Cap limpede

Țară de vite (V)

    Nu am probe, dar sînt convins că în momentul în care sub Emil Constantinescu s-a hotărît „întoarcerea armelor” […]

 

 

Nu am probe, dar sînt convins că în momentul în care sub Emil Constantinescu s-a hotărît „întoarcerea armelor” în varianta modernă, respectiv aderarea noastră la UE și OTAN, în discuțiile neconsemnate nicăieri ni s-a cerut să predăm noilor „aliați” mult mai mult decît ce au jefuit sovieticii, adică au cerut tot ce avea mai rentabil România, plus serviciile de utilitate publică. Demnitarii s-au bucurat să facă asta, fiindcă nu o făceau pe gratis. Se susține că primul act de mare corupție în materie de privatizare s-ar fi săvîrșit pe timpul lui Nicolae Văcăroiu, legat de Daewoo (firmă sud-coreeană, dintr-o țară în care condamnarea la închisoare pentru corupție a conducătorilor tinde să devină o practică), cu privire la privatizarea Uzinei de automobile Craiova și a Șantierului naval Mangalia, dar ce contează o șpăguță prezumată de 1 mil. $ față de cele 75 mil. $ șpagă certă luată de demnitarii români pentru privatizarea Romtelecom, șpagă pe care Laura Codruța Kovesi (lăudata președinților României doar cînd sînt în funcție, dar și a ambasadorilor străini, pentru fapul că nu cercetează corupții din SUA, UE și Israel care operează în România) nu numai că a refuzat să o cerceteze, dar cînd a fost obligată de ICCJ, s-a opus, și a cîștigat. M-am săturat cît am scris despre asta, și am scris inutil.

Am pierdut ani din viață luptînd pentru a apăra în instanțe interesele României și ale poporului român. Dar România este o entitate abstractă, în timp ce poporul român este o entitate concretă, care nu este preocupat de interesele lui – preferă să își bată nevasta, să se îmbete la MAT, să se uite la meciuri și telenovele. Am scris mult și despre aceasta și poate că cel mai amplu text de cînd avem internet este următorul:

http://www.napocanews.ro/2015/09/cum-se-falimentau-firmele-romanesti-in-favoarea-celor-din-u-e-pentru-cei-care-au-murit-saraciti-ancheta-e-prea-tarzie.html

Părerea mea este că în cursul negocierilor pentru privatizarea utilităților, în cursul negocierilor s-a discutat cam așa: „măi slugă, pentru șpaga primită, ia măriți voi tarifele și introduceți taxe noi, să vă injure pe voi românii, nu pe noi!

Dau doar trei exemple.

Chiar înainte de privatizarea Romtelecom, Sorin Pantiș a introdus avansul spre decontare, adică plata în avans a două abonamente lunare, majorate lunar în raport de rata inflației, dar nepurtătoare de dobînzi. Ani de zile am luptat alături de camarazii mei (nelegionari!) împotriva acestui abuz, dar cînd banii s-au dat înapoi, nu s-a mai ținut cont de rata inflației, astfel incît fiecare din cei 4,5 mil. români abonați la Romtelecom au fost furați cu 50 % din valoarea reală.

Guvernanții români, nu străinii, au scumpit treptat înainte de privatizare energia electrică și au introdus alte biruri (abonamentul zilnic, adică rezervarea). De la 1,76 cenți un kW/h la data de 1 ian. 1997, tariful a crescut la 10 cenți în aprilie 2003. În prezent un kW/h a ajuns la peste 10 cenți, la care acum se adaugă rezervare, contribuție pentru cogenerare, certificate verzi, accize, TVA.

În București, apa a fost preluată de francezi (opera sau capodopera lui Viorel Lis). La 1 ian 1997, un m.c. de apă rece era 12 cenți, în aprilie 2003, după privatizare, ajunsese la 25,42 cenți. Știu că izbucnise un scandal pentru faptul că „Les eaux Vivendi” încălcase contractul și nu efectuase nici una dintre investițiile promise. In prezent în București un m.c. de apă costă 5,73 lei (aproape 1,5 $), pentru fiecare m.c. de apă folosită și care se scurge în canalizările făcute de Ceaușescu, de Gheorghiu Dej sau de regalitate noi plătim (ceea ce nu plăteam înainte) contravaloarea a 1/2 m.c. de apă, plătim pentru apa pluvială (chiar cînd nu plouă), plătim TMAU (nu știu ce înseamnă asta, dar nici nu mai sînt curios să aflu).

Băncile. Din momentul în care acestea au ajuns în mîinile străinilor (după cum se știe, proprietarii băncilor nu sînt nici moți de-ai lui Avram Iancu și nici panduri gorjeni de-ai lui Tudor – nu comentez mai mult ca să nu se interpreteze), Mugur Isărescu joacă după cum îi cîntă acestea. Dobînzile acordate la depozite sînt sub un sfert din cele pretinse pentru credite, iar aceste dobînzi la depozite sînt la jumătate din dobînda acordată de CEC-ul lui Ceaușescu, neimpozitată și pentru care nu se plăteau comisioane. Am trăit un moment absurd cînd, după ce am cîștigat la Strasbourg un proces impotriva statului român, aflînd că am primit banii în cont la BCR (deja bancă austriacă), am întrebat cînd au intrat – mi s-a spus că nu îmi pot da aceasta informație, decît dacă cer un extras de cont, care m-a costat 10 lei!

A fost o mare greșeală numirea lui Victor Ciorbea ca Avocat al poporului. Din punctul meu de vedere, Ciorbea se afla într-un grav conflict de interese: cum să apere Ciorbea poporul de agresiunea și jaful băncilor, cînd el era sclavul acestora, cînd el le era dator vîndut? În anul 2007 Victor Ciorbea a făcut un împrumut bancar de peste 1,5 mil. euro (se pare că și un altul, mai mic, în dolari) pe care nu are cum să îl restituie. Poate cineva să ne spună cît a achitat Ciorbea pînă în prezent? Dacă s-a cerut executarea lui silită? Aș mai putea vorbi mult despre Ciorbea, dar îmi este scîrbă.

Iar situația băncilor ne arată cine conduce UE și SUA. În UE, ajutoarele de stat sînt interzise în timp ce conducătorii băncilor (care, repet, nu sînt nici moți și nici panduri), după ce le devalizează și provoacă mari crize economice mondiale, primesc ajutoare de stat (de la buget) ca să recupereze pierderile! În SUA, la fel. Eu unul cred că într-o lume cu adevărat creștină, bancile nu și-ar găsi locul. Într-o lume creștină exista solidaritatea și întrajutorarea.

                                                                    *

În iunie 1947, Lavrenti Beria a lansat Directivele NKVD pentru țările din Europa de Est. Deconspirate pentru prima dată în Polonia, au fost găsite apoi și în alte țări est-europene – mai puțin România, unde încă nu au fost găsite! Cititi-le!

http://www.certitudinea.ro/articole/istorie/view/directivele-nkvd-pentru-tarile-din-europa-de-est

Cititi-le si recitiți-le, întrucît doar așa veți înțelege cum UE și România și-au însușit directivele NKVD-ului! Citiți-le, fiindcă eu voi face doar cîteva referiri:

– art. 10 – infiltrarea pînă la nivelul guvernului a agenților NKVD (azi și aici, a agenților SRI, SIE și din fosta DIA – după atîtea metamorfoze nici nu știu cum se mai numește azi aceasta);

– art. 13 – politica față de mica gospodărie țărănească, pentru a deveni nerentabilă;

-art. 15 – constituirea unor comisii fără drept de decizie, în lipsa unei consultări;

– art. 16-17 – controlul asupra sindicatelor; nu îmi aduc aminte dacă în multele sale cărți Claudiu Iordache a scris ceea ce mi-a spus mie, și anume faptul că atunci cînd împreună cu unii dintre marii lideri sindicali a hotărît înființarea Partidului Solidarității Sociale (un mare eșec), ”cineva” i-a pus în față dosarele partenerilor politici – fie turnători, fie urmăriți (oricum, șantajabili);

– art. 18 – avansarea celor slugarnici și obedienți;

– art. 22 – controlul asupra institutelor de cercetări;

– art. 32 – accentuarea birocrației statului;

– art. 34 – dirijarea antipatiei față de biserică și credința creștină;

– art. 36 – înlăturarea din școli a profesorilor de valoare care se bucură de popularitate;

– art. 41 – împiedicarea reabilitării condamnaților politici;

– art. 42 – conducătorii incompetenți nu sînt destituiți, ci promovați.

Citiți-le și recitiți-le cu atenție, veți mai găsi și alte directive pe care UE le aplică.

                                                                          *

Revin asupra art. 32, privitor la accentuarea birocrației. Aceasta nu este un scop în sine, urmărește de fapt stresarea cetățenilor, supunerea lor la cozi inutile, ca să nu aibe timp să gîndească, să se organizeze, să acționeze.

În sectorul meu, îl am primar pe Daniel Băluță. Nu l-am votat, deci măcar nu pot să mă înjur pe mine. În primăvara trecută, mi s-a întimplat pentru prima dată să mă duc la vot bou și să plec vacă. Obișnuiam să mă duc la vot alegînd un partid mic, pe care îl simpatizam (și de regulă în care aveam prieteni) – în 2016 m-am trezit că nu am pe cine vota, în alegeri participa, sub diferite sigle, doar mafia!

Nu știu ce promisiuni electorale a făcut Băluță, dar simt ce a făcut.

Există prin lege cazuri care prevăd scutirea de impozit pentru proprietate. Deși este prevăzută prin lege, Băluță îi obligă pe beneficiari să se ducă în fiecare an, pînă în 15 decembrie, la administrația financiară, unde să completeze o cerere prin care să li se recunoască acest drept! Dacă nu ceri, ți se încalcă dreptul!

Băluță a avut o inițiativă, desființînd firma de salubrizare cu care primăria avea contract, a înființat o firmă proprie, a primăriei (am auzit ca ar fi avut și niște interese personale, știu cîte ceva, dar nu comentez). Importante sint trei consecințe:

– dacă pînă acum noi plăteam salubritatea la administrația blocului, pe lista cu cheltuielile de întreținere, acum trebuie să plătim individual, la administrația financiară! Gîndiți-vă la următorul paradox: pentru anii lucrați la stat, am dreptul la o a doua pensie, am dosarul întocmit de 10 luni, dar chiar dacă nu vă vine să credeți, cu genunchii mei care imi fac atunci cînd nu mă aștept surprize neplăcute și cu starea mea în general foarte proastă de sănătate, îmi este teamă să mă duc la coadă la Casa de pensii (după o viață întreagă petrecută pe cîmpul de luptă, să mori la coadă la pensii nu este o moarte prea onorantă!). Și totuși, Băluță mă trimite la coadă să plătesc gunoiul!

– vechea firmă de salubritate, avea din loc în loc tomberoane pentru selectarea gunoiului – acum, nu mai avem; cînd se pune atît accent pe colectarea selectivă, Băluță ne-a privat de așa ceva, am masa din bucătărie plină cu borcane pe care nu știu unde să le arunc;

– înainte, cine lipsea mai mult timp din locuință, era scos de la plata întreținerii – acum, faci gunoi sau nu faci, plătești (asta îmi aduce aminte de un slogan referitor la legionarii condamnați în anii ’50: „vinovat, nevinovat, stuful trebuie tăiat”);

– ca și cum ar fi fost ales de supermarketuri și nu de locuitorii sectorului, primarul Băluță a interzis micilor patroni de magazine să își expună marfa în fața magazinului – asta a dus la pierderi pentru micii patroni români (pe de-o parte, neavînd spațiu de depozitare, au redus aprovizionarea și implicit cîștigul) iar pe de altă parte i-a privat și pe cumpărători (cînd vezi lăzile cu legume și fructe proaspete pe trotuar, ori îți aduci aminte de ceva ce trebuie cumpărat, ori pur și simplu „îți face ceva cu ochiul”, chiar dacă nu aveai de gînd să să cumperi;

– a schimbat (fără să fie nevoie) băncile din stațiile de autobuz cu unele cu spătarul mult mai înalt (ca pentru Ghiță Mureșan), deci mai multe șipci, deci mai scumpe; a început schimbarea din nou a bordurilor; a desființat o serie de chioșcuri de vînzare a presei cu intenția de a le transforma în chioșcuri de vînzare de flori (chioșcurile au fost închise de poliție cu tot ce se afla înăuntru – ziare, cărți, reviste). Ne-am trezit cu o premieră, prima grevă a difuzorilor de presă.

                                                                         *

„Un tâmpit mai mare ca mine nu există. Să faci 13 ani de temniţă pentru un popor de idioţi!” – sînt vorbele lui Petre Țuțea. Sînt vorbe grele, de ocară, la adresa poporului român. Dar există oameni care, sacrificîndu-și întreaga viață acestui popor, au dobîndit dreptul de a spune asta. Sînt însă unii care spun astăzi că le este scîrbă de România, pentru care nu au făcut nimic, niciodată.

Nu am făcut închisoare politică – deși mulți ar fi vrut asta, Dumnezeu m-a apărat de fiecare dată. Dar prigoana împotriva mea, a fost permanentă timp de decenii. Eu am suportat-o (este ceva ce ține de sîngele și rezistența aromânilor), Din păcate, mama mea a murit în urma unui atac cerebral grav, cauzat de judecători nemernici care refuzau să-i facă dreptate. Pe tatăl meu, la aproape 80 de ani de viață, l-am găsit plîngînd – administrația financiară îi furase din cont 50 de milioane de lei (vechi) pe care nu îi datora (asta declarase chiar Curtea Constituțională). Am făcut plîngere penală – ca să se acopere au venit cu acte false, încercînd să dovedească respectarea procedurii, depunînd o pretinsă afișare de somație, datată cu două zile înainte de data pretinsei somații! Abuzuri și falsuri peste care au trecut cu vederea poliția, parchetul, instanțele și CEDO. Bieții mei părinți (Dumnezeu să-i odihnească!), oameni cinstiți și buni creștini, au plătit scump faptul că m-au adus pe lume, după care nu m-au strunit ci m-au lăsat sa lupt pentru dreptate și adevăr, pentru România și poporul român.

Cu ce m-am ales pentru asta? Cu comentatorii (anonime) insultatoare sau chiar amenințătoare.

Îmi vine să nu mai scriu. De ce să mai scriu, cînd scriu degeaba? Am scris degeaba despre temele importante, despre trădarea României, despre mafia care a luat-o în stăpînire, despre serviciile care trebuiau să apere țara dar au vîndut-o, și despre multe altele.

Probabil însă că voi mai scrie, punctual, pe teme mici.

Părinții nu mi-au lăsat moștenire o baterie de rachete sol-sol. Fără îndoială, le-aș fi folosit pe toate, ba chiar aș fi împrumutat și altele, de la vecini. S-ar fi făcut însă dreptate în țară, iar România putea în sfîrșit să plece pe drumul cel bun.

                                                                                                   Dan Cristian IONESCU

 

Publicate anterior:

Țară de vite (IV)

Țară de vite (III)

Țară de vite (II)

Țară de vite! (I)

2 Comments

  1. Excelent si adevarat tot articolul, va rog continuati sa scrieti, nu renuntati, poate in acest fel mai citesc si tinerii si se schimba ceva in aceasta tara.

  2. Gabriela

    Mari, multe si triste adevaruri in articol…ar fi pacat sa renuntati la a mai incerca sa deschideti ochii si mintile conationalilor, fiindca se pare ca asta este una din misiunile cu care ati venit la intrupare si un astfel de destin este greu incercat, iar daca ati renunta acum ar semana cu o renegare a tuturor eforturilor de pana acum si o abdicare de la a sustine idealuri pe care le-ati slujit si in scris. Verticalitatea si principialitatea sunt poveri grele in zilele noastre si aducatoare de suferinte la orice scara/nivel. Dar cei care gandesc la fel, oricat de putini ar parea ca sunt, gasesc o confirmare si reconfortare in a descoperi ca nu sunt singurii – rara avis , ceea ce ar trebui totusi sa conteze (si pt dvs). Picatura chinezeasca are doar persistenta si consecventa de partea ei, iar un bulgaras mic de zapada de pe culme va ajunge sigur un urias pana la poalele muntelui…este necesar sa gandim mai multi si mai puternic acelasi lucru. Daca as fi putut, i-as fi spanzurat de limba pe toti cei care au distrus si vandut Romania noastra. Nu am renuntat nicio clipa la convingerea ca dezastrul va fi stopat pana la urma si ca lucrurile vor lua o alta turnura, pozitiva, iar pentru asta este nevoie de oameni si “condeie”, ca dvs. Gandul este o forta care produce efecte …apoi este cuvantul (si in scris) …apoi fapta, iar totul devine absolut real (in parametrii nostri)…asa ca este absolut necesar sa continuam sa facem fiecare cat stie, tot ce ne sta in puteri si cat putem de bine, pentru a aduce o schimbare pozitiva (conteaza – oricat ar fi ea de mica) la tot ce “atingem” sau vine catre noi…inseamna ca are legatura cu noi si ne priveste intr-o masura mai mica sau mai mare; asta imi spun si incerc si eu sa cred in permanenta. Inutilitatea aparenta a demersurilor este cu adevarat doar aparenta si perceptia este indusa de fortele adverse schimbarii, fiind chiar un indicator ca demersurile sunt un pericol si ca au pornit un mecanism “acolo” unde trebuie… uneori, inca un pas pare mai greu chiar decat tot maratonul anterior…atunci un ragaz pentru sine (si pentru Sinele care le stie pe toate), este binevenit si chiar necesar
    Toata admiratia mea pentru tot ce incercati sa faceti si sper sa continuati, si ceea ce chiar reusiti sa faceti, desi nu se vede, inca, cu “ochiul liber”. In ciuda tuturor adversitatilor , dar mai ales a tragediilor din viata personala, nu stiu de ce dar cred ca in momentele de sinceritate cu sine înșivă, ganditi ceva cam de genul “daca nu (si) eu , atunci cine si daca nu acum, atunci cand, si daca tot platesc pretul, atunci de ce m-as mai opri?” Ei bine, chiar gasesc ca-i adevarat!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.