Un scriitor român din Germania contestă interzicerea tratamentelor împotriva homosexualității

 

Scrisoare deschisă adresată domnului Jens Spahn, ministrul sănătății din Germania

                                                      Domnule ministru,

Am decis să scriu această scrisoare deschisă după ce am citit, pe pagina electronică a unei surse de informare finanțate de stat (pagina de internet aferentă principalului buletin de știri al televiziunii de stat germane ARD), un articol (bizar în opinia mea) care anunța o lege viitoare pe care ați inițiat-o. Articolul se bazează pe un interviu cu dv., publicat în ziarul „tageszeitung”. Scopul acestei legi este de a interzice așa-numitele terapii de conversie („aşa-zise tratamente împotriva homosexualității”). https://www.tagesschau.de/inland/homosexualitaet-therapien-spahn-101.html?fbclid=IwAR0Q9k9zTfUoAqfLM3KWv5X5vNk3xWjAB42P3FPKaf8QUeI2sLEt21TDcCw

Un al doilea motiv care m-a determinat să scriu scrisoarea este faptul că articolul respectiv redă necritic opinia dvs. referitoare la necesitatea legii propuse. De asemenea, articolul omite să pună întrebarea dacă instituția pe care ați ales-o pentru a furniza justificarea „științifică” a legii propuse poate fi considerată obiectivă (și ar fi adecvată) pentru această sarcină.

Fragmentul din articol în care se încearcă să se susțină presupusa necesitate de a promova legea anunțată este un exemplu ridicol de propagandă politic corectă:

„Aceste pseudoterapii îşi propun să-i facă pe homosexuali și pe lesbiene să dobândească o orientare heterosexuală.

În cadrul interviului Spahn a subliniat: „Homosexualitatea nu este o boală și, prin urmare, nu are nevoie de terapie“. Și a adăugat: „Nu cred în aceste terapii din pricina propriei mele homosexualităţi. Eu spun mereu că dacă cineva a dobândit o orientare homosexuală, înseamnă că asta e voia bunului Dumnezeu.”

Prima afirmație ignoră faptul că au existat și există persoane homosexuale care au decis la un moment dat sau care vor decide cândva să renunțe la înclinațiile lor homosexuale. De asemenea, este ignorat faptul că s-a dovedit că unii dintre acești oameni au reușit să realizeze aceasta cu ajutorul terapiilor de conversie. E adevărat că nu toți homosexualii care au făcut terapie de conversie au reușit să se debaraseze de homosexualitate; e însă de asemenea adevărat că nu toți oamenii care au făcut una sau mai multe terapii împotriva dependenţei de fumat, împotriva alcoolismului sau împotriva dependenței de droguri, au reușit să renunțe la viciile/dependenţa lor. Deoarece corectitudinea politică interzice strict ca homosexualitatea să fie considerată viciu sau boală, poliția de opinie va afirma cu certitudine că e nepotrivită sau chiar neruşinată compararea terapiilor de conversie cu tratamentele împotriva alcoolismului, a fumatului sau a dependenței de droguri şi că apelând la această comparaţie am demonstrat doar că aş fi un fanatic religios ridicol.

Domnule ministru, mai există însă un termen de comparație mai incomod pentru dumneavoastră şi pentru poliția de opinie pe care aş vrea îl menţionez. Îndrăznesc să afirm că există o asemănare izbitoare între cazul transsexualilor care cred că au au avut revelaţia că „s-au născut într-un trup greșit” și îşi doresc o terapie de schimbare a sexului și cazul homosexualilor care vor să devină heterosexuali. Este politic corect să ajuți imediat persoanele care se consideră transsexuali să intre (prin tratamente hormonale şi aşa-zise operaţii de schimbare de sex) în rolul genului pe care şi-l doresc. Încercarea unui psiholog de a încerca să caute adevăratele motive, care stau la baza dorinţei unui om (copil, adolescent sau adult) care se consideră transsexual de a-şi schimba sexul, este criminalizată. Cunosc un adolescent care arată la fel de (puţin) feminin ca Oliver Khan, care s-a comportat ca un băiat tipic în timpul copilăriei (a jucat fotbal și s-a urcat în copaci). Când a intrat în pubertate, a avut revelația că s-ar fi născut într-un trup greșit. Când era foarte mic (2-3 ani), părinții lui divorțaseră, rămăsese cu mama, care s-a căsătorit după divorț cu un alt bărbat cu care a făcut la scurt timp după aceea o fată. Ce părere aveţi, domnule ministru, sunt nebun dacă afirm că o cauză probabilă a așa-zisei sale transsexualități ar putea fi aceea că băiatul ar fi avut în timpul copilăriei impresia sa că sora sa vitregă a primit mai multă afecţiune decât el de la părinţi şi că ar fi ajuns la concluzia bizară, că ar fi avut şi el parte de mai multă dragoste dacă ar fi fost şi el fată? În Germania de astăzi este normal ca statul să plătească pentru acest tânăr şi pentru mulţi alţi oameni care au concluzionat că trăiesc într-un trup greşit terapii de schimbare a sexului. Se justifică sprijinul acordat de stat terapiei de schimbare a sexului cu dorința de a contribui la bunăstarea mentală a persoanelor în cauză, deoarece în caz contrar s-ar putea ca acestea să sufere depresii profunde și chiar să se sinucidă. Se știe că rata de suicid a homosexualilor este peste medie. Domnule ministru, îndrăznesc să susţin că nu toți homosexualii se sinucid doar din cauza așa-numitei homofobii care ar fi răspândită pe scară largă în societate. La fel cum transsexualii se simt terorizaţi de ideea de a se fi născut într-un trup greșit, cred că este posibil ca unii homosexuali să nu fie încântaţi de orientarea lor sexuală și să vrea să scape de ea. De ce ar trebui să li se interzică acestor oameni o terapie care i-ar putea ajuta să depășească criza existențială care îi macină?

