Puncte de vedere

Românie, vino afară!

  Motto: „Că decât la neamțu’ slugă, (bis) Mai bine-n codru cu frunză.” Imaginea cu miile de români îmbulzindu-se să […]

 

Motto: „Că decât la neamțu’ slugă, (bis)
Mai bine-n codru cu frunză.”

Imaginea cu miile de români îmbulzindu-se să meargă la muncă în Germania a stârnit un șoc. Pentru mulți. Unii, pentru că, vorba lui Ion Cristoiu, au văzut acolo simbolul unei țări al cărei rost este să dea culegători de sparanghel, căpșuni sau tomate.

Dar ceea ce trebuie că a revoltat pe majoritatea, a fost, finalmente, expresia grafică, vizibilă, de netăgăduit, a dublei măsuri: statul (nu pot să-i zic român) are o măsură pentru români și alta pentru străini. În timp ce noi nu putem să ne plimbăm copiii în fața blocului, în timp ce oamenii sunt amenințați pentru că se strâng la un parastas cu câteva persoane, în timp ce parcurile sunt închise, iată că atunci când e vorba despre interesul străin, nicio lege, nicio restricție nu mai e valabilă.

Văd că există discuții – în aparență îngrijorate, dar de fapt menite să ascundă adevărul -, despre cum a fost posibil. Răspunsul este foarte simplu: a fost o operațiune de stat. Doar nu vă închipuiți că astfel de chestiuni, care au nevoie de o logistică și o coordonare perfectă (cum vă închipuiți că nicio patrulă înarmată nu a oprit niciun autocar?), nu sunt organizate la vârf? Vă rog, nu mai fiți naivi.

Singura problemă a vârfurilor a fost că s-a filmat și n-au mai putut-o ascunde. Ca o paranteză: în niciun moment nu trebuie acuzați oamenii care au plecat la muncă în Germania. Ei s-au dus pentru a câștiga o pâine, pe care conducătorii României n-au fost în stare să le-o asigure acasă. Închis paranteza.

Credeți că vindem doar oameni? Vă înșelați. În timp ce noi #stamacasa, la BRUA se muncește din greu. E acel gazoduct care scoate gazele României din Marea Neagră și le duce în Ungaria. Asta dacă nu se răzgândește Budapesta și le dă voie în Austria. În timp ce tu #staiacasă, pe lângă situl BRUA pe unde am trecut, o echipă de muncitori trudea în praf pentru propășirea altora. Evident, au împărțit și PET-ul de bere împreună, ca orice echipă. Distanță socială? Asta-i doar pentru căței.

Tot în vreme ce noi #stamacasă, tăietorii de păduri lucrează la capacitate maximă. Deși nu fac parte din bula ecologistă, primesc tot mai multe clipuri și poze cu mașini grele pline de copaci. Oare oamenii ăia, care taie și apoi cei care prelucrează lemnul, păstrează distanța socială? Folosesc mănuși de plastic atunci când manipulează copacii?

Tot la fel de asiduu continuă și traficul de ființe umane. Prostituția online a explodat, în văzul și cu complicitatea autorităților. Mii de tinere și de femei sunt împinse să facă o greșeală pe care o vor regreta tot restul vieții: să-și vândă trupul pentru bani și sufletul necuratului, pentru o pâine pe care șefii țării românești nu-s în stare să le-o dea. sunt Vorba ceea, doar e o profesiune liberală, nu?

Ceea ce încerc să spun că e pentru jefuirea țării nu e niciodată târziu sau pandemie. A dat Dumnezeu și ne-am pricopsit cu criza aia pe care o tot invocam acum 1-2 ani, doar ca să avem „Guvernul meu” și să moară Dragnea.

În criză, primii sacrificați sunt cei mai slabi. Cine sunt cei sacrificați, azi în România normală, europeană? Micii întreprinzători români, angajații lor, copiii și părinții și credința noastră (indiferent de confesiune). Cei care au puterea nu se sacrifică pe ei, ci întotdeauna pe alții. Abia după ce consumă toate resursele din colonii, se trece la resursele proprii. Așa a fost, așa va fi. Doar cine nu vrea, nu vede.

Uni vor să vadă pentru că nu le vine să creadă că asta se întâmplă în România „europeană”, în UE-le despre care ne-au povestit că va fi un rai al drepturilor noastre și noi i-am crezut(inclusiv eu). Când unii ne spuneau că integrarea înseamnă că locul românilor va fi la cules de căpșuni, că va însemna dispariția economiei românești și trecerea de la export la import, ziceam că-s răi. Necurați, puși de ruși.

Pentru adepții globalizării această criză este o mană cerească: micile afaceri care vor da faliment vor crea oameni disperați, oameni gata să accepte orice, inclusiv să plece din țară, pentru a putea mânca. Vor avea (și) mai mulți oameni dependenți, care nu vor risca firava pâine de pe masă pentru a se opune apoi stăpânilor care vor cere în schimb renunțarea la (alte) libertăți.

A trebuit să vină această criză pentru a vedea cât de artificial și antinațional este acest stat (în sens de poleilală și propagandă, dar fără o temelie solidă), „aflat în cel mai bun moment al istoriei sale”, după cum ne repetă deontologii năimiți.

Acest text este scris în Sâmbăta lui Lazăr, sau ultima sâmbătă a morților de dinaintea Paștilor. Am aflat azi că au pus lacăte și pe cimitire. Cei care se duceau să aprindă o lumânare la căpătâiul celor plecați dintre noi s-au trezit că nu mai pot face nici asta. Oare ce vor acești lideri ai țării? Să ne dezgropăm morții și să-i ducem în Germania? Dragi SRI-iști, dragi SIE-ști, dragi MAI-ști și alți lucrători ai puterii din umbră: voi nu aveți morți? Nu aveți copii? Asta e moștenirea pe care le-o lăsați? Aveți senzația că vouă nimic nu vi se poate întâmpla nimic? Totul se plătește, în această viață sau în următoarea. Nu lăsați blestemele celor care nu-și pot vedea copiii și nepoții de Paști, celor care nu pot lua Lumină (poate ultima!) să vă ajungă din urmă.

Versurile din moto-ul acestui text sunt din cântecul „Decât la neamțu cătană”, al lui Grigore Leșe. Acolo, românii ardeleni exprimau în versuri durerea de a fi „angajații” străinilor și preferau să fugă în codru decât să meargă în slujba împărăției.

Azi, nu numai că străinii ne-au spălat creierii încât să mergem voluntari în tot felul de „cătănii”, dar ne-au și tăiat pădurile, cu frunză cu tot, ca să nu mai avem unde să ne ascundem. România noastră este, ca și Lazărul biblic, pusă în mormânt, cu piatra pusă la intrare, păzită de soldații Cezarului, ca să nu mai ieșim. Este ținută în formol, ca să nu duhnească.

Singura noastră șansă este ca Dumnezeu, pentru credința moșilor și strămoșilor, pentru jertfele și sângele vărsat întru apărarea credinței, să se milostivească de noi și să strige cu glas tare: „Românie, vino afară”.

Hristos a Înviat!

                                                                                                        Mihai ȘOMĂNESCU

 

 

4 Comments

  1. nu sunt de acord

    Nu sunt de acord cu “Singura noastra sansa e Dzeu”. Mai si sunt si alte sanse: cum ar fi cea de a nu mai sta capra in fata strainilor, sau aceea de a nu mai denigra Romania cand esti plecat pe afara, sau aceea de lupta pentru dreptate, nu sa ragai la gratare s.a.m.d.

    • alex

      Ai grait adevarat, “nu sunt de acord”!

  2. alex

    Nu pot fi de acord cu d-tra, d-le Somanescu! De ce sa nu-i acuzam? La fel de bine puteau sa munceasca pe ogoarele noastre, care zac de izbeliste din lipsa de mana de lucru! Se putea munci si in tara, nu neaparat pe ogoare, dar ei sunt dintr-aceia care nu au o meserie pentru ca nu au vrut sa invete nimic! Nu pot fi de acord ca singura noastra sansa este in D-zeu! D-zeu iti da , dar nu-ti baga si-n traista! De ce sa rog pe D-zeu mereu? Sansa nostra sta in noi, terminati cu mentalitatea asta de sclav! Eu ma rog la D-zeu sa-i dea minte romanului, sa aiba reactie la starea la care a ajuns! Cu rugamintile la D-zeu zeci de ani nu mai scoatem pe romani din sclavie! Eu zic, romani, sa puneti mana pe par, pe orice apucati, si sa iesiti in strada
    pe directia Bucuresti, caci de acolo trebuie inceputa lupta! Nu putem sa ne rugam la D-zeu la nesfarsit, caci D-zeu nu-i ajuta pe cei lasi! Va e frica de moarte?Vom muri, dar urmasii nostri vor fi liberi!

  3. Iulia

    @alex: liberi ca la revoluție sau cum? Dacă te uiți în istorie toate revoluțiile au dus la schimbări de putere în funcție de interesele de sus și sunt orchestrate, dacă ei nu dau voie, nu se schimba puterea și la noi sunt toți o apă și un pământ. Aveam o impresie mai bună despre Johannis, dar în momentul de față pot să spun că își bat joc de țara asta și o fac intenționat, îmi este scârbă și da, cred că numai Dumnezeu ne poate ajuta!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *