Puncte de vedere

Suflet valah

  Ziua de ieri, când a fost prăznuit Sfîntul Ștefan, mi-a adus aminte de Bill, Bill Guțulescu, fermecătorul Bilache, plecat […]

 

Ziua de ieri, când a fost prăznuit Sfîntul Ștefan, mi-a adus aminte de Bill, Bill Guțulescu, fermecătorul Bilache, plecat dintre noi mai întâi în America, iar mai apoi a plecat și de acolo… A revenit de mai multe ori în țară, atât înainte, cât și după 1990. Mi-a rămas în minte o întâmplare pe care mi-a povestit-o Bilache: ca inginer în SUA, a fost angajat la o firmă care avea de executat lucrări în Orientul Mijlociu. A trebuit să plece în țara arabă respectivă împreună cu încă câțiva angajați ai firmei americane. A petrecut acolo câteva luni! Iar într-una din zile s-a produs evenimentul de neuitat la care a asistat Bilache și colegii săi.

În ziua respectivă, ieșind în oraș, au sesizat o vânzoleala de care erau cuprinși mai toți trecătorii întâlniți. De la ghid au aflat despre ce era vorba: urma să se petreacă o execuție publică. Un condamnat la moarte urma s-o pățească în văzul concetățenilor săi. Ba mai mult, urma ca moartea să i se tragă în modul cel mai direct cu putință de la acești concetățeni, deoarece bietul arab fusese condamnat la moarte prin lapidare. Așadar, forțat de împrejurări, Bilache și camarazii săi s-au lăsat în voia străzii și au ajuns în piața publică, unde se afla locul destinat acestor execuții prin lapidare…

Lume multă adunată, deși spectacolul era anunțat pentru o oră mai târzie. Dar lumea părea curioasă să ocupe un loc cât mai în față! Motivul real pentru care lumea se înghesuia era însă altul și a fost înțeles de spectatorii americani abia când în piață și-a făcut apariția un camion basculă, care a deversat câteva tone de pietre, de dimensiuni potrivite scopului la care urmau să servească: erau pietrele cu care spectatorii urmau să arunce în persoana condamnată. Detaliul care urmează mi-a rămas cel mai bine înfipt în minte din relatarea lui Bilache: spectatorii s-au repezit să apuce fiecare un număr cât mai mare de pietre, aproape că s-au încăierat între ei ca să se asigure de o grămăjoară cât mai mare de muniție!…

Apoi a început joaca. Condamnatul, priponit de un piron înfipt în asfalt, se putea mișca și feri într-un cerc foarte restrâns, primele pietre aruncate și-au ratat ținta, apoi lovituile reușite s-au înmulțit, chipul bietului condamnat nu s-a mai putut distinge sub șuvoaiele de sînge care îi șiroiau pe față… Mai departe, cei patru americani n-au mai rezistat la spectacol și s-au retras, însoțiți de remarcile ironice ale autohtonilor, cărora le era cunoscută reacția europenilor, neputința lor de a asista până la capătul spectacolului…

…Ani de zile, când și când, m-am tot gândit la spectacolul atât de gustat de opinia publică semită din țara aceea… Am uitat despre ce stat arab era vorba! Mă gândeam în fel și chip la spectacolul lapidării, cu greu îți poți imagina ceva mai degradant. Mai degradant nu pentru victimă, ci pentru spectatorii care rămân în viață, satisfăcuți de isprava lor! Pleacă de la locul faptei comentând cele mai reușite lovituri, ca după un meci de box sau fotbal la care li s-a permis să coboare din tribună pe teren și să alerge după minge. Fel și fel de gânduri mi-au trecut prin freză, când mi-aduceam aminte de povesta spusă de Bilache Guțulescu. Mi-a transmis integral cutremurul său sufletesc  de spectator la ceva imposibil de privit până la capăt!…

N-am întârziat să fac legătura cu povestea atât de frumoasă despre noi, românii, pe care tinerii pașoptiști au descoperit-o și au comentat-o cu mare încântare: ce se întâmpla în țările românești când cineva, un răufăcător, după ce era judecat după legile țării, era condamnat la moarte? Deseori rămânea după gratii până la sfârșitul zilelor sale, fără să i se ia viața de câtre cineva care să execute sentința! Persoana care ar fi trebuit să facă acest lucru, adică călăul, se întâpla deseori să nu existe. Deși ocârmuirea plătea cu bani mulți serviciul de călău, nu prea se ivea nimeni să se ofere pentru acest serviciu. Iar dacă se găsea cine s-o facă, era apoi urmărit de disprețul public, încât era de preferat să te lipsești mai bine! Așadar, nu numai spectacolul execuției nu atrăgea publicul românesc, dar nici spectacolul nu se putea ține căci nu se găsea persoana care să facă oficiul de călău!

La un moment dat autoritățile au apelat la străini pentru serviciul de călău, dar n-a mers nici așa, că târgoveții nu i-au acceptat printre ei, i-au huiduit, i-au marginalizat, i-au silit să-și ia lumea în cap și să se întoarcă de unde au venit!… Desigur, nu a fost regulă să nu se execute condamnarea la moarte, dar de multe ori se întâmpla ca un condamnat la moarte să moară de bătrânețe, în așteptrea execuției…

În Occident, spectacolul execuției publice era destul de gustat de public, nu chiar ca-n lumea arabă, dar era atractiv și lumea participa cu interes. Sigur este că în lumea noastră, românească, spectacolul înfiorător al execuției nu a stârnit curiozitatea și „participarea” satisfăcută a publicului din alte țări. La noi, la români, milostivenia este o componentă sufletească activă. Vezi și replica din Harap Alb despre milostivenie, cât de binefăcătoare poate să fie pentru cel care o practică…

Unde mai pui că în jus valahicum funcționa o regulă ciudată: dacă dintre spectatori se găsea o fată, fecioară, care se oferea să-l ia de soț pe condamnat, acesta scăpa cu viață și era liberat!… M-am tot gândit ce rațiune putea să fie în această prevedere și i-am găsit în cele din urmă una, o explicație care ar marca pozitiv palmaresul sufletesc al românilor. N-o divulg, aștept deocamdată și părerile / ipotezele altor cititori. Nu sunt sigur că explicația mea este cea mai bună…

 

Ion COJA

PS – În piesa CREDINȚA pun în discuție această particularitate românească. Trama piesei constă în încercarea prințului Carol, aterizat la București, să priceapă în ce lume a ajuns, ce soi de oameni sunt românii, ce anume au ei mai deosebit. Printre isprăvile românilor pomenesc și de această împrejurare ciudată: deseori nu se găseau printre locuitorii țărilor românești persoane capabile să pună lațul ștreangului după gâtul necunoscutului condamnat la moarte. Cel care ar fi făcut-o ajungea un proscris.

Interesant și acest cuvînt derivat: ștrengar! De care te folosești numai pentru a-ți arăta simpatia pentru cel numit.

10 Comments

  1. Sotul si sotia formează UN singur om iar amestecul dintre alb si negru dă un gri acelasi gri pe care il arătam toti!

  2. xyz

    Ete, fleosc!

  3. ana

    In acest moment asistam la grotescul spectacol al unei prese fomiste, tradatoare de neam si tara, care slujeste satanei. SRStanescu scria ca slujitorii bisericii sa se vaccineze…sa dea exemplu ..sa determine poporul sa alerge la vaccin..Ma intreb daca el si-a vaccinat neamul deja caci sunt sigura ca nu o va face. Ma uit pe semnaturi…aceeasi fomisti zi de zi scriu despre beneficiile si obligativitatea vaccinarii. Intelectualii lui peste au iesit din orbita nemuririi spirituale. Idiotii utili, Nicolae Labis nu si-a programat moartea…cum nici celor care se vor vaccina nu le garanteaza nimeni ca nu vor muri de Covid. CINE VA CAUTA SA ISI SALVEZE TRUPUL ISI VA PIERDE SI TRUPUL SI SUFLETUL. Cand a fost epidemie de holera Ceausescu nu v-a obligat sa va injectati cu mortaciuni. Acum ascultati un nebun de Arahat care a spurcat Craciunul cu vaccinul lui de spagar? Intelectualiii lui peste…numai cei ce au muschi la creier conteaza in aceasta lume….indemnati acest popor sa fie cobai??! Idiotii utili slujitorii satanei…

  4. marcus

    Pe la 2300 î.H., marele rege get Filimer (stra-stranepotul lui Gheter fiul lui Aram fiul lui Sem fiul lui Noe) le trimitea dezbracate pe acele femei rele din propriul popor (femei care faceau vraji) in exil in pustia scitica (dincolo de fluviul Volga). Din acele femei exilate si barbatii salbatici cu care acestea s-au intalnit in acele locuri (probabil tot niste exilati sau raufacatori fugari) a aparut, se spune, un popor nou, care, teoretic, nu prea ar fi avut cum sa fie bun.
    Sa fie vorba despre Gog din tara Magog?… Gog partea cazuta (cazatura) din Magog?…
    Nici nu stii, pana la urma, cum e mai bine.

    • San

      Amice, esti protejat de lipsa de vigilență a admini, care nu publică replici către comentariile tale răutăcioase….Zic să nu mai defăimezi subtil pe români aka valahi, urmasii getilor, că faci umbră pământului get degeaba.
      Vrajitoria și idolatria au fost iubirile de suflet ale urmasilor celor care au iesit din Egipt prin uscatul Marii Rosii. +Piei,vrășmașule influencer !+

  5. maxtor

    text defetist,”drobul de sare” in alta relatare.
    nu,mos ion c.,matale ai avut shansa ta acum 31 de ani-atunci TREBUIA sa-i arunci pe satane in cap din turnul tembeliziunii,nu credem ca trebuie acum sa-ti mai insiram nume.
    cuvantul “revolutie” e deja perimat:
    daca la 1789 se babardeau “elitele” intre ele-danton,robespierre,ca homalaii s&m,acum 31 de ani “i-au matrasit” pe gunoaiele alelalte 2 si atat!
    -ce revolutie sa fie aia in care poporul sa nu linsheze pe niciun “conducator”?????????????
    FAKE!
    REVOLUTIE FAKE!
    doar nu vrei sa ne apucam sa cantam pe strada (“cu studentii”) “destepta-te romane”,doar nu vrei sa lasam impresii gresite……

  6. Dan

    @Ioan Coja : “M-am tot gândit ce rațiune putea să fie în această prevedere și i-am găsit în cele din urmă una, o explicație care ar marca pozitiv palmaresul sufletesc al românilor. N-o divulg, aștept deocamdată și părerile / ipotezele altor cititori.”

    Alegerea fecioarei ( simbolizând puritatea) sa-l ia de soț pe condamnat e (probabil) considerată un semn al milei divine ce intervine si corecteaza o judecată omenească (relativă si imperfectă prin natura ei)

  7. army

    lasitatea si indiferenta romanilor, completata cu o invidie de neimaginat pt. orice alt popor de pe glob. Vi se iau fetele , copii, nevestele, sunt duse si obligate sa se prostitueze, batute, unele omorata pentru organe si nu am auzit de unul care sa plece sa-si salveze copilul. Invidia si rautatea: Un roman a inventat stiloul- dar nu in Romania( de ce? pt. ca nu a fost lasat), un roman a inventat motorul cu reactie, dar nu in Romania. Multi romani au inventat si construit multe lucruri, dar nu in Romania. Dupa sute si mii de ani , romanii care au construit ceva si sunt oameni corecti, isi vand tot: afaceri, case, si pleaca din Romania. Oare de ce?

    • Bine ochit, Army. Din nefericire raspunsul il duc cu ei in mormant tradatorii si nemernicii din serviciile care au anihilat sistematic si institutionalizat, decenii la rand dupa ocupatia ruseasca pana azi, orice forma de rezistenta si organizare a romanismului. Cel mai tocalos inamic al Natiunii il reprezinta acest stat mafiot consolidat pe crimele comunismului si jaful post-decembrist.

  8. Om simplu

    Acuma nu stiu daca este bine sau rau ca neamul romanesc a fost asa de iertator fata de cei condamnati la moarte. Poate ca majoritatea dintre ei erau din categoriile sarace si poporul era cumva solidar cu ei. Totusi, condamnarea la moarte ma gandesc eu ca nu se dadea asa usor si cand se dadea se dadea pentru pricini grave, omoruri si alte nelegiuiri grele.
    In Legea Vechiului Testament era scris “ochi pentru ochi, dinte pentru dinte, omor pentru omor” cunoscuta si ca Legea Talionului. Desigur ca nu convine astazi acesta Lege(ca de altfel toata Sfanta Scriptura) pentru ca facatorul de rau ar fi pedepsit prin acesta lege a reciprocitatii si multora le-ar pierii cheful sa infaptuiasca raul. Ghandi, una din “marile personalitati” ale omenirii, asa cum ne este prezentata de marea-desfranata-massmedia ar fi avut o vorba “inteleapata” despre aceasta lege “daca ne ghidam dupa ea eram o planeta de orbi”. Ce sa inteleaga un inchinator la idoli-demoni despre adevaratul scop al acestei legi. Protejarea omului nevinovat pritr-o pedeapsa dreapta/corecta a talharului. Protejarea talharului fata de o pedepsa exagerata a celui nedreptatit. Proverbul “Ce tie nu-ti place altuia nu-i face” parca este facut special sa completeze acesta lege.
    E oarecum stranie acesta atitudine a romanilor fata de condamnatii la moarte cand ne gandim cat de importanta era onoarea pentru romani in veacurile trecute. Citeam undeva ca Petre Tutea dupa o lunga discutie cu Capitanul ar fi convenit ca dupa ce ajung la putere sa introduca duelul, pentru ca tot omul sa-si apere onoarea. In alta parte Mota ar fi spus ca daca are un singur glont si are de ales intre un dusman si un tradator ar fi tras in tradator, fapt care s-a si intamplat.
    Desfiintarea condamnari la moarte este una din punctele importante pe agenda diavolului. Desigur ca pe el il bucura mortea, dar cea placuta lui, cea de prunci nevinovati nu a criminalilor dovediti,slugile lui in fapt, care pot fi unelte bune in continuare. Facandui scapati de pedeapsa capitala si altii se vor simti incurajati sa comita crima de om. Astfel ca, a pus acest punct in capul listei lui pedo-Biden, care deja a declarat ce i-a cerut stapanul lui. Dupa ce va ajunge presedinte va desfiinta condamnarea la moarte ca se pot condamna “din greseala” si oameni nevinovati si trebuie evitat asta. Binenteles ca pruncii nevinovati nu puteau ramane in afara preocuparilor lui. Alt punct pe agenda este eliminarea restrictiilor la avort ce au salvat sute de mii de prunci in mandatul lui Trump, pentru ca asta ingradeste “drepturile reproductive”.
    In Europa condamnarea la moarte este deja istorie. Criminalii, tradatorii de tara chiar si complotistii din sistemul medical ce tin spitalele goale in timp ce oamenii mor acasa ca nu sunt operati/tratati la timp pot lucra faradelegea fara frica de moarte.
    Una peste alta cred ca atitudinea romanilor fata de acest aspect a fost gresita. Cand raul nu este starpit creste. Si cand raul creste binele scade. Dan Puric facea un comentariu despre basmul romanesc. Fat Frumos si Zmeul adica binele si raul ajung sa se lupte. Dupa mai multe inclestari si schimbari de situatie Zmeul este infipt in pamant pana la gat. Fat frumos ia palosul sii taie capul.Scurt, fara ezitare, fara indoiala, ca ceva ce trebuie facut. “In basme raul nu are drepturi.” spunea dl. Dan.
    Toata stransura de nelegiuiti din lumea intreaga au o singura frica. Frica de moarte. Arestarile , condamnarile , confiscarile sunt pistol cu apa pentru ei. Alfel ar fi stat lucrurile daca stiau ca pot plati cu pretul vietii nelegiuirile ce le fac.
    Daca vreodata va ingaduii Dumnezeu ca la carma tarii sa ajunga un partid iubitor de neam si tara cred ca ar trebuii facut un referendum despre reintroducerea pedepsei cu moartea.
    Raul este rau si atat. El trebuie eliminat, (atat din launtrul nostru cat si din afara noastra ) ca lucrurile sa poata fi indreptate. Cand vom invata asta poate vom avea o sansa ca sa putem incepe sa schimbam lucrurile in bine, pana atunci vom merge din rau in mai rau.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.