Colimator

Sparanghelia cu cântec a atotputernicei Sparangela Merkel și a preaplecatului Sparanghel Vodă

                      STĂPÎNI ŞI SCLAVI   SparAngela Merkel, GuWernerul României şi […]

 

                    STĂPÎNI ŞI SCLAVI

  SparAngela Merkel, GuWernerul României şi români abandonaţi în Germania

Zeci de muncitori români care au lucrat la cules de sparanghel în Germania sînt abandonaţi chiar a doua zi de Paşte pe un aeroport din Germania, fiind lăsaţi să se descurce pe cont propriu pentru a ajunge în România. Cîţiva au reuşit să intre în direct la Antena 3, în emisiunea lui Adrian Ursu, făcînd dezvăluiri cutremurătoare despre condiţiile de muncă şi, mai ales, despre abandonarea lor!

Dezvăluirile românilor abandonaţi sînt de-a dreptul cutremurătoare şi le vom rezuma la sfîrşitul acestui articol, făcînd astfel apel la autorităţile române de a se implica rapid în rezolvarea situaţiei, aşa cum au făcut atunci cînd Angela Merkel, cancelarul Germaniei, le-a cerut să trimită mii de români să-i culeagă sparanghelul.

N-au trecut decît 11 zile de la „Operaţiunea Sparanghelul” de pe aeroportul din Cluj, deci munictorii trebuiau să se afle şi acum în carantină în Germania, mai ales după ce unul dintre ei a decedat în aceste zile, fiind depistat cu Coronavirus. Să vedem, însă, cum s-a ajuns la această situaţie umilitoare şi periculoasă.

– 30 martie 2020, Bruxelles: După şedinţa Consiliului European, la care a participat şi Klaus Iohannis, CE a emis un Comunicat privind „Orientările privind exercitarea liberei circulații a lucrătorilor pe perioada epidemiei de COVID-19”, cu un capitol special, intitulat „Lucrători sezonieri”:

Click pe imagine pentru mărire!

– 4 aprilie 2020, Ordonanţa militară nr. 7: deşi în art. 9, al. 3 se precizează că sînt interzise zborurile către Germania, în art. 10, al. 1 se menţionează excepţia referitoare la zborurile charter pentru transportul lucrătorilor sezonieri:

Click pe imagine pentru mărire!

– 4-8 aprilie 2020, pe Internet: apar mai multe anunţuri prin care se recrutau muncitori pentru cules de sparanghel în Germania, deşi zborurile de linie spre această ţară erau interzise prin Ordonanţă militară, întărită de declaraţiile lui Klaus Iohannis:

Click pe imagine pentru mărire!

– 9 aprilie 2020, Aeroportul Cluj: peste 2.000 de români, veniţi ilegal din toate părţile ţării, inclusiv din judeţul Suceava, aflat în izolare, erau la ora 7:00 îmbulziţi pe aeroport, aşteptînd să fie trimişi cu avioanele la cules de sparanghel în Germania. Imaginile au făcut imediat înconjurul lumii:

Presa a devoalat rapid multe nereguli privind recrutarea muncitorilor, deplasarea lor pînă la Cluj în miez de noapte fără a fi controlaţi de patrule, lipsa contractelor, care au fost semnate chiar pe aeroport şi despre implicarea autorităţilor, inclusiv a preşedintelui Iohannis, în această operaţiune.

– 15 aprilie 2020, „Der Spiegel”,: Ziarul german face publică informaţia potrivit căreia un muncitor român din acest lot trimis la cules de sparanghel a murit de coronavirus! Informaţia a fost confirmată chiar de ministrul de Interne din Germania:

Click pe imagine pentru mărire!

Deci, românul Nicolae Bahan „de 57 de ani a fost găsit mort în locul de cazare pe 11 aprilie. La început, cauza morții era neclară. Un test pentru Covid-19 a fost atunci pozitiv. Ministerul de Interne din Stuttgart a confirmat cazul”! Deci, toţi ceilalţi care erau cazaţi în acelaşi loc, precum şi cei cu care a lucrat pe cîmp, ar fi trebuit să devină imediat suspecţi de infectare şi să fie izolaţi, lucru care nu s-a întîmplat! Nici măcar nu s-a încercat aflarea răspunsului referitor la cauza infectării lui Nicolae Bahan: a plecat infectat din România, a fost infectat în avion sau a luat virusul în Germania?

– 18 aprilie 2020, ziarul „Monitorul de Suceava”: este publicată Scrisoarea unuia dintre culegătorii de sparanghel, în care sînt demascate condiţiile de muncă, lipsa protecţiei faţă de infectarea cu Coronavirus, dar şi – atenţie! – cum să mintă organele de poliţie în cazul unor controale:

Click pe imagine pentru mărire!

– 19 aprilie 2020, Antena 3: într-o ediţie specială a emisiunii lui Adrian Ursu, intervin cîţiva muncitori direct din Germania, care fac dezvăluiri incredibile nu numai despre condiţiile umilitoare de muncă pe plantaţiile de sparanghel, ci şi despre abandonarea lor după ce unora li s-a desfăcut contractul de muncă. În direct se afla şi Marius Hanganu, reprezentant al Confederaţiei Sindicatelor Germane:

Transcriem cîteva dintre dezvăluirile făcute în direct de muncitorii din Germania care au reuşit să vorbească la postul de televiziune, păstrîndu-şi însă anonimatul:

Nu vreau să dramatizez situaţia, dar, sincer, sîntem asupriţi. Ne-au băgat în nişte barăci, ne-au promis din ţară nişte locuri de muncă decente. Ne-au pus într-o aşa-zisă perioadă de carantină şi a doua zi ne-au scos la muncă în cîmp! Sînt aici persoane care muncesc de la 14 ore în sus. Azi este Sfînta zi de Paşte. Aseară, de Înviere, s-a muncit. Eu, personal am muncit de seara de la ora opt, pînă dimineaţa la ora opt! Acum, au venit cu un tabel şi i-au obligat pe unii să-şi facă bagajul şi să plece! Autogările şi aeroporturile sînt închise. Cu ce să vină în ţară, fără nici un ban? Nici măcar nu se respectă perioada de carantină, noi sîntem un pericol pentru germani. Noi am fost vînduţi, adică guvernul şi-a dat străduinţa să plecăm din ţară, dar şi un cîine, cînd îl laşi la cineva, laşi un număr de telefon, dacă se întîmplă ceva cu cîinele, să mă suni! Noi pe cine să sunăm? Cînd am sunat la poliţie, a venit unul şi ne-a spus că îl cunoaşte pa patron de 20 de ani, deci tot noi sîntem de vină”.

Interlocutorul a dezvăluit şi cum s-a derulat operaţiunea de racolare a muncitorilor, confirmînd ceea ce am scris şi noi imediat după episodul de la Cluj: „Toată plecarea noastră a început prin telefoane date la anumite firme din România care căutau forţă de muncă. Pe WatsApp ni s-a cerut o copie de pe buletin şi ni s-a dat data plecării, pe 10 aprilie, de la aeroportul Otopeni. Acolo ni s-au dat nişte hîrtii, aşa-zisul contract, un xerox, pe care era semnătura angajatorului, fără ca noi să semnăm. Ne-am dus la check-in, unde am dat datele personale şi ni s-a dat un bilet de avion. Cînd am ajuns în Germania, am fost preluaţi de autorităţile germane, ni s-a făcut un test fictiv foarte scurt, adică ni s-a luat febra, după care au venit autocarele de la firmă şi ne-au dus într-un campus, în care sînt numai barăci, nişte containere. A doua zi de dimineaţă ne-au cerut buletinele, iar duminică, atunci cînd a fost paştele la catolici, am fost scoşi la muncă pe cîmp, la sparanghel! Nu ni s-a dat aici nici un contract să-l semnăm şi am fost trimişi în cîmp. Nu ni s-a dat nici măcar o banală sticlă de apă, deşi aici e praf, e mizerie, e soare”.

O munictoare care a intrat în direct a dezvăluit şi care au fost costurile suportate de muncitori înainte de plecarea din România: „Era o firmă din Sibiu, căreia i-am plătit 100 de euro garanţia că plecăm şi 140 de euro pentru transport. Şi cei care nu au plătit transportul în ţară, vor avea banii reţinuţi din cei cîştigaţi aici, inclusiv banii de mîncare”!

Întreaga conversaţie, precum şi o înregistrare în care apare reprezentanta patronului într-un dialog agresiv şi ameninţător cu muncitorii, pot fi văzute pe adresa https://www.youtube.com/watch?v=NsHnL_Klzq0.

– 20 aprilie 2020: în ţară au apărut informaţii despre faptul că zeci de români cărora li s-a desfăcut contractul de muncă sînt abandonaţi pe aeroportul din Ingolstadt, oraș din regiunea administrativă Bavaria Superioară, landul Bavaria, care ar trebui să ajungă în ţară, dar nu au cu ce, căci traficul aerian este oprit, cursele auto sînt interzise!

La ora cînd redactăm acest articol, nici o autoritate română nu a luat legătura cu zecile de români disperaţi. Întrebările legate de această situaţie dramatică se îndreaptă, fireşte, către Preşedintele României, Klaus Iohannis, care a negociat plecarea românilor la cules de sparanghel, ministrului de Externe, care are ambasada şi consulatele în subordine, ministrului de Interne, care a dat Ordonanţa nr. 7, cea care a favorizat plecarea oamenilor în Germania.

Dacă au fost atît de operativi pentru a pune în practică dorinţa cancelarului Angela Merkel, supranumită deja pe Internet SparAngela Merkel, ar trebui să dea dovadă acum de aceeaşi operativitate pentru a-i aduce în siguranţă pe românii daţi afară de patronii nemţi.

O fi pentru important Angela Merkel sparanghelul în farfuria cu friptură pentru clienţii germani, dar viaţa românilor abandonaţi n-ar trebui să fie măcar la fel de importantă pentru autorităţile din România?

                                                                                      Ion SPÂNU, Cotidianul           

Citiți și:

Operațiunea secretă „Sparanghelul”, culisele mascaradei și consecințele

Presa suceveană despre coșmarul românilor culegători de sparanghel și primul mort de coronavirus dintre aceștia

Un culegător român de sparanghel în Germania: Condiții de muncă total improprii pe timp de pandemie coronavirus

Culegătorii români de sparanghel ținuți izolați ca în lagărele de concentrare: „Carantină doar faţă de populaţia din Germania”

2 Comments

  1. Lupul din padure

    Undeva, în inima munților se afla o stână. Și la stâna asta trăia un cioban foarte hain la suflet și de o răutate fără margini. Dimineața el deschidea poarta țarcului și mâna oile spre pășune. Ca să le facă să meargă mai repede le alerga, le ocăra și le lovea cu nuiaua. Uneori, când oile nu mergeau încotro voia el, își asmuțea câinii. Avea vreo cinci dulăi, unul mai rău ca celălalt și făcuți doar să muște și să asculte ce le cerea stăpânul.

    Pe timpul zilei, ciobanul își punea câinii să prindă iepuri și alte animale sălbatice. Nu trecea zi fără să nu prindă un iepure, o vulpe sau o căprioară pe care le jupuia chiar acolo între oile care pășteau liniștite. Din când în când, ca să îi treacă timpul în timp ce jupuia vânatul, le povestea oilor:

    – Ei mioară, vezi tu dihania asta? Stă colo în iarbă și cu urechile aistea mari aude tot ce faci. Cu labele astea mari din spate o dată sare pe tine. Și vezi dinții ăștia mari? Cu ăștia te omoară.

    Alteori, când prindea o căprioară le spunea:

    – Asta e o mare fiară. Mănâncă doar miei și oi tinere. Și când auzeau una ca asta toate oile behăiau și alegau speriate. Ciobanul, râzând le spunea:

    – D-apăi n-aveți grijă mioarelor, vă apără tata! Și atunci toate oile se linișteau și continuau să pască cuminți. Iar ciobanul dădea pielea câinilor care se repezeau înfometați să o înfulece, bâtându-se pe ea.

    Ciobanului îi plăcea să le sperie cel mai mult cu altă fiară, lupul din pădure. Le povestea ce grozăvii face lupul în nopțile cu lună plină când i se înzecesc puterile și poate veni în țarcul lor să mănânce dintr-o înghițitură câte zece oi! Nu văzuseră niciodată un lup dar tare se mai temeau de el.

    Seara, când se întorceau de la păscut, oile doar despre asta vorbeau. Despre cum arată lupul, ce gheare lungi de un cot are, ce dinți de oțel și ce ochi roșii ca para focului are. Una mai bătrână chiar spunea că își aducea aminte cum a venit lupul la stână demult, tare demult și a făcut prăpăd.

    După muls, ciobanul cântărea laptele și se uita atent la fiecare oaie câteva minute să vadă care e mai bâtrână și obosită. Asta se petrecerea seară de seară. După ceva timp a observat-o pe Bălașa, care nu prea mai dădea lapte și care se mai și pierdea de turmă aproape în fiecare zi.

    Într-o dimineață ciobanul s-a trezit mai devreme și a lăsat oile să iasă din țarc. Bălașa iarăși ieșea agale ultima. Fără ca celălalte să bage de seamă, ciobanul o chemă mieros:

    – Ei Bălașă, ia de vino-ncoa și ți-oi da măr și morcov! Și Bălașa îl urmă până în spatele stânii fără să cunoască ce gând îi pusese stăpânul. Acesta își zisese în sinea lui: D-apăi și bătrână și lapte puțin, iaca să fac eu o pastramă dintrânsa, că bine mi-o fi.

    Și prinse și înjunghie oaia care behăia și încerca să scape din toate puterile, în zadar însă.

    La țarc, oile auziseră strigătele neputincioase ale suratei lor însă niciuna nu se încumetă să se apropie. Câinii lătrau și ei puternic deci ceva grozav se întâmplase! Și iată că de după colibă iese ciobanul murdar de sânge și le spuse:

    – Ați auzit mioarelor? Vai, vai, ce ghinion! A venit lupul și a furat-o pe Bălașa noastră. În zadar am sărit la el și eu și câinii căci n-am izbutit. Dar v-am apărat și uite ce m-a mușcat dihania de mâini!

    Auzind una ca asta oile zbierau ca înnebunite și behaiau de ziceai ca le atacă chiar acolo lupul. Numai una din oi, Codița, care era mai zburdalnică din fire, văzuse însă tot ce făcuse ciobanul și tăcea mâlc.

    Seara, în țarc încercă să le povestească și celorlalte:

    – Soro, îți spun, l-am văzut pe stăpân și nu era niciun lup în jur. Avea la el un cuțit ascuțit și a tăiat-o pe Bălașa să o mănânce. Am văzut cu ochii mei!

    Celălalte oi îi râdeau înapoi: – Ei, cine a mai pomenit una ca asta? Stăpânul mănâncă doar fiarele pădurii. El ne apără de sălbăticiuni și mai ales de lup!

    – Behehee! Astea-s bazaconii! Stăpânul ne iubește și ne ocrotește. Cum să meee facă una ca asta?

    Așa că niciuna din oi nu o crezu pe Codița. Dar ea începu să se îndoiască de stăpân și se gândi să îl observe mai îndeaproape. Așa că ziua la păscut stătea mai aproape de el și de câini și seara zăbovea mai mult înainte să intre în țarc. Ba chiar își găsise și un loc la marginea țarcului unde putea scoate capul printre scândurile putregăite ca să privească spre coliba ciobanului. De multe ori însă câinii prindeau a mârâi și a lătra cum o vedeau cu capul afară, de trebuia să se retragă imediat.

    Și tot trecând zilele îi veni în minte că dacă ar putea ieși din țarc, va afla mai multe despre casa stăpânului. Dar cum să iasă? Câinii stau de strajă și vor lătra teribil chiar și la o adiere de vânt. Poate dacă ar avea ajutor de la alte oi ar reuși. Așa că le spuse planul.

    – Ai înnebunit? zise Înțeleapta. Vrei să ne omori? Vrei să ieși afară și să te adulmece lupul? Vrei tu să te prindă stăpânul și să se supere pe noi toate și să ne izgonească? Numai răutăți vrei să ne faci!

    Așa că nu făcu nimic și ramase cuminte ca și restul. Trecând zilele și lunile, în vizită la cioban veni un vânător bogat. Acesta avea o pușcă pe umăr și vreo doi câini cu el. Cei doi vorbeau iar Codița se apropie să îi asculte.

    – Zâua bună bade!
    – Bună să fie, dar ce-i cu matale pe aici?
    – Iaca am plecat să pușc un lup, poate doi. Dar nu găsâi nimic, zise vânătorul.

    Ciobanul prinse a râde: – Da de unde lupi în zona aista cumetre? De vreo opt ani nu s-a mai văzut lup în pădurile astea, de când s-au pornit pe tăiat brazii colo sus în munte. Codița asculta, prefăcându-se că paște cuminte.

    Atunci vânătorul continuă: -Auzi bade, dară nu-mi vinzi mie oile aistea? Căci le-aș lua de le-oi face pastramă, că tare bine se mai vinde!

    Bătură ei palma și vânătorul îi plăti ciobanului nostru o mulțime de bani și convenind să ducă oile a doua zi jos la poalele muntelui pentru ca noul stâpân să facă ce o voi dânsul.

    Codița se întoarse într-un suflet la suratele ei să le povestească. Nici de această dată nu o luară în seamă așa că în timpul nopții își făcu curaj și începu să lovească gardul țarcului. Celălalte săriră imediat:

    – Văleu, văleleu! Soro, rupi gardul și intră lupul peste noi! Stai cuminte, n-auzi! Și behăiau toate, toate. Degeaba însă, că se rupseră scândurile.

    Auzind zarvă mare în țarc. ciobanul dădu repede fuga și imediat văzu gardul dărâmat și o umbră care se face nevăzută în pădure. Puse de repară repede gardul și cum se făcu dimineață mână oile încet spre poalele muntelui:

    – Ia, mioare, ia. Hai mioare că v-oi da măr și morcov…

  2. gigimutu

    sparanghel voda,

    esti cu sparanghelu in c….r!!!!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.