Atitudini

Stop retrocedărilor abuzive și ilegale către FDGR și Biserica Evanghelică a sașilor, decizie irevocabilă a ÎCCJ în favoarea statului român!

  BOMBA: SIIJ cercetează judecătoarele din Sibiu care au legalizat succesiunea Forumului German condus de Iohannis după organizația hitleristă Grupul […]

 

BOMBA: SIIJ cercetează judecătoarele din Sibiu care au legalizat succesiunea Forumului German condus de Iohannis după organizația hitleristă Grupul Etnic German

Judecătoarele MORAR Maria și DRAȘOVEANU (LIMPEDE) Corina, de la Judecătoria Sibiu, care au „motivat și semnat Sentința civilă nr. 2790/28.05.20007, în Dosar nr. 1672/306/2007 al Judecătoriei Sibiu, prin care FORUMUL DEMOCRAT AL GERMANILOR DIN SIBIU (FDGS) a devenit succesorul de ideologie și patrimoniu al organizației hitleriste GRUPULUI ETNIC GERMAN (GEG), declarată Organizație CRIMINALĂ împotriva umanității, în urmă Procesului de la Nurnberg, fac subiectul unui dosar penal instrumentat de SIIJ, confirmă instituția într-o notificare adresată denunțătorului postată pe site-ul justitiarul.ro.

Click pe document pentru mărire!

Grupul Etnic German a fost înființat prin Decretul nr. 830 din 20 noiembrie 1940, acesta fiind o organizație cu statut de persoană juridică, subordonată direct capitalei celui de-al treilea Reich.

Grupul Etnic German a fost singurul organism care a reprezentat, în perioada 1940-1944, comunitatea sașilor din zona Ardealului.

În 1942 s-a semnat „Conventia Generală pentru reglementarea raporturilor Bisericii Regnicolare Evanghelice CA față de Grupul Etnic German”, prin care bunurile Bisericii Evanghelice au trecut de drept în proprietatea Grupului Etnic German. (Click pe documente pentru mărire!)

În 1944, prin Decretul-lege 485/1944, Regele Mihai a desființat Grupul Etnic German, bunurile acestuia intrând în proprietatea statului.

Click pe imagine pentru mărire!

Speța este cel mai bine sintetizată de ICCJ in Decizia nr. 1411/2011, unde spune:

În septembrie 1940, prin Legea nr. 830/1940 s-a constituit Grupul Etnic German. La data de 11 august 1942 s-a semnat Convenţia generală pentru reglementarea raporturilor Bisericii Regnicolare Evanghelice de confesiune augsburgică faţă de Grupul Etnic German din România.

Conform dispoziţiilor Capitolului II din această convenţie, Biserica Regnicolară a predat Grupului Etnic German toată averea mobilă şi imobilă, care era proprietatea sa şi a servit scopurilor şcolare şi de educaţie, precizând la art. 2 că averea imobilă se compune din imobilele şi fundaţiile de tot felul, care au servit scopurilor şcolare şi de educaţie.

Prin Decretul–lege nr. 485/1944 s-a abrogat Legea nr. 830/1940 şi s-a prevăzut că Statul român devine titularul tuturor drepturilor aparţinând Grupului Etnic German din România, subrogându-se acestuia, urmând ca instanţele de carte funciară să procedeze din oficiu la efectuarea înscrierilor drepturilor Statului Român ca proprietar al acelor bunuri.

În temeiul subrogaţiei legale astfel reglementate, Statul român a devenit proprietarul bunurilor care au aparţinut Grupului Etnic German de la data intrării în vigoare a Decretului-lege nr. 485/1944, care este anterioară perioadei de referinţă prevăzută în art. 1 din O.U.G. nr. 94/2000.

În consecinţă, Statul român a dobândit proprietatea imobilelor respective prin efectul legii, astfel că nu prezintă relevanţă data înscrierii dreptului în cartea funciară, cum neîntemeiat au susţinut intimatele.

În 2007 Forumul Democrat al Germanilor din Sibiu a intentat un proces împotriva Municipiului Sibiu în scopul retrocedării unor imobile, FDG Sibiu invocându-se succesor de drept al Grupului Etnic German.

La data respectivă președinte al Forumului Democrat al Germanilor din România (FDGR) era Klaus Iohannis, iar primar al Sibiului era tot Klaus Iohannis.

În întâmpinarea făcută la acțiunea deschisă de FDG Sibiu, primarul de atunci Klaus Iohannis a spus că „lasa la aprecierea instanței soluția ce se va pronunța în cauza”.

Cu vădită încălcare a legii și în disprețul oricărui raționament logico-juridic, Judecătoria Sibiu a admis cererea Forumului Democrat al Germanilor din Sibiu, constatând „calitatea de succesor în drepturi al reclamantului [FDGS] față de Grupul Etnic German”.

Hotărârea putea fi apelată în 15 zile, însă primarul municipiului Sibiu Klaus Iohannis nu a mai formulat apel, hotărârea devenind, astfel, definitivă. (Click pe documentele de mai jos pentru mărire!)

 În concluzie, Forumul Democrat al Germanilor din Sibiu a devenit succesor de drept al Grupului Etnic German, entitate nazistă creată la ordinul lui Hitler cu scopul de a susține activitățile naziste în România, organizație ce a fost desființată în 1944 de Regele Mihai. Organizatii similare au fost înființate de naziști și în alte țări ocupate.

De ani de zile jurnalistul Marius Albin Marinescu din Sibiu scrie despre această problemă pe site-ul justițiarul.ro, subiectul fiind ignorat de către presă centrală din România.

În urmă unui denunț al Asociației Civice Solidaritatea Hunedoara împotrivă celor două judecătoare, inițial s-a deschis un dosar penal la Parchetul General, care apoi a fost declinat la DIICOT, de unde ulterior a fost declinat la SIIJ.

Date fiind implicațiile acestui dosar, se înțelege mai bine disperarea lui Klaus Iohannis de a desființa cu orice chip SIIJ.

                                                                               Sursa: Independenta Justitiei

ÎCCJ a decis: „Statul român a devenit proprietarul bunurilor care au aparţinut Grupului Etnic German de la data intrării în vigoare a Decretului-lege nr. 485/1944, care este anterioară perioadei de referinţă prevăzută în art. 1 din O.U.G. nr. 94/2000 (6 martie 1945 – 22 decembrie 1989)”

Speța acestor retrocedări ilegale, care nu au fost altceva decât un jaf la drumul mare pus la cale de primarul Sibiului (2000-2014) Klaus Werner Iohannis în anul 2007 în favoarea FDGR, unde tot el era președinte (conflict de interese și abuz în serviciu) și a Bisericii Evanghelice C. A. (la fel conflict de interese și abuz în serviciu, Iohannis fiind membru în consiliul bisericesc timp de 8 ani, 2003-2011) este cel mai bine sintetizată de ICCJ în Decizia nr. 1411/2011

                Decizia nr. 1411/2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție

ICCJ. Decizia nr. 1411/2011. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs

Categorie: Decizii ICCJ 2011 (Contencios administrativ)

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL

Decizia nr. 1411/2011

Dosar nr. 240/57/2010

Şedinţa publică de la 9 martie 2011

Asupra recursului de faţă,

Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele:

  1. Circumstanţele cauzei
  2. Hotărârea primei instanţe

Prin sentinţa nr. 136 din 11 mai 2010 a Curţii de Apel Alba – Iulia a fost respinsă acţiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta Comuna Cristian, prin Primar, în contradictoriu cu pârâtele Comisia Specială de retrocedare a unor bunuri imobile care au aparţinut cultelor religioase din România şi P.E. C.A., având ca obiect anularea Deciziei nr. 2232 din 21 decembrie 2009 emisă de pârâta Comisia Specială.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut că prin Decizia nr. 2232 din 21 decembrie 2009 emisă de Comisia Specială s-a dispus retrocedarea în natură P.E. CA. din Cristian, imobilul compus din construcţii, cu terenul aferent situat în comuna Cristian judeţul Sibiu, înscris în C.F. 6731 Cristian, nr. top. 938, 939 şi 940, cu obligaţia pentru beneficiarul acestei decizii de a menţine afectaţiunea de şcoală generală dată acestui imobil pe o perioadă de 5 ani de la data emiterii deciziei.

