Un președinte trădat, o țară vândută

 

Publicarea transcriptului discuției telefonice dintre președintele SUA și cel al Ucrainei reprezintă un nou standard de comunicare politică, pe care lumea contemporană pare a îl accepta cu ușurință cu care acceptă execuțiile virtuale, dar la fel de periculoase de pe social media.

Am scris acum câteva luni despre un moment bizar (din lungul șir de bizarerii politice pe care democratul Biden le-a făcut în cariera sa politică), prin care fostul vice președinte al SUA dezvăluia șantajul la care a supus Ucraina, pentru a îl concedia pe procurorul general care îi ancheta fiul, Hunter Biden. Joe Biden declara senin, la o întâlnire cum, aflat în vizită oficială la Kiev, l-a amenințat pe președintele ucrainean Poroșenko că îi va tăia o linie de credit de un milliard de dolari dacă nu scapă de procurorul general care avusese curajul să ceară audierea fiului  său pentru presupuse acte de corupție executate printr-o firmă cu interese petroliere din Ucraina și rondată oligarhilor ruși. Biden senior se lăuda că i-a dat șase ore lui Poroșenko ca să îl dea fară pe procuror. Acest lucru s-a întâmplat. Șantajul lui Biden a reușit. Mai mult, ancheta despre presupusele fapte de corupție ale companiei unde Hunter Biden era acționar a încetat ca prin farmec. Ca un fapt divers, să mai notăm folosirea, ca și în cazul României, a ambasadei americane ca promotor funciar și privilegiat al unei furibunde campanii anitcorupție ale unei ambasadoare numite de Obama la Kiev. Pe fundalul pregătit de activiștii nou privatizatei ambasade americane pe persoană fizică de către Biden și administrația Obama, procurorul general ucrainian se bucurase, exact ca și cei acuzați din Bucureștii luptei anticorupție, de injuriile și adjectivele ong-iștilor și activiștilor civili stipendiați de către aceasta. Procesul de decridibilizare fusese dus pe mai multe nivele, fiind o clasică mișcare neo-marxistă de distrugere a imaginii unui om care deranja interesele personale ale unui leader american al sectei democrate, începînd cu minciunile despre existența unei corupții, niciodate dovedite, la adresa procurorului și culminând cu șantajul lui Biden. Dacă acest mecanism nu se numește corupție iar cei care l-au organizat nu se cheamă grup infracțional organizat, atunci trebuie să aruncăm codul penal și jurisprudența din orice țară la gunoi, pentru a adopta noul lexicon Orwellian al neo-marxismului contemporan.

După ani în care zvonurile, substanțiate sau nu, despre corupția endemică a lui Biden (informații disparate au existat și în România)  au traversat spațiul online, iată că drama oriental servită ieri la Washington a readus in discuția publică, șușotelile din cotloane. Un informator plin de civism anticorupție, a făcut un denunț la adresa lui Trump, cu privire la o discuție telefonică dintre acesta și noul președinte ucrainean Volodymyr Zelensky. Conform legii americane votate de către democrații sub Obama, un funcționar public are voie să își pârască șeful, chiar dacă acela este însuși președintele, dacă acesta consideră că o infracțiune a avut loc. Acest fenomen a permis apariția, de-a lungul ultimilor ani, a unor imens de dăunătoare scurgeri de informații, care au fost politizate și folosite ca arme de distrugere a opozanților politici. Drama ucraineană deci pare a nu se termina. Un angajat al Situation Room, celebra încăpere în care se presupune că secretele americane rămân secrete pe vecie, a decis, conform propriilor sale percepte ideologice, că Trump a încălcat legea, denunțând informații din conversația lui cu Zelensky. Cum se vede din documentul publicat de către Casa Albă, documentul poartă inițial clasificarea Secret, urmată de două alte clasificări. Scurt pe doi, pentru a fi clari, cel sau cea care a ascultat, conform fișei postului, discuția pentru a o reda în forma de transcript, a trădat. Și nu a trădat pe oricine ci pe însuși președintele SUA. Fapt grav și extrem de sever. Căci înseamnă că nici măcar comunicațiile speciale ale președintelui SUA (coordonate de o unitate specializată independentă și perfect etanșă) nu mai sunt sigure. Un membru al acelei echipe a decis că ceea ce spune comandantul său suprem nu este în linie cu părerile sale și le-a dezvăluit. Ca atare, Trump s-a văzut nevoit să declasifice întreaga discuție, fapt distrugător pentru calitatea intrinsecă a unor astfel de dialoguri. Pentru că declasificarea acestei discuții a relevant un fapt pe care numai câțiva aveau dreptul să acceseze: nici Germania și nici Franța nu fac nimic pentru a rezolva situația Ucrainei.  Căci cine citește atent documentul, va vedea că Trump, fără menajamente îă spune lui Zelensky că nu este mulțumit de eforturile pe care le depun cele două puteri europene pentru a încheia criza din Ucraina. Mai mult, în timpul dialogului, Zelensky confirmă același sentiment, subliniind că a discutat cu Merkel și cu Macron, corifeii așa zisei luptei cu Rusia, enunțând și principala disensiune, anume faptul că sancțiunile impuse după anexarea Crimeii nu au nici un efect, cele două puteri europene fiind prea puțin predispuse la aplicarea lor. Acest sabotaj european permite Rusiei să continue ocupația teritoriilor ucrainiene, susține Zelensky, în acord cu opiniile lui Donald Trump. Această identitate de vederi dintre cei doi președinți (alături de clara simpatie a lui Zelenski față de metodele electorale ale lui Trump, pe care el însuși recunoaște că le-a folosit în propria sa campanie) propune o abordare comună, care contravine politicii europene agreate de către vechii activiști obamieni și principalul lor agent, Biden. Numit ca principal negociator în problema Ucraina, Joe Biden nu a făcut nici un secret din politica sa docilă față de interesele germane și dorințele rusești, pe care practic le-a lăsat intacte. Mai mult discuția celor doi glisează ușor spre deconstrucția rețelei privatizate din cadrul amabasadei americane din Kiev, pe care amândoi președinții o consideră ostilă adevărului și neconformă cu interesele reale și situația din teren. La atenta citire a transcriptului, analistul experimentat poate detecta structura unei rețele care a sabotat activ și permanent politicile atît ucrainiene cât și cele americane în cadrul conflictului ucrainean. Zelensky vorbește de către concedierea amabasadorului lui Poroșenko la Washington iar Trump vorbește despre plecarea ambasadoarei lui Obama la Kiev. Observăm aici o simetrie totală cu ceea ce se întâmplă în România, unde ambasada SUA la București este și ea privatizată de către interese personale ale sectelor neo-marxiste care sunt în coordonare perfectă cu aceeași privatizată amabasadă românească din Washington. Simetria dintre structurile diplomatice virusate ucrainiene și cele românești este absolută și propune o analiză, deci, mult mai profundă a jocului declanșat de către denunțul infam al celui care l-a trădat, din Situation Room, pe Trump. Căci nu numai un președinte al SUA a fost trădat, dar și o țară întreagă, Ucraina a fost vândută la piața sectanților globaliști.

Abia la 30 de minute de la debutul conversației, Trump face un prim gest, care va declanșa de fapt întreg mecanismul furiei democrate. Trump îi cere lui Zelensky, dacă poate să îi facă o favoare și să afle despre CrowdStrike, compania angajată să afle adevărul despre furtul de emailuri din serverele Partidului Democrat (care a stat la baza dezvaluirilor Wikileaks despre cum Hillary Clinton practic a deturnat voturile contracandidatului său Bernie Sanders), precum și o vagă referință la celebrul procuror Mueller. Aceste întrebări puse noului leader ucrainean vor declanșa reacția de panică a lui Pelosi și a tuturor celorlalți activiști din structurile de putere subterană de la Washington. Și va produce trădarea din Situation Room. Un element din spusele lui Trump a atins un adevăr ascuns, un mare secret, pe care democrații și promotorii excrocheriei Russiagate nu doresc sa fie descoperit.

Abia pe plan tertiar, inferior principalelor planuri ale discuției, intervine și subiectul acțiunilor lui Joe Biden în Ucraina, dar doar ca element de recuzită scenică. Reiese foarte clar din transcript că ambii președinți știu exact cum stau lucrurile despre activiștii deep state din țările fiecăruia. Pentru că numai așa se explică de ce Zelensky cere ca viitorul său ambasador să fie acceptat în cercul lui Trump, pentru ca acesta să fie informat direct și fără virusările sectante ale statului subteran (paralel l-ar numi unii). Lipsa de încredere în propriile structuri ale celor doi președinși este uimitoare, în subtext ei doi recunoscând că nu pot avea încredere în mecanismele oficiale. În același timp, Zelensky face un pas suplimentar, așezandu-se în fața puștii. Propune discuții personale și directe, propune o cunoaștere personală între cei doi, tocmai pentru a scurcircuita orice încercare de a falsifica infomația reală. O clară ieșire din țarcul european pe care Franța și Germania l-a impus elitei politice ucrainiene (identic ca în cazul Moldovei sau României, rare până la inexistente fiind ieșirile din decorul aseptizat european al leaderilor celor două țări). Ca atare Trump, acceptând oferta lui Zelensky, îi cere să facă tot posibilul să vorbească cu cei doi oameni de încredere ai lui, procurorul general Barr și Rudy Giuliani. În realitate Trump, pentru a verifica gradul de încredere pe care îl poate acorda lui Zelensky, îi propune să îi lase pe cei doi să cerceteze din interior ițele afacerilor care au stat la baza dosarului fals despre Rusia (care l-a blocat în prima parte a mandatului său) și a violentelor ieșiri din regulile democratice și civilizate ale lui Biden și acoliților săi. Doar la nivel net inferior se află dorința trumpiană de a găsii murdărie împotriva unui oponent care oricum nu îl jenează foarte mult. De fapt Trump îl testează pe Zelensky. Ceea ce denotă că el știe deja mult mai multe decât spune și dorește să verifice dacă gestul ucrainianului este unul sincer sau doar de fațadă. Numai că, omul plănuiește iar Dumnezeu râde, spune un vechi proverb ebraic.

Astfel apare turnătorul deontolog și transcriptul discuției trebuie să fie făcut public. Trump este trădat de cineva din interiorul mecanismul său de securitate, iar Ucraina se află aruncată într-una dintre cele mai mari crize de încredere internațională pe care o națiune putea să o cunoască. Dacă la Washington, Pelosi și gruparea socialist-internaționalistă au anunțat că vor cere anchetarea și apoi destituirea lui Trump, la Kiev, Zelensky va trebui să își resolve problema severă creată în relațiile cu cei doi mari europeni, Merkel și Macron. Ca urmare a turnătoriei și obligației de a declasifica discuția telefonică, europenii au aflat că un nou pol politic, dual la început, atașat însă Poloniei (unde SUA tot trimit noi contingente de soldați) s-a constituit între cei doi noi prieteni. Sigur nu le-a plăcut, mai ales fiind direct acuzați de colaboraționism cu Rusia pe spatele Ucrainei. Fapt evident în situația reală din teren și imposibilitatea rezolvării problemei teritoriale dintre Ucraina și Rusia.

Ca atare, democrații lui Pelosi au realizat o incredibilă greșeală, oferind Europei si lui Putin, prin anchetarea lui Trump, tocmai motivul de a refuza și mai puternic Ucrainei o soluție reală problemelor sale. Un astfel de cadou geo-politic nici președintele Putin nu putea spera de la aripa socialist-radicală din Partidul Democrat american. Nicăieri în lume socialiștii nu s-au depărtat de Moscova, dar prin procesul de impeachement pe care Pelosi l-a declanșat, adevărul că minciuna stă cu regele la masa este și mai evident.  Măcar pe timpul lui Obama, Biden ascundea politicile sale de colaborare cu Rusia agresoare, acum democrații îl anchetează tocmai pe președintele american care luptă pentru eliminarea pericolul rusesc din Ucraina.

Mai mult, prin Pelosi, statul paralel american și sectele neo-marxiste globaliste au reușit să facă veridice acuzațiile aduse împotriva lui Biden și fiul. Mai mult, Pelosi a reușit eliminarea definitivă a lui Joe Biden din calitatatea sa de candidat serios la nominalizarea democrată pentru alegerile prezidențiale americane din anul viitor. Căci de acum înainte atât democrații cât și Trump vor scoate elemente neștiute ale afacerii Biden din Ucraina, aneantizând orice strategie de succes electoral a acestuia.

Pelosi, practic a deschis, în interiorul Partidului Democrat, calea exclusiv candidaților socialiști radicali, în dauna centriștilor. În substanța sa, mișcarea de impeachement a mutat partidul său din segmental de centru-stânga în deriva extremă stângistă, globalistă, eco khmerică  și anti capitalistă a societății americane. Nu numai că anchetează un președinte care ceruse Ucrainei să îî furnizeze elemente cu privire la diferite acțiuni anti americane care au avut loc pe teritoriul Ucrainei (pare ca un făcut că multe dintre atacurile împotriva mai multor leaderi americanu au legături ucrainiene sitematizate pe teritoriul acestei țări), dar blochează, încă odată acșiunile administrației Trump pentru foarte multe luni bune de acum înainte. Un cadou nesperat dat Europei globaliste (împotriva căreia tocmai ce Trump glăsuise de la tribuna ONU) și Rusiei care dorește eliminarea subiectului Crimeea de pe agenda internațională și eternizarea prezenței sale în regiunile rusofone ucrainiene cum ar fi Donbass.

Ceea ce pare a scăpa tuturor este următorul fapt banal: în timp ce Biden are voie sa ceara destituirea unui procuror general al unei țări suverane, prin șantaj și amenințare, în același timp Trump nu are voie sa ceara unui președinte al aceleași țări suverane să ancheteze acest lucru? De ce ar avea Biden voie si Trump nu? Această abordare de tip khmerii roșii ascunde o degradarea politică și o decăderea morală care sunt imense. Un președinte american a fost trădat și o țară europeană, victim a unei agresiuni sălbatice rusești a fost din nou vândută. Bine ați venit în lumea lui Orwell unde războiul este pace, libertatea este sclavie iar ignoranța este putere. Peste orice însă, ca un nor cenușiu, ascunzând soarele, corupția este o constantă permanentă. Bine ați venit în post democrație.

                                                                                                             H.D. HARTMANN