Noi suntem de vină

Cifra îmbolnăvirilor zilnice dă frisoane. Am sărit de 3.000 de cazuri. De pe fotoliul prezidențial, Iohannis a găsit și vinovații. Oamenii care au sărbătorit victoria localelor la chefurile ținute imediat după. Nu cozile de la secțiile de votare, nu proasta organizare. Nu spitalele care externează pozitivi, nu Direcțiile de Sănătate Publică unde nu răspunde nimeni la telefon. Noi suntem de vină că nu purtăm masca, nu Nelu Tătaru care declara că pleacă în țară în căutarea unor paturi ATI. Acum, la opt luni de la declanșarea dezastrului? E revoltător nu pericolul Covid, ci ușurința cu care suntem luați de proști. După datele statistice, riscul îmbolnăvirii este imens, iar Iohannis numai despre asta vorbește. Și dacă așa stau lucrurile, de ce ne trebuie alegeri neapărat în decembrie? Răspunsul președintelui, pe lângă o gândire primitivă, denotă și un cinism străin lumii civilizate. „Nici dacă le amânăm trei luni, până în martie, nu va fi altfel.” Ce experți în domeniu a consultat nu a mai spus. Credibilitate zero. Important este ca România să voteze în decembrie. Nici nu concepe altfel. Este singura modalitate prin care mai poate face un pas spre dictatura lui. Ce se va întâmpla după nu mai contează. România n-are decât să crape.

                                                                                       Valentin BOERU, national.ro

1 Comment

  1. un mizantrop

    Pentru ca Romania trebuie sa crape…si asta repede, cu ajutorul uni parlament de stransura, cu aport progresist-sorosist, interlop si ajutoare straine…Pentru ca, desi are toate parghiile dictaturii, Werner nu poate schimba procentajul de la CCR si nici matrasi avocatul poporului…pentru ca un traficant de carne vie (fie ca sunt copii carora li s-a pierdut urma, sie ca sunt sparanghelisti de stare de urgenta) nu se poate impiedica in drepturi cetatenesti, daca vrea sa prospere si sa-si cumpere, pe persoana fizica, casa de protocol acordata, generos, de stat…Apoi, se stie pana unde poate merge daca ai un parlament progresist…dupa respingerea (temporara) a abominabilei legi de permitere a avortului in luna a noua, macronii sorosisti au revitalizat-o, urmand sa intre in vigoare, la simpla cerere a unei femei care acuza un “disconfort psihosocial”, ori am vazut cat de repede o lege care “permite” devine obligatie nationala, ori, daca vor veni “specialisti” care identifica disconfortul, femeile isi vor putea pierde copilul, care va fi exact ce le trebuie lor – un produs, la termen, fara identitate, fara drepturi, necautat si nestiut de nimeni…o “piesa de schimb¨…poate ca filmele ¨Sa nu ma parasesti¨, ori ¨Insula n-au fost avertismente ci doar ne obisnuiau cu situatia…n-am vazut niciun protest al bisericii, cetatenilor ori organizatiilor de aparate a drepturilor omului…la medici nu mai am nicio pretentie de multa vreme…cei cativa care-si mai amintesc juramantul n-au loc de politruci, tocmiti si vanduti…Vi se pare ca Iohanis, samsarul de copii, se potriveste in peisaj?! Eu cred ca a fost construit pentru scenariul asta…exact parlamentul ii lipsea

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *