S-a dus și Referendumul…

 

                               Motto: „Un tâmpit mai mare ca mine nu există. Să fac treisprezece ani de temniţă pentru un popor de idioţi! De asta numai eu am fost în stare.” (Petre Țuțea)

            Unii sînt dezamagiți (sau triști, sau supărați, sau nervoși, dar cu toții nedumeriți), alții jubilează.

            Unii caută explicații, ceea ce este foarte util întrucît aflînd explicațiile reale vom putea sti dacă România mai are vreo șansă de însănătoșire (ceea ce eu personal, nu cred).

            Am auzit de la Ludovic Orban o explicație idioată, ca neparticiparea la vot reprezintă un vot de blam la adresa lui Liviu Dragnea și PSD. Oare chiar atît de prostiți să fi ajuns românii încît să creadă că un referendum solicitat de peste trei milioane de cetățeni români pentru apărarea unei valori creștine și firești este în folosul lui Dragnea? Oare prin susținerea necondiționată a lui Klaus Iohannis, prin declarații belicoase și aiurea, prin moțiuni de cenzură, multe nejustificate și respinse pe bandă rulantă crede PNL că va cîștiga viitoarele alegeri?

            Dar asta nu este tot cu PNL-ul. Imediat, o serie de lideri, în frunte cu Alina Gorghiu, au postat mesaje prin care îl critică pe Orban că a tras partidul într-o aventură nebunească, riscanta, în urma căreia partidul va pierde susținători. Adică prin susținerea familiei tradiționale, firești, creștine, PNL pierde susținători? Să înțeleg ca dacă în prezent Alina Gorghiu s-ar mai fi aflat în fruntea partidului, s-ar fi opus acestui referendum?

            O altă explicație idioată a fost aceea că absenteismul este un vot de blam la adresa bisericii. La recensămîntul din 2011, din 20.121.641 de locuitori, 16.307.004 au fost trecuți ca ortodocși, 870.774 ca romano-catolici iar alți peste un milion tot creștini, de diferite rituri (protestanți, greco-catolici, etc.)  – ar fi fost normal ca toți aceștia să vină la referendum și să voteze DA, întrucît ei votau pentru o valoare creștină, care nu are nici o legătură cu cine se află vremelnic în fruntea bisericilor lor.

            Am auzit și o altă explicație, că românii s-au săturat, s-au scîrbit de vot. De-a lungul istoriei noastre un număr infinit de eroi și-au dat viața pentru această țară (căzuți în luptă sau uciși de autorități), alții au zăcut ani sau zeci de ani în temnițe ori lagăre, alții și-au sacrificat interesele personale. Dacă românii s-au scîrbit de vot și au renunțat să continue, pașnic, printr-un vot, lupta lor patriotică, înseamnă că au batjocorit jertfele și sacrificiile Eroilor Neamului. Spun că participarea la vot constituia o obligație patriotică întrucît Patria nu reprezintă doar pămîntul (pe care îl pierdem treptat), resursele (pe care le-am cedat) și populația (care părăsește țara) ci multe altele printre care istoria și tradițiile noastre.

            Coaliția pentru Familia a acuzat boicotul generalizat al partidelor. Sînt cu totul de acord, nu numai USR care s-a pronunțat pe față împotriva referendumului, ci toate. Dacă ar fi vrut cu adevărat victoria acestei inițiative populare, cele două partide care guvernează țara și-ar fi mobilizat electoratul. Rezultatele parțiale de la ora 9 din această dimineață (anunțate la ora 10) arată că după numărătoarea voturilor la peste 98 % din secțiile de votare, pentru referendum au votat la nivelul întregii țări 3.461.581 de votanți, mai puțin decît numărul de voturi obținut la alegerile din 2016 de PSD (3.204.864) și ALDE (396.386).  

            Am înțeles de ce în 1990 românii și-au dat votul masiv pentru Ion Iliescu și FSN, am înțeles de ce Traian Băsescu (de două ori) și Klaus Iohannis au cîștigat alegerile prezidențiale, am înțeles multe lucruri, dar două nu le pot înțelege.

            Primul, este cum se face că în 2016 Alianța Noastră România (înființată de Marian Munteanu) a primit doar 0,84 % din voturi, iar USR a primit de peste 10 ori mai mult, adică 8,61 %.

            Al doilea lucru pe care nu îl înțeleg este rezultatul acestui referendum.

            Mă gîndeam că inițiativa populară, care nu era în interesul vreunui partid politic și nici nu avea vreun scop politic, va strînge sub același steag toți românii de bună credință.

            Mă gîndem că avînd în vedere această valoare creștină, toți creștinii vor veni la vot și, chiar mai mult decît atît, căsătoria dintre un bărbat și o femeie fiind o valoare nu numai creștină ci și morală, vor veni să voteze și ateii.

            Mă gîndeam că cei cca. 3,2 milioane de români care au semnat pentru referendum vor veni să voteze.

            Mă gîndeam că partidele care au pretins că susțin referendumul își vor mobiliza electoratul.

            Mă  gîndeam că după slujba de duminică, în frunte cu preotii, femeile și bătrînii (cam aceștia mai obișnuiesc să vină la biserică) vor merge la secția de votare.

            Mă mai gîndeam la faptul că așa cum eu nu am semnat pentru inițiativa populară dar am fost să votez, ca și în cazul multor prieteni ai mei din țară și din străinătate, mulți alți români nesemnatari se vor prezenta să pună ștampila pe DA.

            Am fost adesea criticat pentru pesimismul meu, care însă în realitate era realism. Am fost criticat pentru că întotdeauna puneam răul în față – era însă rezultatul multor experiențe din care am învățat ceva. În ce privește acest referendum, nu îmi făceam nici o grijă. M-am înșelat crunt.

            În această dimineață a apărut un text semnat de dl. Ionuț Țene, ale cărui scrieri le apreciez. Acesta scrie în final: „Concluzia acestui referendum este pozitivă. Românii creștini s-au cernut, nu s-au lăsat manipulați de politic și au descoperit că sunt o «minoritate» etnico-religioasă într-o țară numită România.”

            De data aceasta nu sînt de acord cu concluzia domniei sale. Cum să fie o concluzie pozitivă faptul că am aflat că nici măcar o cincime dintre cei care s-au declarat creștini s-au manifestat ca fiind în realitate creștini? Cum să fie o concluzie pozitivă faptul că am aflat că nu se mai poate conta pe poporul român?

            Așa că ajuns la final, trag și eu niște concluzii-întrebări.

            Mai pot fi mîndru de faptul să sînt român?

            Mai este poporul român, în majoritatea sa, un popor drept-credincios?

            Mai există în majoritatea poporului român sentimente patriotice?

            Din păcate, Petre Țuțea avea dreptate.

                                                                                                                    Dan Cristian IONESCU