Atitudini

Românii nu sunt laşi! Nici leneşi!

  Una dintre cele două teze care sunt invocate pentru a argumenta faptul „că avem conducătorii pe care îi merităm” […]

 

Una dintre cele două teze care sunt invocate pentru a argumenta faptul „că avem conducătorii pe care îi merităm” este aceea a laşităţii, lenei, neimplicării, toate caracteristice românului. Cum nu o împărtăşesc, voi căuta să aduc, în cele ce urmează, acestei opinii induse dinspre centrele care ne vor aşa, unele corecţii, cred eu, absolut necesare oricărei perspective asupra luptei anti-sistem. Şi prima este chiar sistemul care funcţionează ca un organism extrem de vital şi de agresiv împotriva persoanei, ale cărei drepturi, ce decurg din morală şi sunt proclamate în chiar fundamentele juridice ale sistemului, îi sunt acesteia negate şi deci refuzate, rămânând astfel simple declaraţii exterioare funcţionării acestuia.

Infractorii din politică, infractorii din administraţie şi mafia afacerilor şi a străzii s-au integrat, supunându-şi sistemul. S-a făcut astfel trecerea de la mafioţii dispersaţi ca grupuri separate ale mafiei anilor ’90, care a parazitat şi hăcuit proprietatea comună, la cea de sistem de astăzi.

Grupurile profesionale din structura statului funcţionează ca nişte caste închise care văd în cetăţean şi drepturile lui un duşman şi o sumă de ameninţări; tagma politicienilor, a magistraţilor, a poliţiştilor, a funcţionarilor publici sunt cele mai puternice, mai agresive şi mai bine închegate în interior dar şi între ele. Integrate cu toatele în crima organizată stăpânesc totul şi resping orice le-ar putea afecta status quo -ul. Regulile lor sunt: nedreptatea, minciuna, domnia bunului plac, a interesului personal şi de castă.

                      Prinşi în gheara mafiei globaliste

Dar mai importantă decât defectele românilor a fost pilotarea, conducerea din afara ţării a acestor procese. O pilotare mult timp nebănuită, ba acceptată ca fiind spre binele României, pe care astăzi o descoperim deosebit de agresivă, totalitară, făţişă, în impunerea statutului de colonie. Românilor le-a mai rămas doar dreptul de a lua act de hotărârile şi jocurilor stăpânilor internaţionali şi de a le pune în practică. Mult mai intruzivă şi intolerantă decât dominaţia sovietică – după mijlocul anilor ’50 statele socialiste îşi vedeau destul de liniştite de ale lor, iar partidele comuniste locale îşi alegeau liderii şi politicile după capul celor de acasă (cum altfel ar fi fost posibil un Ceauşescu) – mafia financiar-bancară globalistă ia în stăpânire pământul ţării, economia şi destinele românilor, pe care îi tratează ca pe nişte sclavi.

Ce poate deci face omul obişnuit pentru a corecta sistemul – şi las deoparte această stăpânire externă care face imposibilă orice altă modificare în afara celei dorite de ea? Să trimită sesizări la instituţii; să reclame ierarhic personajele şi instituţiile implicate; să propună soluţii; să ceară informaţii acestora; să deschidă acţiuni în justiţie; să se asocieze, pentru ca lupta sa să fie mai eficientă; să aducă situaţia respectivă în presă; să sesizeze organisme internaţionale.

Dar, de exemplu, lupta în justiţie cu personaje care ţin de lumea interlopă, de sistem, sau pur şi simplu cu oameni cu bani şi/sau relaţii, este aproape fără nicio speranţă: de la poliţiştii care pregătesc dosarul, trecând prin procurori şi judecători până la Curtea Supremă, omul obişnuit, fără poziţie, bani sau relaţii, nu prea are nicio şansă. Şi chiar şi aşa: cel care e mai tare ia totul. În plus riscă represalii. Nu o dată s-a ajuns chiar la situaţia în care reclamantul – cu toată dreptatea din lume – să fie cel pedepsit. Şansele de câştig sunt extrem de reduse.

                                     Timpul şi resursele

Această luptă se poate întinde, şi de obicei se întinde, pe mulţi ani. De fapt, pentru trânta cu nedreptatea nu-ţi ajunge nici toată viaţa, ca să nu mai vorbim de necesităţile financiare. Adesea cei care se încăpăţânează să meargă mai departe ajung să îşi neglijeze familiile, să le afecteze existenţa zilnică. Ei ajung chiar să fie părăsiţi de ceilalţi şi priviţi ca nişte ciudaţi. Pentru că, chiar dacă punctual au nemulţumiri celor mai mulţi această stare le convine.

