Atitudini

Scandalul ofenselor aduse memoriei victimelor Experimentului Pitești și reacțiile împotriva calomniatorilor

  Mihai Demetriade, un așa-zis „cercetător CNSAS”, a batjocorit la Radio France Internationale (RFI) victimele „experimentului Pitești”, afirmând, printe alte […]

 

Mihai Demetriade, un așa-zis „cercetător CNSAS”, a batjocorit la Radio France Internationale (RFI) victimele „experimentului Pitești”, afirmând, printe alte aberații, că  „nu e foarte sigur că, de pildă, victimele au fost victime pînă la capăt” și „complicitatea lor cu experimentul e cu mult mai subtilă şi mai adîncă”. (https://www.rfi.ro/social-115463-ororile-de-la-pitesti-interviu-cu-cercetatorul-cnsas-mihai-demetriade)

Demetriade a fost intervievat de alogenul Wiliam Totok, un vechi și constant denigrator al României despre care o scriitoare nemțoaică provenită din Banatul românesc, căreia i s-a decernat Premiul Nobel pentru Literatură, afirma că fusese „turnător al Securității”, devoalat ca atare de publicația „Curentul”: https://www.curentul.info/actualitate/william-thomas-totok-omul-care-o-spiona-pe-laureata-nobel-herta-muller/

A băgat capul în poză și alogenul Mădălin Hodor, alt așa-zis „cercetător CNSAS”, pe care-l cităm: „Astazi, prietenul Mihai Demetriade a postat pe contul de Facebook un interviu al lui despre Pitești. Ei, interviul ăsta, bazat pe cercetările lui de ceva ani, cam da la temelia unuia dintre marile mituri ale carpetei cu Răpirea din Serai din CV-ul marilor istorici anticomuniști ai patriei. Care și-au cam construit niste cariere și au produs niște scrieri de toată jena, nu mai zic și niște filme bune de aruncat la coș.

Evident, și aici prietenii stiu de ce, cel mai tare au sărit de cur în sus trepanații noii drepte, vexați nevoie mare că le strică omul feng shui-iul cum că bunicuții lor mici și verzi au fost victimele sovieticilor. Când colo ce să vezi? Legionarii ăia drepți și buni erau doar niște căcați cu ochi care se torturau între ei pentru un blid în plus. Cu voluptate aș spune.  Mvaiii ce urlete! Cum nu le-a ajuns să îl înjure pe Mihai, au descoperit că suntem prieteni, că susținem USR și alte chestii. Și așa au ajuns și la nasul meu lung. Ca să scutesc banii de investigații vă spun din capul locului că nu sunt evreu, deși aș fi onorat să fiu. Pe de altă parte aș avea sugestia să începeți investigația din altă parte anatomică asimiltată de regulă cu lungimea nasului.”, a scris „românul” Hodor Mihai Demetriade – ungurul care regretă că nu-i evreu –   pe Facebook. Individul acesta are permanent o atitudine antiromânească, el ieșind din anonimat înaintea alegerilor de la Academia Română, când a mințit că istoricul Ioan Aurel Pop ar fi fost informator al Securității doar pentru a-l împiedica pe acesta să devină președinte : Minciunile soroșiștilor de la revista „22” despre așa-zisa colaborare a noului președinte al Academiei Române cu Securitatea. Distractiv este că exact acel document, folosit de Hodor pentru a-l acuza pe Ioan Aurel Pop, l-a devolat ca sifon al Securității pe alt alogen antiromân: Lucian Boia, „istoricul” care a inventat o istorie nouă și specială pentru  blamarea Neamului Românesc. Îl regăsiți pe același Mădălin Hodor, alături de alți homunculi de aceeași teapă și aici: Dezvăluiri privind impostorii moraliști de la Grupul pentru Dialog Social (GDS), plătiți regește din bugetul guvernului ca să defăimeze România

O reacție similară a avut și alt alogen, evreul Alexandru Florian, directorul Institutului Național pentru Studierea Holocaustului din România „Elie Wiesel“, care sare și el în apărarea bolșevicilor evrei, creatorii reali ai diabolicei torture numite „Experimentul Pitești”. Acesta, cu șmecheria comerciantului cu kipa pe scăfârlie, ne bagă pe gât o gogoriță cu o așa-zisă organizație extremisă, „Fii lui Avram Iancu”, de care nu a auzit nici naiba, care l-ar fi amenințat cu moarte pe celălat alogen, William Totok, autorul interviului cu Demetriade de la RFI. Adică, tot ei, blasfemiatorii, sunt victime, nu deținuții care au suferit la Pitești și a căror memorie a fost pângărită de acești ticăloși! Este politica lor, a impostorilor care se dau victime la permanență, negând drepturile altora de a se considera victime chiar ale lor, a celor care pozează în „victime unice”  la nivel mondial! Scrisoarea alogenului Alexandru Florian a fost publicată tot la RFI, „normal”, că doar toți ăștia luptă pentru „România normală” alături de anormalul alogen-șef, ăl’ mai tare din parcare, Klaus Werner Iohannis. Da, România lor, a alogenilor care oricum o conduc din anul 1990 încoace, nu a românilor care au ajuns străini în propria lor patrie! (https://www.rfi.ro/social-115611-directorul-institutului-elie-wiesel-solidar-cu-corespondentul-rfi-william-totok)

Au fost mai multe reacții împotriva acestor așa-ziși „cercetători”, în realitate niște activiști progresiști ca miltanții #rezist și cei din partidul USR, denigratori și falsificatori ai adevărului. Dintre acestea publicăm două atitudini a celor mai îndreptățiți să reacționeze.

1. Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului și Memoria Exilului Românesc (IICCMER):

București, 30 octombrie 2019. Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului și Memoria Exilului Românesc (IICCMER) a luat act cu uimire și indignare de declarațiile recente ale unor cercetători de la o instituție a statului menită să conserve și să analizeze memoria recentă a României. Este un act de vandalism intelectual să califici terifiantul experiment derulat la închisoarea din Pitești drept o simplă răfuială între grupări adverse, fie ele și legionare. Exonerarea autorităților comuniste de vina de a fi încurajat și patronat un asemenea episod de degradare a ființei umane reprezintă o lovitură pe obrazul celor care, proveniți din mai tot spectrul politic și ideologic al epocii, au fost supuși unui regim de tortură la care, după cum spunea și Alexandr Soljenițân, nici măcar artizanii GULAG-ului nu s-au gândit. La trei decenii de la căderea simbolică a comunismului, este trist și revoltător să constați că oameni care au cercetat arhivele dictaturii proletariatului nu au înțeles nimic din drama consumată în universul concentraționar, utilizând etichetări abuzive și trăgând concluzii imunde. Cât se poate de necesare, dacă sunt folosite cu discernământ, nuanțele în istoriografie nu sunt același lucru cu relativismul. (http://www.iiccr.ro/nuantele-in-istoriografie-nu-sunt-acelasi-lucru-cu-relativismul/?)

2. Foștii deținuți politici:

   Protest față de ofensele aduse memoriei victimelor EXPERIMENTULUI PITEȘTI

La inițiativa Fundației Ion Gavrilă Ogoranu, foști deținuți politici, inclusiv victime ale experimentului de la Pitești, urmași ai acestora și personalități publice, s-au reunit susținând un protest față de ofensele aduse memoriei victimelor ororilor din teribilul experiment de către cei doi istorici cercetători CNSAS. Lista semnăturilor va rămâne deschisă până când instituțiile vizate vor lua în seamă cererile formulate în acest protest.

PROTEST față de ofensele la adresa memoriei victimelor experimentului de la Pitești. Doi istorici CNSAS reiterează teoriile Securității. Victimele și urmașii acestora cer intervenția legii

Subsemnații, foști deținuți politici și victime ale terifiantului experiment al reeducării prin tortură de la Pitești, precum și urmași ai unor luptători anticomuniști, victime ale ororilor din temnițele comuniste, alături de personalități ale vieții publice românești, ne exprimăm pe această cale profunda indignare față de afirmațiile unor cercetători CNSAS, publicate de Radio France International sau promovate pe rețelele de socializare.

Aceste declarații reprezintă o insultă adusă memoriei miilor de tineri torturați și uciși atunci, prin faptul că tezele din anii 1950 ale Securității și ale regimului ilegitim și criminal comunist sunt reiterate pentru prima oară după căderea comunismului în România.

Doi cercetători ai Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității – este vorba de Mihai Demetriade (într-un dialog cu Wiliam Totok) și Mădălin Hodor – plătiți din bani publici pentru a scoate la lumină adevărul istoric, nu pentru a-l mistifica – se pretează la o retorică prin care victimele celui mai diabolic fenomen de tortură din întregul lagăr comunist sunt prezentate drept inițiatori și făptuitori ai odioaselor acte de cruzime.

Asistăm practic, pentru prima oară după 1989, la o reabilitare a versiunii prin care, după anul 1954, Securitatea – coordonată încă la acel moment de comisari sovietici – a încercat să atenueze scandalul internațional generat de scurgerea în Occident a informațiilor despre ororile din penitenciarul Pitești. S-a efectuat în acei ani o înscenare, o farsă judiciară prin care se încerca să se acrediteze teza aberantă conform căreia torturile și crimele fuseseră de fapt inițiate de deținuții politici, la ordine primite de la căpetenii ale Rezistenței din Apus, cu scopul de a compromite regimul comunist.

Este uluitor să constați că punctul de vedere al celor doi istorici cu privire la victimele terorii de la Pitești nu diferă mult de cel al odiosului general de Securitate Alexandru Nicolschi (născut Boris Grunberg), unul dintre coordonatorii experimentului, expuse cu cinism în cadrul serialului Memorialul Durerii. În ceea privește detaliile organizării, punerii în practică și desfășurării ororilor de la Pitești, acestea sunt deja clarificate de literatura de specialitate în termeni care nu lasă loc echivocului.

Cel mai mare și mai agresiv program de spălare a creierului prin tortură din întreaga Europă de Est, caracterizat de Soljenițîn drept „cea mai mare barbarie a lumii contemporane”, experimentul reeducării prin tortură desfășurat în perioada 1949-1951 la penitenciarul Pitești și exportat apoi în alte închisori și lagăre din România, a avut drept scop, conform principiilor leniniste, lepădarea convingerilor politice și religioase ale deținuților, precum și alterarea pesonalității acestora până la punctul obedienței absolute. Scopul torturilor, bătăilor continue, umilințelor, a fost, în primă instanță, continuarea obținerii de informații și după finalizarea anchetei de la deținuții condamnați deja, conform prevederilor directivelor NKVD pentru țările ocupate de URSS. Dar, spre deosebire de aplicarea acestora în celelalte țări comuniste, în România, la Pitești, obținerea informațiilor nu presupunea oprirea cruzimilor, acestea continuând pana la anularea completă a personalității deținuților.

Occidentul a aflat despre ororile de la Pitești prin intermediul cărții lui Virgil Ierunca, care la rândul său fusese inspirat de lucrarea lui Dumitru Bacu. Dincolo de aspectele macabre ale metodelor de tortură, Ierunca a reușit să surprindă cu acuratețe obiectivele psihologice finale.

François Furet, membru al Academiei Franceze a vorbit despre fenomenul Pitești ca despre „una dintre cele mai cumplite experiențe de dezumanizare pe care le-a cunoscut epoca noastră”. Reputatul istoric Stéphane Curtois, unul dintre cei mai prestigioși cercetători ai comunismului din Europa de Est, spulberă orice dubii în legătură cu faptul că la Pitești ar fi fost altceva decât un experiment bine instrumentat de represiunea comunistă: „În opinia mea, ceea ce s-a întâmplat la închisoarea din Piteşti la sfârşitul anilor ’40 şi începutul anilor ’50, a însemnat experimentul comunist care a fost dus cel mai departe, experimentarea unei inginerii psihologice. În acest caz avem un fel de experienţă în eprubetă ca într-un laborator, o experienţă de inginerie psihologică. Adică se iau studenţi care sunt naţionalişti şi creştini şi se încearcă, prin tortură fizică şi psihică adecvată, transformarea lor în oameni noi, în comunişti. Deci, după câte ştiu eu, este cu adevărat un experiment de necrezut, cel mai dus la extrem. S-au mai experimentat desigur inginerii psihologice, cum ar fi cea asupra populaţiei Cambodgiei de către khmerii roşii. Dar asta a fost ceva destul de banal: oamenii erau obligaţi după muncă să participe la mitinguri unde trebuiau să repete întruna lozinci. În timp ce la Piteşti se lucra zi şi noapte, fără întrerupere, asupra psihologiei tinerilor, pentru a o transforma total.

Și în raportul final al Comisiei Prezidențiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din România, document de stat la elaborarea căruia a participat un colectiv de istorici prestigioși din țară și de peste hotare, este întărită „convingerea că acţiunea era nu doar cunoscută la nivel central, ci şi orientată în direcţia dorită” de instituțiile represive care au premeditat-o și au coordonat-o.

Mizeria pusă în circuitul public de cei doi istorici este cu atât mai mare cu cât, majoritatea victimelor experimentului de la Pitești au fost tineri studenți implicați activ în organizarea structurilor de rezistență armată anticomunistă din întreaga țară, dar și în acțiunile clandestine menite să asigure pe teritoriul României ocupate de sovietici un adevărat sistem de informații în favoarea serviciilor secrete americane, cu care se aflau în directă colaborare. Într-o țară membră NATO, în anul 2019, a reabilita punctul de vedere al exponenților sovieticilor din anii 1950 înseamnă mai mult decât o ofensă.

Declarațiile lui Mihai Demetriade, secondat de controversatul Wiliam Totok – care are antecedente în batjocorirea Rezistenței din România – și-au găsit locul pe portalul unei agenții de presă cu un mare prestigiu internațional, precum Radio France International. Acest fapt reprezintă un act de natură sa decredibilizeze această instituție media.

Ne întrebăm: dacă înainte de 1989 media occidentală a sprijinit luptătorii anticomuniști în lupta lor, astăzi ea se aliniază celor care vin să reabiliteze teoriile defunctului regim comunist?! Cum se explică aceasta? Credem că ofensa pe care cei doi istorici o aduc victimelor ororilor din temnițele și lagărele comuniste ar trebui să scandalizeze opinia publică internațională în aceeași măsură cu insultarea victimelor Holocaustului. Dacă acest lucru nu se întâmplă, este pentru că, spre deosebire de nazism, pentru comunismul care a produs incomparabil mai multe victime pe glob, nu a fost posibil un tribunal asemenea celui de la Nürnberg, care să condamne această odioasă ideologie. Iar aceasta reprezintă o mare problemă pentru societatea românească, dar și pentru întreaga Europă.

Ofensarea memoriei victimelor regimurilor totalitare, indiferent de culoarea lor politică, falsificarea istoriei și implicit legitimarea sau relativizarea crimelor împotriva umanității nu fac decât să imprime contemporaneității o amnezie care ne condamnă, implacabil, la repetarea ororilor trăite de generațiile anterioare.

Într-o țară și într-o Europă în care, în decursul a o lună de zile, tinerii Uniunii Tineretului Comunist demonstrează cu simboluri comuniste în fața memorialului fostei închisori din Pitești, clamând legitimitatea atrocităților, iar doi istorici angajați ai unei instituții naționale, plătiți din bugetul de stat, ofensează suferințele de neimaginat ale victimelor totalitarismului comunist, reiterând teoriile fostei Securități, repetarea unor experiențe precum cea de la Pitești, Gherla sau Canalul Dunăre-Marea Neagră rămâne doar o chestiune de timp. Rămâne de văzut doar cine vor fi victimele următorului experiment Pitești.

Date fiind cele arătatate mai sus:

1.Cerem în mod ferm redacției Radio France International să publice acest material, ca pe un drept la replică al victimelor și urmașilor victimelor ororilor regimului comunist, precum și să șteargă de pe portalul on-line materialul în care William Totok și Mihail Demetriade aduc grave ofense celor torturați și uciși în cumplitul experiment de la Pitești.

2.Cerem Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității să întreprindă măsurile cuvenite pentru sancționarea, mergând până la demitere, a acelor doi istorici care considerăm că, prin discursul relativizator cu privire la crimele comunismului, precum și prin reabilitarea tezelor Securității cu privire la pretinsa vinovăție a victimelor experimentului Pitești, creează un precedent periculos de falsificare a istoriei recente și de reabilitare a regimului ilegitim și criminal comunist.

3.Cerem Ministerului Educației Naționale introducerea în programa școlară, ca disciplină obligatorie, și nu opțională, a studierii istoriei regimului comunist și crimelor acestuia.

4.Cerem tuturor instituțiilor de resort, începând cu Parlamentul și Ministerul Culturii, demararea fără întârziere a măsurilor legale pentru înființarea la București a unui muzeu al crimelor comunismului, deoarece necunoașterea acestui capitol funest din istoria noastră recentă riscă să arunce societatea românească în noi experiențe de tipul celor totalitare trăite de noi în secolul trecut.

SEMNEAZĂ (lista rămâne deschisă pentru toți cei ce vor să se alăture): Gheorghe Cușa – fost deținut politic, victimă a reeducării de la Pitești, Gheorghe Nichifor – fost deținut politic, Ioan Slăvoiu – fost deținut politic, Niculina Moica – fost deținut politic, Zoe Rădulescu – fost deținut politic, Alexandra Mazilu – fost deținut politic, Ileana Budimir – fost deținut politic, Galina Răduleanu – fost deținut politic, Neculai Enciu – fost deținut politic, Teodor Pridie – fost deținut politic, Fota Alexandru – fost deținut politic, Coriolan Baciu – președintele Fundației Ion Gavrilă Ogoranu, urmaș de deținuți politici, Dan Puric – actor, Vasile Bănescu – teolog, Sorin Lavric – filosof, Manuela Hărăbor – actriță, Marius Oprea – istoric, Răzvan Codrescu – scriitor, Elena Sechila – urmaș de deținut politic, președintele Asociației Gogu Puiu și Haiducii Dobrogei, Claudiu Târziu – jurnalist, președintele Asociației ROST, Ioana Dobrescu – etnograf, urmaș de foști deținuți politici, Fundația Ion Gavrilă Ogoranu, Florin Dobrescu – secretarul Fundației Ion Gavrilă Ogoranu, manager proiect Muzeul Rezistenței, Marcel Grijincu – urmaș de fosti deținuti politici, Fundația Ion Gavrilă Ogoranu, Preot Mihai Andrei Aldea, Mihai Gheorghiu – scriitor, Marcel Bouroș – președinte Școala Brâncovenească, Constanța Eugen Sechila – militar, coordonator Școala de Supraviețuire REDUTA, Gabriela Moței – fiică de fost deținut politic Dan Ciprian Grăjdeanu – președinte Frăția Ortodoxă Sfântul Mare Mucenic Gheorghe Purtătorul de Biruință, Ștefan Lucian – inginer, urmaș de fost deținut politic (nepotul lui Priceputu Roman – gruparea Haiducii Dobrogei), Rafael Udriște – realizator TV. Aureliu Surulescu – actor, președinte Asociația Neamunit. Marilena Rotaru – realizator TV, președinte Mișcarea pentru Regat și Coroană. Alexandru Cristian – Președinte Ajută Oamenii Prahova Mihaela-Busuioc Manea – profesor, urmaș de fost deținut politic. Florian Cristache – revoluționar rănit in timpul evenimentelor din decembrie 1989 și alții. (Sursa: https://petitieonline.ro/petitie/54407147)

                                                         Marius Albin MARINESCU

                                (semnatar al petiției, la nr. 375, în data de 02.11.2019, ora 09:05)

 

2 Comments

  1. Foarte numerosi intelectuali evrei sunt mereu gata sa se planga referitor la resurgenta antisemitismului. Ei ne-o spun si ne-o repeta: antisemitismul este o ‘nebunie’, o ‘boala’, ‘o crima contra umanitatii’.
    Evreii acestia sunt perfect inocenti, nu sunt niciodata vinovati de nimic din ceea ce li s-ar putea reprosa lor. In ochii lor sunt vinovati mereu “ceilalti” cei care ii acuza pe nedrept si care isi proiecteaza asupra evreilor, propria lor culpabilitate. Acesta e si cazul comunistilor evrei care proiecteaza asupra victimelor lor propriile crime. Hervé Ryssen numeste aceasta procedura INVERSIUNEA ACUZATOARE. Sunt mari specialisti printre ei care-si acuza victimele de cele mai odioase crime. Avem aici un exemplu excelent de astfel de mistificatori, ramasi nepedepsiti, deoarece s-a impiedicat in toate tarile un proces adevarat al comunismului.

  2. Doi viermi inelatzi Hodor si Demetriade

    Madalin Hodor si Demetriade nu sint evrei si in general nu au o patrie. Banii lu Soros i a facut internationali. Sint viermi din curu Internationalei socialiste. Daca ii platea u nazistii, isi mutau gunoiu la aia. I-am fi vrut pe jegosii astia doi cercetatori in Turcia sau China. Sa ii vedem si cit de curajosi sint.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *