Donald Trump, un discurs istoric la ONU

În scandalul momentului din SUA, Trump a decis să desecretizeze o parte din convorbirea cu președintele ucrainean. După cum cred că s-a observat din pozițiile publice, sunt un susținător al politicii lui Donald Trump împotriva Globalizării, a #Rezist, a Neomarxismului, de renaștere a Națiunilor și a ideii de Naționalism. Discursul său de la ONU a fost extraordinar. Cu toate acestea, nu pot să nu mă întreb, la fel ca și dumneavoastră, cum se împacă acest discurs cu abordarea „globalizatoare” a firmei Exxon Mobil în România, cu susținerea tâmpă a Securismului Românesc și unei false „Lupte Anticorupție”, care a decimat o întreagă Clasă Politică, lăsând loc unor aventurieri, troglodiți sau neomarxiști? Este un dublu discurs sau este altceva?

Cred că mai degrabă este „altceva”, și anume nivelul execrabil al politicienilor români, obișnuiți mai curând să stea în genunchi în fața „licuriciului”. Politicieni, jurnaliști, analiști, procurori, ONG-iști, în general „limbiști”, fac coadă la ambasada SUA să toarne sau să se toarne între ei. Avem o mentalitate de sclavi, în care servilismul și plecăciunea au intrat până și în zicerile populare: „Capul plecat sabia nu-l taie.” Iar americanii, ca și nemții, francezii și olandezii știu asta și nu au de gând și nici un interes să facă educație democratică și naționalistă cu noi.

Într-o țară în care nu putem desecretiza o hotărâre CSAT și niște Protocoale Criminale, bineînțeles că ne uităm ca la altă specie la Președintele USA care a desecretizat în 24 de ore o convorbire cu un alt președinte de stat. Într-o țară în care un președinte spune răspicat că în biroul său și în Palatul Cotroceni totul este „la secret”, nu ne imaginăm că de fapt asta este o călcare în picioare a democrației, într-o țară în care un președinte ce încearcă să ne convingă că nu-i nici o problemă dacă a turnat la Securitate, iar mulți îl și cred, iar altul vrea să ne convingă că sclavia la nemți și federalizarea României, respectiv distrugerea Națiunii sunt bune, iar jumătate din electorat îl și votează pentru asta, sigur populația care locuiește în acea țară are o problemă, cel puțin din modul de percepere a Democrației.

Cu subiect și predicat, Donald Trump a spus că „Libertatea și Democrația nu pot fi în afara Națiunii”.
Această frază în sine este material de zeci de cărți politice, dar într-o țară în care pe români nu-i interesează decât ce bagă în gură și scot prin dos, motiv pentru care au luat calea bejeniei, această frază nu contează.

Nu SUA ne iau gazele, ci noi, cu mâna lui Iohannis care s-a bucurat de o șapcă cadou sau a lui Dăncilă care s-a bucurat că e „șefă” de-o vară, deci noi le dăm pe degeaba. Nu spun că izolaționismul încercat de Dragnea ar fi fost soluția miraculoasă, de aceea a și ajuns la pușcărie, însă omul a încercat: A avut o negociere „inversă”, a cerut mult pentru a obține măcar ceva. Nu a reușit însă să-i convingă pe americani, și pentru că a fost înconjurat de trădători și de lingăi, mai ales că atunci când este vorba de bani americanii, în frunte cu Trump, negociază la sânge.

De fapt, despre ce este vorba în povestea asta cu gazele de la Marea Neagră? Despre redevențe, impozite și nevoia românilor de a consuma gazele de pe teritoriul lor, la un preț acceptabil, pentru că sunt chiar ale noastre. Într-o țară in care trei milioane de gospodării nu au gaze, iar industria consumatoare poate renaște, exploatarea gazelor de la Marea Neagră este o mană cerească, o binecuvântare de la Dumnezeu.

Doar să știm să negociem din poziția  „în picioare”, nu în genunchi dând ritmic din cap în fața șlițului deschis. Însă fix in această țară, poziția respectivă este cântată la propriu de milioane de cetățeni în frunte cu intelectuali rătăciți.

Avem în istoria recentă un exemplu covârșitor în care Nicolae Ceaușescu, consiliat de Ștefan Andrei și Ion Avram, doi miniștri patrioți și profesioniști de mare excepție, unul la externe iar celălalt la industrii, a negociat „la sânge” cu Jimmy Carter sprijinul american pentru industria românească, într-o întâlnire epocală despre care o să scriu la un moment dat, cunoscând-o în amănunt de la unul dintre cei trei. Deci se poate.

Deci Ceaușescu a putut în anii ‘80, iar noi ne vindem după cincizeci de ani pe nimic. De ce? Pentru că problema e la „politicienii” români, de fapt o adunătură de politruci, foști securiști, turnători sau ageamii, care, de treizeci de ani, pentru o ciosvârtă, vând România, cu tot cu români, la bucată.

Doar când te uiți la lista candidaților la Președinție și ți se face rău, că nu ai pe cine vota. La final, aș vrea să facem împreună un Exercițiu: Credeți că dacă în locul lui Iohannis și al politrucilor actuali ar fi fost Ceaușescu, așa, fost cizmar de la Scornicești, fără studii și cum era el, ar fi știut să negocieze cu americanii? Vă spun eu că da. De ce? Pentru că oricât de multe defecte ar fi avut, Ceaușescu era Patriot și era înconjurat la rândul său de profesioniști patrioți, iar ăstora de acum, pe lângă faptul că sunt politruci ieftini, le pute România și tot ce este Românesc.

Iar Poporul Român este același, ca și acum cincizeci de ani, ca și acum patru sute de ani, când era unit de Mihai Viteazul, ca și acum 100 de ani, când a reușit „imposibilul”. Doar că între timp l-a asasinat pe Ceaușescu în Ziua Sfântă a Nașterii Mântuitorului, luînd din acel moment calea sclavagismului. Să aveți un sfârșit de săptâmână frumos!

                                                                                                                                   Gelu VIȘAN