Şi vorbesc în primul rând despre cei din sistem si de familiile lor, dar şi despre mulţi din afara sistemului care beneficiază de rudenia, legătura, relaţia infracţională cu aceştia, sau pur şi simplu aspiră la a le lua locul.

                                  John, Pierre şi Hans

Chiar şi acolo unde drepturile individuale au părut mult timp că sunt foarte bine apărate, la această situaţie nu s-a ajuns ca urmare a reacţiilor antisistem ale populaţiei, cît ca urmare a unei politici de vrăjire a lumii, de adormire a conştiinţelor şi a instictului de conservare pentru când va veni momentul impunerii noii ordini sclavagiste. 

Nicio revoluţie nu a fost făcută de popor şi niciodată în mod spontan. Întotdeauna a existat un nucleu format din personaje cu resurse care au pus-o în pagină şi i-au implicat şi pe alţii, puţin în raport cu întreaga populaţie, dar organizaţi şi uniţi, ceea ce a fost de cea mai mare importanţă.

Nici transformările zise „democratice” ale secolului trecut nu au venit altfel. John sau Pierre sau Hans au câştigat în măsura în care au existat interese ca să existe un sistem în care ei să poată câştiga. Dar şi acolo ultimii ani au adus o restrângere progresivă a drepturilor individuale, la dezvăluirea unei realităţi întru totul asemănătoare celei de la noi (care a fost, fără să ştim, model pentru construcţia de aici) şi la o perspectivă întunecată. Am intrat în faza în care abandonarea democraţiei, care şi-a jucat rolul de vrăjire a oamenilor, este declarată deschis.

                                  Românii nu sunt laşi

Căci câte alte popoare se pot mândri cu un trecut de multe milenii? Un popor laş, niciodată.
Şi unde în altă parte rezistenţa armată anticomunistă, ajutată de populaţie, a mai durat până către anii ’60? În timp ce unii dintre cei care astăzi ne dau lecţii de democraţie, civism, drepturile omului, dragostea adevărului şi a dreptăţii etc., ne incitau de la Viena să rezistăm până vor veni ei să ne scape de sub comunism – ştiind foarte bine că nu vor veni pentru că Europa fusese împărţită între bandele mafiote internaţionale – românii luptau şi mureau în munţi, erau torturaţi şi mureau în puşcării, cădeau seceraţi în deltă sau la canal.

                                      Omul nou

Statul comunist s-a dus, însă el ne-a lăsat producţia de masă a omului nou, încă nefinisat, dar cu caracteristica dominantă, despărţirea de Dumnezeu, deja implantată adânc în trupul naţiei. Acelaşi lucru s-a petrecut, pe altă cale, în Occident. Este omul  pe care îl regăsim în sistem, în crima organizată cât şi în cei mai mulţi dintre noi. Poate în noi toţi. Pentru că unii s-au îmbolnăvit atunci, iar altora, tinerei generaţii, boala le-a fost transmisă. Unii sunt de necorectat, cu alţii se mai poate lucra.

Românii nu sunt nici laşi, nici leneşi (cu excepţiile de rigoare);  unde s-a mai văzut ca o armată de peste 4 milioane de oameni să emigreze şi să muncească pentru a trăi mai bine (e adevărat, un ideal îndoielnic şi iluzoriu pentru cei mai mulţi dintre cei ce au decis să şi rămână acolo, din motive de viitor extrem de problematic)?

Nu suntem laşi; poate doar rătăciţi de Dumnezeu, manipulaţi, oportunişti, egoişti, bolnavi de lumesc. Ca peste tot.

                                                                                                             Paul GHIȚIU

 

8 Comments

  1. Mihail

    Din contra, chiar suntem extrem de slabi! Nu vorbim de trecut, din acel neam nu a rămas mai nimic. Nu are rost să intrăm în detalii, eșecul referendumului pentru familie a fost un semn cât se poate de real și elocvent. Sunteți de bună voință, dar asta nu vă ferește de naivitate. Destul am pupat românii în fund, a venit vremea să le punem oglinda în față! Cei care se recomandă formatori de opinie trebuie să aleagă “principiul realității”, să plece de la firul ierbii cu analiza lor și să recunoască socio-patologia ambientală, nu să mizeze pe latura emoțională – vorbim de supraviețuire!

  2. alex

    Subscriu, la comentariul lui Mihail! Un popor care numai supravietuieste, are mentalitate de sluga, se lasa prada emotiilor, deci usor manipulabil! Fara reactie, un popor nu depaseste faza de sluga! Sunt mii de exemple in istoria noastra si cea universala! In clipa de fata, cand hidra globalisto-progresista, ataca tot ce se leaga de traditie, tara , natiune, patriotism, istorie, etc, nu mai putem sta fara reactie! Se cere, mai ales acum, cand e vorba de libertatea popoarelor(si nu e o vorba goala!), sa nu mai stam cu mainile in san! Trebuie trecut la fapte!

  3. nic

    Nu merg la filmul asta al carui regizor este pragmatismul pagubos corporatist ce a inlocuit spiritualitatea sanatoasa crestina cu mizeria satisfactiilor generate de un comercial agresiv si inutil .

  4. Dan Cristian Ionescu

    Imi pare rau ca trebuie sa-l contrazicdin nou pe dl; Ghitiu.
    D-le Ghitiu, romanii sint lasi! Nu mai cadeti in extaz in fata celor care au luptat la Posada sau Rovine, la Vaslui sau la Calugareni! Acele vremuri au trecut. Nu mai vreau sa pomenesc despre cei care si-au aparat tara fiindca au fost luati la oaste fiind prinsi cu arcanul sau cei care au luptat fiindca li s-a promis pamint.
    La marea revolutie romana au iesit in strada cam 600.000 de romani, deci cam 3 % din populatia tarii (si nu toti erau revolutionari!).
    Daca romanii nu ar fi lasi, zi si noapte strazile ar fi pline de patrioti care sa reziste pina cind demisioneaza Iohannis, pina cind demisioneaza guvernul, pina cind se dizolva parlamentul.
    In Romania mai sint eroi (printre care, nu va suparati pe mine, dar nu va vad), insa despre acestia nu scrie presa, nu sint invitati la TV – ma mindresc cu prietenia multora dintre ei).
    Romanii sint lenesi! La gospodaria mea de la munte nu gasesc oameni care sa faca lucrarile pe care eu nu le mai pot face – prefera sa stea la MAT si sa bea ajutorul primit de la stat.
    La oras, este si mai rau, Meseriasii buni au plecat din tara. Au ramas ratatii, pe care insa nu se poate conta. Un exemplu, unul singur: un prieten al meu, cu o pensie bunicica, cred ca Vasilica i-a marit-o la peste 20.000 lei pe luna (iar sotia are o pensie asemanatoare) avea nevoie de un timplar care sa ii faca o polita pentru cartile de care se impiedica in casa. A anuntat ca plateste cit i se cere. A reusit sa gaseasca unul, care insa in ziua stabilita nu a mai venit.
    As putea sa mai comentez multe, dar nu cred ca are rost..

  5. Malus Dacus

    Eu nu sunt de acord nici cu Mihail, nici cu Dan Cristian Ionescu. Am rude si prieteni romani, oameni de caracter, oameni curajosi, oameni minunati. Si cunosc multi romani. Intr-adevar unii sunt plecati din tara, mucesc pe branci, castiga binisor si nu-i plateste strainul de lenesi ce sunt.
    Si nu mai suport detractorii neamului romanesc. Este foarte rau ce faceti, sa va ponegriti neamul care v-a adoptat sau si mai grav este sa va ponegriti propriul neam. Observ ca acesta este curentul actual, o spare de creiere in masa pusa la cale in laboratoarele dusmanilor nostri, care vor sa ne induca ideea ca nu meritam nimic, nici tara si nici bogatiile ei, ca suntem o populatie de oameni de nimic – untermenchen, buni doar de slugi. Este un atac pervers, chiar la radacinile noastre, la caracterul noastru, la demnitatea noasta, la spiritul nostru romanesc
    Articolul domnului Paul Ghitiu merita toata aprecierea, dar si Justitiarul.ro pentru faptul ca l-a publicat. Un tanar ar putea gasi aici o oaza de cultura, de romanism, de incredere, de speranta. Eu personal am recomandat aceasta publicatie cu precadere tinerilor. Si cand colo ce sa vada? Pe unii frustrati care se intrec in a arunca cu invective, punand etichete la intreg neamul romanesc. Domnilor va repet, este rau ce faceti, trebuie sa cultivam calitatile compatriotilor nostri, nu sa-i injosim, sa-i dipretuim sau sa-i persiflam. O floare trebuie s-o ingrijim, s-o udam, s-o admiram si ea va creste frumos. Eu am un copil, i-am cultivat mandria de a fi roman si alte virtuti asa cum m-a invatat si pe mine tata. Poporul roman are resurse nebanuite, nu disperati!

    • Adrian Grigoriu

      sustin cele scrise de Dacus Malus dar numai partial cele scrise de dl. Ghitiu. Dumnealui nu identifica cauza problemelor. Dar mai are multe sanse inainte. MAi sunt multe erori de fond intre care mentionez, citat : ” ….. partidele comuniste locale îşi alegeau liderii şi politicile după capul celor de acasă (cum altfel ar fi fost posibil un Ceauşescu) …..” gresit grav domnule Ghitiu, niic un oartid comunist nu si-a ales liderul, toti au fost a fost numiți de centrala de la Basel via Moscova dar au suferit un “acident” in Romania: grupari pariotice in sistemele seceret in anii ’20 si ’30 au infiltrat in taote organizatiile de toate orienrairl in primul rând cele bolșevice patrioți tineri a caroro viata a fost dedicata integral minimizarii distrugerilor bolșevicilor. Unul dintre cei care au organizat aceste infiltrari a fost ofiterul SSI Florin Beccescu care l-a infiltrat pe Emil Bodnaras in NKVD in 1931 dupa o pregatire militara de 9 ani in Rimania. La 23 august 1944 cand tara a fost data fără lupta bolșevicilor toti cei infiltrati s-au alertat si s-au oferit paravan in functii de conducere pentru bolșevici – cei mia cunoasuti sunt Peru Groza, Emil Bodnaras , Dej si Ceausecu dar au fost mult mia multi. Cum au putut au diminuat influenta bolsevicilor si au eusit marea performata sa scoat armata sovecitica din tar in 1958 dupa acre au scos bolsevicii din functii si au inceput re-romanizarea statului. NU au reusit. Unul cate unul au fost ucisi, Groza in 1953, Dej in 1965, Bodnaras in 1976, si altii pe care nu ii numesc aici ca imi sar toti cretinii care mai cerd in propaganda bolșevica in cap. Bolsevicii sub identiatea falsa de “securitate” care nicodat nu a fost românească, s-au repliat si sub planul “DNIESTR” elaborat 1969 au ucis toti patriotii din jurul lui Ceausescu, au infiltrat o armata de 60,000 de agenti clandestini in 1989, au organizat “revolutia” si au ucis pe toti cei care s-ar fi ipotrivit, au delapidat 30 de miliarde de dolari din venitruiel statului român, au instalat o conducere bolșevica si au reinstaurat sistemul bolsevic cu formule modernizate. Apoi s-au autoculpabilizat ca sa stearga urmele. Toate astea sunt disponibil larg in carti si siteuri pe net dar lenesii satu si halesc gunoi bolsevic de la postruiel strainilor in limba romana. Aceia sunt lenesii adevarti cei acre nu se informeaza pe cont propriu. Iertati ortiografia, nu am timo de fineturi in cazul comentariilor.

      Cu Dumenzeu înainte!

  6. Augusta

    Leneși sau nu, lași sau nu, noi românii trăim dormind somnul cel de moarte.
    Am fost scandalizată de faptul că ni s-a băgat pe gât un imn ca un somnifer, ca un cântec de sirenă, care pe măsură ce este cântat te invăluie și te distruge, care te demoralizează si te paralizează, atât e de dăunător psihicului uman. Cănd a fost Clinton in România si ne-a intâmpinat cu “Wake-up Romanians” mi-a venit să vomit la propriu.

    Nu am gasit o descriere mai buna a inconștienței românilor, decât la filosoful antic Heraclit.

    “În clipele lor de stare de veghe,
    oamenii sunt tot atât de neatenți și de nepăsători
    la ce se petrece in jurul lor,
    ca și in timpul somnului.
    Proștii, deși aud,
    sunt ca surzii.
    În cazul lor e valabilă afirmația
    că, ori de câte ori sunt prezenți,
    sunt absenți.

    Omul nu trebuie să vorbească sau să acționeze,
    de parcă ar dormi.
    Cei treji au o singură lume în comun.
    Cei care dorm au fiecare o lume privată, a lor.
    Tot ce vedem când suntem treji, e moarte.
    Când dormim, vise.”

    • Adrian Grigoriu

      Daca e adevărat ca suntem adormiti, atunci sa ne spuneți dvs ce nu am facut din ce am fi putut sa facem?

Lasă un răspuns la Mihail Anulează răspunsul

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *