Atitudini

Strategia de ruptură

  Toată țara, prin diferite curente de influență, gândește/simte identitatea și raportul față de pământ și de celălalt în contextul […]

 

Toată țara, prin diferite curente de influență, gândește/simte identitatea și raportul față de pământ și de celălalt în contextul neo-colonial permanent, traducându-se în momentul de față prin curentul patologic de apartenență la proiectul totalitar, antinațional, anti-tradițional și antiortodox al U.E. România despre care vorbim și pe care o proclamăm (din patriotism desuet și neproductiv) ca pe un tot unitar fondat pe tradiție, cultură și iubire de neam, din păcate, nu mai există! Ca spațiu comun, România aparține celor care au îmbrățișat curentul liberal progresist „democratic” și individualist, nu pentru că acesta ar fi un model în sine, ci pentru că cei care au asimilat acest curent nihilist și genocidal reprezintă majoritatea covârșitoare a României de azi.

În lumea reală, în raporturile de forță nu contează ce crede,  vrea sau dorește un grup minoritar, fie și la el acasă. Singurele excepții o fac minoritățile instrumentalizate în interes politic sau cele care au o înaltă conștiință etnică, coeziune de grup, gândire colectivă, sunt extrem de organizate, au un proiect politic mesianic stabilit și sunt extrem de agresivi față de orice este străin, subversiv, dilatator de tradiție sau contrar intereselor urmărite. Din păcate, tot ceea ce nu suntem și nu reprezentăm la nivel de unitate națională. Mulți vor sări să strige că exagerez, pot să strige în continuare, dar este o realitate verificabilă în fapte și atitudini. Ca un rapel esențial și de bun simț, nu trebuie să uităm și cu atât mai puțin să negăm eșecul istoric al tradiției și conștiinței de neam la referendumul pentru familie, eșec care a oficializat ruptura definitivă și irevocabilă dintre cele două Românii. Ce punte de coexistență poate să se formeze între două organisme străine cu interese, nevoi, dorințe și scopuri absolut antagoniste?

Prin urmare, lupta celor care încă mai cred în neam ca un tot unitar, dat fiind contextul și raportul real de forțe potrivnice la care este supusă aripa conservatoare, trebuie reconsiderată și deviată către esențial și vital prin producerea, dezvoltarea și diseminarea unei ideologii identitar-ortodoxă independentă de factorul fals-național și fals-popular. În fapt, dezvoltarea unei mișcări de restaurare ideologică bazată pe uniune Ortodoxă sacră, care să producă o strategie de ruptură radicală cu sistemul centralizator actual și, totodată, să promoveze alianțe supranaționale cu Frații ortodocși din Balcani și Rusia. Ruptura socio-culturală este primul pas necesar și se traduce prin refuzul supunerii la sistemul centralizator și la mentalul colectiv post-colonial al României de sinteză. Trebuie pus la punct un protocol de recunoaștere și coagulare al forțelor de rezistență doritoare de continuitate întru Neam și Dreapta Credință, întoarcerea înlăuntrul fibrei fundamental Mântuitoare este singura abordare politică realistă în acest moment.

Nota bene: Epidemia Covid-19 nu este nimic altceva decât o ultimă ajustare a forțelor care ne-au declarat război pe tot continentul începând cu Primul și Al Doilea Război Mondial. Totul e scris și documentat cu un punct de plecare/accelerare stabilit la Revoluția „franceză” din 1789. Monetar, social, sanitar, teritorial, național, etnic etc., nimic din ce am cunoscut nu va mai fi la fel și este abia începutul unei etape care se va întinde pe parcursul a 15-20 de ani. Poporul de sinteză o să asimileze schimbările fără nici un fel de opoziție, iar poporul real o să fie persecutat și vânat la sânge. Nu voi insista mai mult pe acest subiect, românii conștienți știu despre ce este vorba în linii mari, să caute informațiile/legăturile lipsă cât mai este posibil…

Pământ avem, apoi să ne strângem, să ne reorganizăm la sate, să ne susținem/ajutăm și să formăm poluri de rezistență organizate pe orizontal în jurul unei doctrine respectată și apărată cu sfințenie, care să ne permită o existență ancorată în principiile și Legea noastră.  În concluzie, este absolut vital înființarea și organizarea unei celule internă de criză, care să se racordeze la internaționala Ortodoxă – bineînțeles anti-ecumenistă! – , care să organizeze și să dezvolte structurile interne. Această abordare strategică de ruptură treptată cu sistemul centralizator este singura ripostă politică serioasă la care se mai pot înrola ideologii și intelectualii producători de naționalism/patriotism autentic, onest, viril și născător de biruință. Ideologii și intelectualii rămași pe baricade trebuie să producă elemente de gândire care să-i ghideze pe oameni spre salvare, să le arate drumul precum farul care luminează îndepărtările, străpungând întunericul și furtunile pentru a arăta calea către uscat. Intelectualii trebuie să se pună în slujba idealului de rezistență, să îmbrace uniforma de luptă, să iasă din tranșee și să taie în carne vie cu condeiul, fiecare frază să fie mortală pentru dușmanii neamului!

Restul unghiurilor de abordare pseudo-politice sunt o pierdere de timp pentru noi, neamul real și timp de acțiune/genocid oferit pe tavă de argint dușmanilor noștri, deopotrivă clasa dominantă – prădătorii nomazi comunitari minoritari – și cărbunii lor, neamul de sinteză. România, chiar nu știu? Dar Neamul Românesc va fi Ortodox, în cuget și faptă, ori nu va mai fi deloc!

                                                                                                          Mihai ȘERBAN

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *