Un „me too” sfâșietor cu talentata doamnă Birchall

 

Eu nu mă grăbeam să scriu despre cazul Sorina Pintea, fost ministru al Sănătății în cea mai anticorupțională dintre țările Europei, pentru că încă imaginea acestei femei aflate în suferință – imagine exploatată într-o modalitate atât de barbară de odiosul binom „justițe”&presă – este, pentru mine, de nesuportat.

Dacă scriu, totuși, este pentru că peste toată mizeria deja bolborosind și duhnind a orice altceva în afară de justiție, a venit și madam Birchall, să pună și dânsa un moț baban! Revoltată că Viorica Dăncilă a îndrăznit să manifeste compasiune pentru Sorina Pintea, și să scrie câteva rânduri în apărarea acestei femei care a fost târâtă în spuma murdară și bogat efervescentă a noii lupte anticorupție, la care ne îndemna atât de frumos domnul Klemm, prietenul apropiat al Anei Birchall, aceasta a reacționat exact, dar EXACT! ca o femeie cu un IQ de o singură cifră. Evident, n-aș îndrăzni să spun că doamna Birchall, una dintre ele mai competente ministrese ale „Justiței” din România este cum am scris mai sus… nu, nici nu m-am gândit… doar că așa a reacționat, nu se știe din ce motive obscure.

Iată ce a scris, pe pagina ei de FACEBOOK, doamna Vio, supărând-o rău de tot pe prietena Ambasadei SUA: „Sorina Pintea mi-a fost colegă în guvern și am apreciat-o ca profesionist și ca om. Și știu lovitura neașteptată pe care a primit-o anul trecut, printr-un diagnostic pe care l-a aflat în perioada în care era încă ministrul Sănătății. Boala ei e cât se poate de serioasă, iar suferința ei nu e mimată. Instanța va stabili dacă Sorina Pintea e vinovată sau nu pentru acuzațiile care i se aduc. Dar dincolo de orice posibilă vinovăție, există dreptul la demnitate și dreptul la compasiune. (…) Cei care azi au în mână soarta ei trebuie să-i asigure – din omenie, nu din alt motiv – posibilitatea de a-și îngriji sănătatea în condiții mai bune. Acest lucru nu s-a întâmplat până acum, iar acest comportament al organelor abilitate față de Sorina Pintea este inacceptabil. Ea a fost pusă într-o situație umilitoare, degradantă, în condițiile în care e doar acuzată, nu și judecată sau condamnată.”

Iar Ana noastră, citind aceste lucruri, s-a gândit să emită și dânsa un ME TOO! ca un strigăt de of! și de aoleu!, căci și ea a fost torturată de Vio, în cel mai inimaginabil mod: „Păi cum e cu «omenia» doamna Dăncilă când pe toată perioada în care am fost ministru al justiției (suprapus câteva săptămâni și cu vicepremier) ați refuzat să numiți un secretar de stat la ministerul justiției (unde sunt 4 pe schemă) și astfel eu nu am avut cui să deleg semnătura și zilnic citeam și semnam minim 20-25 mape pentru că totul a fost numai în semnătura mea??? Dacă a fost o metodă să mă extenuați fizic uite că nu v-a ieșit că bunul Dumnezeu mi-a ajutat și am rezistat la așa șicane!”

Păi, zic și eu: se compară felul în care a fost torturată sălbatic Birchall, citind și semnând 20-25 de mape, cu tortura lejeră a doamnei Pintea? Dar să vedeți, sadica de Vio, a făcut ceva și mai gogonat: „Sau cum e cu «omenia» când, ați refuzat, cu o răutate greu de descris în cuvinte, deși v-am rugat, omenește și în lacrimi, să nu programați ședința de guvern exact în ziua în care copilul meu a terminat liceul astfel încât să pot să îmi iau și eu o zi de concediu și să pot să merg să-mi văd copilul absolvind liceul??? (eu neavând niciun secretar de stat nu aveam cui să deleg participarea la ședințele de guvern, ședințe de guvern care nu aveau o zi fixă de întâlnire)”. Am păstrat ortografia și punctuația doamnei care era vicepremier pe când Raluca Turcan se juca, naiva, în țărână, cu „propagheza” ei…

Cum, Vio? N-ai putut și mata să pui ședințele de guvern ținând seama numai de programul personal al doamnei Birchall? Să nu ții tu seama, Vio, de ziua când merge dânsa la shopping sau de programarea la SPA, să nu-ți pese când are zi de „ambasada MARELUI LICURICI” sau când are oră la coafor?… are dreptate și doamna Ana, ești de-o răutate greu de descris în cuvinte!

Acum, întrebarea mea este, dacă între doamna Ana și doamna Vio era așa o antipatie, pot să știu și eu cine i-a vârât-o coaste doamnei premier, nu numai în calitate de ministru de „Justițe” dar și de vicepremier? Cine? Că doar nu putea fi alegerea doamnei Vio! Da’ a lui domnu’ Klemm, ce ziceți, ar fi putut fi?

Știu și eu… să ne uităm, de departe, și la niște miniștri din actualul cabinet demis-interimar-în-curs-de-demitere-și-viitor-cabinet-liberal-de-după-anticipate și ne gândim, așa, în treacăt, cine o fi pus-o la Muncă și Protecție Socială pe Veoleta? Dar la Sănătate pe Victoraș-ai-grijă-de-prieteni, cine l-o fi înșurubat? Poate tot niște licurici /dar mai mici! (că n-am găsit altă rimă…)

Cât despre fosta ei colegă de cabinet, doamna Pintea, pentru care sensibila doamnă Ana dovedește aceeași afecțiune sinceră cu care l-a copleșit și pe Dragnea Liviu când a ordonat anchetă pentru că infractorul de șef-su a primit o zi de învoire de la pârnaie sau aceeași grație cu care s-a strofocat să-l aducă pe colegul ei de partid, Măzăre, din paradisul Madagascarului, și să-l vâre-n pușcărie, dânsa a scris așa: „Nu comentez starea de sănătate a doamnei Pintea pentru că nu sunt medic dar am încredere că medicii care au examinat-o în această perioadă, inclusiv, conform informațiilor din mass media, doctorul solicitat de doamna Pintea, au luat toate măsurile și deciziile care se impun pentru a nu afecta starea de sănătate a doamnei Pintea. Legea e lege și trebuie să fie egală pentru toți indiferent de zgomotul din spațiul public!”

Bine că Ana-i convinsă, având și informațiile din mass media! Apropo… „mass media” înseamnă personajul colectiv care i-a vârât camera de filmat doamnei Pintea în geamul mașinii, pentru ca să nu-i scape cumva rictusul femeii, provocat de suferința atroce. Același personaj care urla: „Doamna Pintea, cum e la pușcărie?” Și același care-l întreba mai acum câțiva ani pe ucigașul de copii „De ce-ați omorât fetița? Nu v-a fost milă de ea?” și o chestiona, cu o moacă de-o tristețe ipocrită pe mama-ndoliată și pierdută: „Ce-ați simțit când v-au adus vestea că v-a fost omorât copilul?”

Și-atunci… nu merită pura și intransigenta societate românească absolut tot ce i se-ntâmplă?

                                                                                                           Luminița ARHIRE

P.S. Aș dori să-i amintesc doamnei Dăncilă (deoarece doamna Birchall știe mai bine și n-am ce să-i mai amintesc) că greșește atunci când afirmă că: „…a fost pusă într-o situație umilitoare, degradantă, în condițiile în care e doar acuzată, nu și judecată sau condamnată.” Stimată doamnă Vio, sper că nu sugerați că dacă era judecată și condamnată ar fi fost în regulă să fie îmbrâncită, spre deliciul reporterilor de teren de a căror sensibilitate nu se îndoiește nimeni.