Pentru a adopta această decizie, Comisia a reţinut, pe baza documentaţiei depuse de P.E. CA. Cristian, că cererea se încadrează în prevederile O.U.G. nr. 94/2000; imobilul solicitat la retrocedare a fost la data preluării de către Statul Român, în proprietatea Bisericii Cristian recunoscută de Autoritatea Clericală de la Augsburg; preluarea a fost abuzivă, iar la data solicitării imobilul solicitat se afla în domeniul public al comunei Cristian, având destinaţia de şcoală generală.

Pentru a fi incidente prevederile art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 94/2000, actul normativ de reparaţie, prima instanţă a reţinut că trebuie îndeplinite două condiţii: imobilul a cărui retrocedare se solicită să fi fost în patrimoniul unui cult religios la data preluării de către Statul Român, iar această preluare să fie abuzivă, momentul acestei operaţiunii fiind necesar a se situa în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989, în care a apreciat legiuitorul român că s-a manifestat statul totalitar.

Prima instanţă a mai reţinut că termenul de preluare utilizat de legiuitor semnifică transferul dreptului de proprietate din patrimoniul cultului religios în patrimoniul statului, prin oricare din organele sau organismele sale, legal constituite.

Din acest punct de vedere instanţa a constatat că până la apariţia Legii nr. 7/1996, cel puţin, în Transilvania, în ce priveşte publicitatea imobiliară era aplicabil sistemul de carte funciară de sorginte germană, înscrierile în acest sistem de publicitate, având efecte constitutive de drepturi, şi aceasta indiferent de incidenţa Codului civil austriac sau a Decretului-lege nr. 115/1938.

Imobilul construcţii şi cu terenul aferent situat în comuna Cristian, judeţul Sibiu înscris în C.F. 6731 Cristian, nr. top. 938, 939 şi 940 a aparţinut, potrivit înscrierilor din C.F. 990 Cristian, Bisericii Cristian – recunoscută de Autoritatea Clericală din Augsburg.

Prin încheierea din 16 iunie 1948 imobilul în discuţie a fost transcris în C.F. 6065 Cristian, concomitent operându-se întabularea dreptului de proprietate în favoarea Statului Român prin Ministerul Agriculturii şi Domeniilor, Direcţiunea proprietăţii Bucureşti. Temeiul juridic al acestei întabulări l-a constituit art. 1 din Legea nr. 485/1944 şi Legea nr. 1022/1946.

Prin Legea nr. 233/1944 s-a abrogat actul normativ de înfiinţare a Grupului Etnic German şi s-a legitimat preluarea de către Statul Român a patrimoniului persoanei juridice desfiinţate.

În altă ordine de idei, a reţinut că între Grupul Etnic German şi Biserica Regnicolară Evanghelică CA. nu există identitate de personalitate juridică, diferenţa fiind evidenţiată de faptul că grupul Etnic German era persoană juridică de drept public înfiinţată prin lege în 1940, ce reunea toţi cetăţenii români ce au fost recunoscuţi ca fiind de origine germană, având aşa cum sugerează şi denumirea un evident caracter etnic, iar Biserica Regnicolară Evanghelică, formată din comunitatea credincioşilor de rit evanghelic C.A., caracterul acestuia fiind a unui cult religios.

Diferenţa de personalitate juridică rezidă din însăşi încheierea şi asumarea Convenţiei Generale din 1942, între cele două persoane juridice, în care fiecare, în mod reciproc şi-au asumat şi recunoscut personalitatea distinctă, ce denotă, în mod firesc, diferenţa de patrimonii.

Pe de altă parte, Convenţia Generală din 1942 încheiată între Grupul Etnic German şi Biserica Evanghelică Regnicolară nu a realizat transferul dreptului de proprietate asupra acestui imobil, această operaţiune fiind condiţionată pentru realizarea ei plenară conform art. III pct. 7 de manifestarea de voinţă expresă a reprezentanţilor legali ai bisericii în cadrul congreselor regionale şi locale, urmată de înscrierea corespunzătoare a dreptului de proprietate în favoarea Grupului Etnic German, evenimente care nu s-au concretizat. De asemenea, semnatarii convenţiei au supus validitatea ei de autorizaţia Statului Român, concretizată într-o lege, care însă n-a mai fost adoptată până la desfiinţarea Grupului Etnic German.

Prin urmare, prima instanţa a apreciat că legea, prin ea însăşi, nu constituie o modalitate de dobândire a dreptului de proprietate, caracterul său de reglementare generală şi cu caracter abstract a relaţiilor sociale relative la dreptul de proprietate, presupunând ca necesară emiterea de acte administrative ori jurisdicţionale de punere în executarea a legii.

Din acest punct de vedere instanţa a înlăturat susţinerile reclamantei, conform cărora data preluării ar coincide cu momentul adoptării Legii nr. 233/1944, această susţinere fiind contrazisă de efectul înscrierilor de carte funciară, efecte constitutive de drepturi, ce în esenţă condiţionau existenţa dreptului în patrimoniul unei persoane fizice sau juridice de efectuarea înscrierii acestui drept în acest sistem de publicitate.

Concluzionând, a reţinut că imobilul în litigiu nu a trecut în patrimoniul Grupului Etnic German, iar preluarea de către stat a imobilului în cauză în baza unei legi ce-1 autorizează să facă o asemenea preluare, însă de la o persoana juridică ce nu îi era aplicabilă legea respectivă, denotă caracterul abuziv al preluării, această operaţiune efectuându-se la data înscrierii dreptului de proprietate al Statului Român în cartea funciară – 16 Iunie 1948, în perioada de referinţă a O.U.G. nr. 94/2000.

  1. Recursul declarat de reclamanta Comuna Cristian prin Primar

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta, solicitând admiterea recursului, modificarea în tot a sentinţei atacate, în sensul admiterii acţiunii şi pe cale de consecinţă, anularea Deciziei nr. 2232 din 21 decembrie 2009 emisă de pârâta Comisia Specială de Retrocedare.

În motivarea căii de atac, reclamanta Comuna Cristian prin Primar a criticat sentinţa atacată sub următoarele aspecte:

  1. Instanţa de fond în mod nelegal a constatat că imobilul în cauză a fost preluat abuziv, interpretând greşit dispoziţiile art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 94/2000.
  2. Esenţial pentru dezlegarea pricinii este că actul normativ în baza căruia s-a făcut preluarea, în speţă, Legea nr. 485 din 7 octombrie 1944, a fost emis în afara perioadei de referinţă, 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989, stabilită de O.U.G. nr. 94/2000 şi că „Statul Român devine la data prezentei legi proprietar al bunurilor aparţinând Grupului Etnic German din România”.
  3. De asemenea, se arată că din C.F. nr. 2423 Cristian, la înscrierea de sub B6şi C.F. 447 Cristian la înscrierea de sub Brezultă că Statul Român îşi intabulează dreptul de proprietate „cu titlu de drept conform art. 1 din Legea nr. 485 din 7 octombrie 1944”. Prin urmare, temeiul preluării îl constituie o lege în afara perioadei de referinţă stabilită de O.U.G. nr. 94/2000, fiind astfel fără relevanţă faptul că întabularea dreptului de proprietate s-a făcut la data de 16 iunie 1948.
  4. Prin Decretul-lege nr. 485/1944 s-a abrogat Legea nr. 830/1940 şi s-a prevăzut că Statul Român devine titularul drepturilor aparţinând Grupului Etnic German, subrogându-se acestuia, astfel că instanţele de carte funciară au procedat din oficiu la efectuarea înscrierii drepturilor Statului Român ca proprietar al acestor bunuri.
  5. Apărările formulate de pârâta Comisia Specială de Retrocedare

Pârâta Comisia Specială de Retrocedare a formulat întâmpinare şi a solicitat respingerea recursului ca nefondat. Consideră intimata că imobilul în cauză nu s-a aflat în proprietatea Grupului Etnic German la momentul preluării abuzive, astfel că nu avea cum să i se aplice Legea nr. 485/1944.

A mai arătat că nu s-a operat niciun transfer al dreptului de proprietate din patrimoniul Bisericii Cristian, în patrimoniul Grupului Etnic German, imobilul fiind preluat de către Statul Român la data de 16 iunie 1948, în perioada de referinţă a legii, direct de la Biserica Cristian.

  1. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând cauza prin prisma criticilor formulate, circumscrise motivului de modificare prevăzut de art. 304 pct. 9 dar şi sub toate aspecte potrivit art. 3041 C. proc. civ., şi ţinând seama de toate susţinerile şi apărările părţilor şi de probele administrate în faţa instanţei de fond, Înalta Curte constată că recursul este fondat şi urmează a fi admis pentru următoarele considerente:

  1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Recurenta-reclamantă a supus controlului instanţei de contencios administrativ Decizia nr. 2232 din 21 decembrie 2009, prin care Comisia specială de retrocedare a unor bunuri imobile care au aparţinut cultelor religioase din România a dispus retrocedarea în natură, către P.E. C.A. imobilul construcţii împreună cu terenul aferent, situat în Comuna Cristian, judeţul Sibiu, înscris în C.F. 6731 Cristian, nr. top. 938, 939 şi 940.

Decizia a fost emisă în cadrul procedurii reglementate de O.U.G. nr. 94/2000, care în art. 1 alin. (1) prevede că: „Imobilele care au aparţinut cultelor religioase din România şi au fost preluate în mod abuziv, cu sau fără titlu, de statul român, de organizaţiile cooperatiste sau de orice alte persoane juridice în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989, altele decât lăcaşele de cult, aflate în proprietatea statului, a unei persoane juridice de drept public sau în patrimoniul unei persoane juridice din cele prevăzute la art. 2, se retrocedează foştilor proprietari, în condiţiile prezentei ordonanţe de urgenţă.”

În demersul de verificare a legalităţii deciziei menţionate, instanţa a avut de lămurit două aspecte: 1) dacă imobilul a fost preluat de Statul Român de la un cult religios şi 2) dacă preluarea imobilului de către stat a avut loc în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989.

Înalta Curte apreciază că, în raport de situaţia de fapt concretă dovedită prin probele administrate, instanţa de fond a interpretat în mod greşit prevederile Decretului-lege nr. 115/1938 şi ale Decretului-lege nr. 485/1944, în sensul că, imobilul vizat de decizia de retrocedare intră sub incidenţa reglementării cuprinse în O.U.G. nr. 94/2000.

Conform înscrierilor din Cartea funciară nr. 6731, imobilul în litigiu a fost înscris în favoarea Bisericii Cristian – recunoscută de Autoritatea Clericală de la Augsburg.

În septembrie 1940, prin Legea nr. 830/1940 s-a constituit Grupul Etnic German. La data de 11 august 1942 s-a semnat Convenţia generală pentru reglementarea raporturilor Bisericii Regnicolare Evanghelice de confesiune augsburgică faţă de Grupul Etnic German din România.

Conform dispoziţiilor Capitolului II din această convenţie, Biserica Regnicolară a predat Grupului Etnic German toată averea mobilă şi imobilă, care era proprietatea sa şi a servit scopurilor şcolare şi de educaţie, precizând la art. 2 că averea imobilă se compune din imobilele şi fundaţiile de tot felul, care au servit scopurilor şcolare şi de educaţie.

Prin Decretul-lege nr. 485/1944 s-a abrogat Legea nr. 830/1940 şi s-a prevăzut că Statul român devine titularul tuturor drepturilor aparţinând Grupului Etnic German din România, subrogându-se acestuia, urmând ca instanţele de carte funciară să procedeze din oficiu la efectuarea înscrierilor drepturilor Statului Român ca proprietar al acelor bunuri.

În temeiul subrogaţiei legale astfel reglementate, Statul român a devenit proprietarul bunurilor care au aparţinut Grupului Etnic German de la data intrării în vigoare a Decretului-lege nr. 485/1944, care este anterioară perioadei de referinţă prevăzută în art. 1 din O.U.G. nr. 94/2000.

În consecinţă, Statul român a dobândit proprietatea imobilelor respective prin efectul legii, astfel că nu prezintă relevanţă data înscrierii dreptului în cartea funciară, cum neîntemeiat au susţinut intimatele.

  1. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 şi al art. 312 alin. (1) – (3) raportat la art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul şi va modifica sentinţa atacată, în sensul că va admite acţiunea şi va anula decizia nr. 2232 din 21 decembrie 2009 emisă de Comisia Specială de Retrocedare.

În baza art. 274, raportat la art. 316 C. proc. civ., intimatele-pârâte Comisia Specială de Retrocedare a unor Bunuri Imobile care au aparţinut Cultelor Religioase din România şi P.E. C.A. vor fi obligate să plătească recurentei-reclamante Comuna Cristian, prin primar, cheltuieli de judecată în sumă de 2500 lei, reprezentând onorariu de avocat.

                                                   PENTRU ACESTE MOTIVE

                                                       ÎN NUMELE LEGII

                                                             DECIDE

Admite recursul declarat de reclamanta Comuna Cristian, prin Primar împotriva sentinţei nr. l36 din 11 mai 2010 a Curţii de Apel Alba-Iulia, secţia contencios administrativ şi fiscal.

Modifică hotărârea atacată, în sensul că admite acţiunea formulată de recurenta Comuna Cristian, prin Primar şi anulează Decizia nr. 2232 din 21 decembrie 2009 emisă de Comisia Specială de Retrocedare a unor Bunuri Imobile care au aparţinut Cultelor Religioase din România.

Obligă intimatele-pârâte Comisia Specială de Retrocedare a unor Bunuri Imobile care au aparţinut Cultelor Religioase din România şi P.E. la 2500 lei cheltuieli de judecată către recurenta-reclamantă Comuna Cristian, prin Primar.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 9 martie 2011.

                                                                            Sursa: Legea de la A la Z

 

Citiți și:

De ce tac pesediștii Vioricăi Dăncilă în cazul grav al succesiunii Forumului German după o organizație nazistă?

Cazul Iohannis-magistrați-FDGR succesor în drepturi al unei organizații naziste în anchetă la SIIJ (II)

Iohannis are interes personal în desființarea SIIJ

Cazul Iohannis-magistrați-FDGR succesor în drepturi al unei organizații naziste în anchetă la SIIJ

De ce ține morțiș Iohannis ca Secţia pentru investigarea infracţiunilor din justiţie (SIIJ) să fie desființată?

Secția pentru Investigarea Infracțiunilor din Justiție cercetează judecătoarele din Sibiu care au legalizat succesiunea FDGR-ului condus de Iohannis după organizația hitleristă GEG

Merkel îi apără în gura mare pe succesorii organizației naziste Deutsche Volksgruppe in Rumänien!

Noi documente explozive: Deși doar FDGS a fost declarat succesorul GEG-ului nazist, ANRP a retrocedat imobile la tot FDGR-ul iohannist!

FDGR şi FDGS – entităţi distincte care moştenesc ilegal „Grupul Etnic German”

Fapte foarte grave dezvăluite în premieră: Primarul Klaus Iohannis s-a opus în instanță revizuirii sentinței prin care FDGR a fost declarat succesor al organizației hitleriste Grupul Etnic German! (II)

Fapte foarte grave dezvăluite în premieră: Primarul Klaus Iohannis s-a opus în instanță revizuirii sentinței prin care FDGR a fost declarat succesor al organizației hitleriste Grupul Etnic German! (I)

Iohannis se teme de scandalul dosarului de moștenitor al naziștilor Grupului Etnic German! Acesta a fost topit pentru ștergerea urmelor…

Coteria magistraților și polițiștilor care l-au protejat pe Klaus Iohannis

De ce Antena 3 nu a dezbătut niciodată cazul FDGR – succesor al organizației naziste Grupul Etnic German?

Culmea tupeului: Succesorii unor hitleriști reclamă că sunt discriminați!

Jaf imobiliar la Sibiu, retrocedări ilegale către FDGR, succesor al organizaţiei naziste Grupul Etnic German

FDGR-ul lui Iohannis este oficial succesorul unei organizații hitleriste

Gunoiul succesiunii FDGR-ului după naziști nu poate să fie ascuns la infinit sub preș!

Merkel, semnal către justiția română: Nu vă atingeți de FDGR și retrocedările frauduloase către acesta!

Forumul Democrat al Germanilor din România (F.D.G.R.), condus de Klaus Iohannis, se declară oficial continuatorul partidului nazist din al Doilea Război Mondial

 

3 Comments

  1. Augusta

    Doamne ajuta!

  2. Serban Vasile

    Bravoooo ! Acesta este verdictul legal si asteptat de toti romanii !! Exista un Armistitiu, exista un Decret – Lege semnat ,ca urmare, de regele Mihai. De ce acest nimeni a schimbat cursul istoriei,imbogatindu-se el si acolitii lui !!! Ma bucur enorm pt,aceasta hotarire istorica. Astept urmarile !!!

  3. gigimutu

    iohan, iohanelule,

    mai baiatule, nazistule, la groapa istoriei, mars!!!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *


*