Domnule ministru, există numeroși homosexuali care sunt încântaţi de orientarea lor sexuală și care militează pentru ca societatea să o considere expresie a deplinei normalități, chiar voie a lui Dumnezeu – cum susţineţi chiar dumneavoastră.

Domnule ministru, îndrăznesc să exprim o părere care este considerată reacţionară din punctul de vedere al opiniei publice dominante din lumea occidentală de azi. Îndrăznesc să susţin că, deși pretindeți că gândiți și acționați ca un creștin, în realitate ignoraţi şi distorsionaţi grobian adevărata învăţătură creștină care este bazată pe Noul Testament. Sfântul Apostol Pavel subliniază faptul că creștinii trebuie să-i respecte și să-i trateze cu compasiune pe concetăţenii lor care aleg calea libertinajului sexual și a homosexualităţii, dar că creștinii înșiși trebui să respingă categoric libertinajul sexual și homosexualitatea:

„⁹Gândiţi-vă la aceasta: pentru oamenii care fac nedreptăţi Dumnezeu nu are loc în noua sa lume. Nu vă amăgiţi! Curvarii, închinătorii la idoli, cei care comit adulter sau cei care întreţin relaţii sexuale cu parteneri de acelaşi sex, ¹⁰ hoții, lacomii, bețivi, calomniatori și tâlharii nu vor ajunge în noua lume a lui Dumnezeu … ¹²Veţi obiecta: “Toate îmi sunt îngăduite!” Poate fi, dar nu toate sunt bune pentru voi. Totul îmi este îngăduit; dar aceasta nu trebuie să mă determine să-mi pierd libertatea pentru oareceva.”(I Corinteni 6 BIBLIA în germana de azi – a doua ediție revizuită © 1982 Deutsche Bibelgesellschaft Stuttgart)

Domnule ministru, mulți cetățeni, chiar și teologi care pretind astăzi că ar fi creștini convinși, iau în derâdere declarațiile incomode din Noul Testament care contrazic perspectiva lor pseodecreştină, postmodernă, despre lume. În iulie 2002, după ce Curtea Constituțională Federală a decis prin hotărârea sa din 17 iulie 2002 că Legea Parteneriatelor Civile a fost constituțională, am redactat un articol cuprinzător în care am avertizat asupra pericolului viitoarei depline echvalări a parteneriatelor homosexuale cu căsătoria. Acesta este intitulat „Despre căsătorie și alte comunități casnice”. (Traducerea în limba română a articolului poate fi citită accesând link-ul https://gcionoiu.beepworld.de/ro_2_act_revolutiasexuala.htm )

Alăturând câteva fragmente din acest articol am sintetizat un articol mai scurt și l-am oferit pentru publicare celor două cotidiene din orașul vecin (Coburg). Am constatat cu bucurie că unul dintre cele două ziare – „Neue Presse” – mi-a publicat articolul. Mai puțină bucurie mi-a făcut însă atât mie cât şi soţiei faptul că într-o noapte, la câteva zile după publicarea articolului, cineva a aruncat cu ouă în jaluzelele care acopereau ferestrele de la faţada casei noastre. Câteva luni mai târziu am comandat în România o broșură care conține întregul articol (în limba germană, ulterior a fost tipărită o broşură similară şi în limba română).

Conform așteptărilor, niciuna dintre librăriile pe care le-am abordat în Germania nu a acceptat să preia broșura mea în regim de consignaţie. Am trimis o broșură unui reprezentant al Diecezei Bamberg cu rugămintea de a-mi comunica părerea. După presupusa citire acesta a firmat că e de acord cu punctul meu de vedere în chestiunea abordată. Foarte interesant mi s-a părut însă faptul că a refuzat să organizeze o dezbatere publică asupra articolului meu invocând motivul halucinant că vrea să mă protejeze.

După ce am organizat eu însumi două astfel de dezbateri, la care au participat doar câțiva oameni, deși acestea au fost anunțate în cotidianul “Coburger Neue Presse”, într-o zi am primit o vizită neașteptată. Popeza (femeia preot) evanghelică din satul în care locuiesc, care trăia într-un parteneriat discret cu o femeie, a auzit de broșura mea de la câțiva săteni care participau în mod regulat la slujbele pe care le ţinea. Le-am oferit acestora broșura cu rugămintea de a-mi spune părerea lor despre conținut. Popeza citise şi ea broșura și venise să îmi spună că ea consideră că părerile mele sunt anacronice. Discuția a fost purtată pe un ton foarte civilizat, dar fiecare a încercat să-și justifice punctul de vedere și părerile noastre păreau să fie complet diferite. Când am afirmat că părerile mele se bazează pe Epistolele Sfântului Apostol Pavel, care sunt incluse în Biblie, popeza m-a întrebat pe un ton foarte serios: “Dumneavoastră chiar credeţi ce scrie într-o carte atât de veche?!”. M-am uitat la ea foarte mirat și am răspuns laconic “Da…”. Cred că popeza a putut citi de pe faţa mea mirată următoarea întrebare nerostită: “În ce credeţi dumneavoastră, dacă, în calitate de pastor protestant, considerați Biblia drept o carte necredibilă, deşi Martin Luther a proclamat principiul” Sola Scriptura ” ca bază a Reformei?”, pentru că a spus politicos la revedere și a plecat.

Domnule ministru, e dreptul dumneavoastră să fiţi mândru de homosexualitatea dumneavoastră, să pretindeţi că aceasta este dorită de Dumnezeul creștinilor, dar vă rog să precizați ce părere aveţi despre fragmentul  din capitolul 6 din Epistola întâia către Corinteni pe care l-am citat anterior. Trebuie să ignore creștinii postmoderni pur și simplu declarațiile inacceptabile din perspectivă politic corectă conținute în Noul Testament sau ar trebui fie să corectat /actualizat acesta (sau chiar întreaga Biblie) prin eliminarea sau prelucrarea tuturor afirmaţiilor considerate inacceptabile, astfel încât cartea de căpătâi a creştinismului să devină conformă cu corectitudinea politică?

Sigmund Freud, fondatorul psihanalizei, care este de asemenea considerat părintele revoluției sexuale, a fost un ateu convins. Sunt convins că avea dreptate să considere că seducția unor copii și adolescenți de către adulți sau alți adolescenți reprezintă o cauză importantă a homosexualității. De asemenea, sunt convins că, în lumea postmodernă, promovarea homosexualității în mass-media încurajează mulți tineri să caute experiențe homosexuale. Îndrăznesc să afirm că astăzi pentru mulți oameni homosexualitatea este o modă. Îndrăznesc de asemenea să afirm că nu toți oamenii care simt plăcere în timpul actului homosexual, pot şi vor să se resemneze cu gândul că nu pot concepe pe cale naturală copii cu partenerii lor. Îmi pot foarte bine imagina că mulți dintre acești oameni doresc să întemeieze o familie tradițională, dar că din cauza pornirilor lor homosexuale nu pot face acest lucru și, prin urmare, doresc să încerce o terapie de conversie. Domnule ministru, sunteţi vă rog amabil să precizați de ce ar trebui să li se interzică această terapie?

Politologului David Easton a subliniat că „sistemele politice trebuie să îndeplinească două funcţii principale:

1. Trebuie să poată stabili valori pentru societate
2. Trebuie să poată determina majoritatea membrilor societăţii, să recunoască drept imperativ necesare valorile respective.“ https://de.wikipedia.org/wiki/David_Easton

Articolul meu menţionat anterior “Despre căsătorie și alte comunități casnice” conţine următoarea afirmaţie: „Judecătorii, politicienii şi jurnaliştii ar trebui să fie cei mai oneşti şi mai obiectivi oameni. Adesea se dovedeşte însă că mulţi dintre ei sunt doar mânuitori iscusiţi ai retoricii care falsifică realitatea şi pot ascunde nonsensul în spatele unei măşti credibile.”

Domnule ministru, intenția dumneavoastră de a interzice terapiile de conversie este în contradicție nu numai cu o viziune creștin-conservatoare asupra societăţii, ci și cu principiul ateist al protecției minorităților, deoarece această intenție este în mod evident îndreptată împotriva minorității oamenilor care doresc să scape de pornirile lor homosexuale. Este evident că nu acționați în mod neutru faţă de această minoritate, ci faceţi în mod agresiv lobby pentru o viziune extrem homofilă asupra societăţii. Această concluzie poate fi trasă în mod clar şi din următoarea afirmație: “Spahn vrea să comande mai întâi un studiu la Fundația Federală Magnus Hirschfeld.” Întrucât se știe că Magnus Hirschfeld a fost cofondator al primei mișcări homosexuale, este imposibil să credem că fundația care poartă numele său ar publica un studiu neutru și obiectiv referitor la oportunitatea interzicerii terapiilor de conversie intenționată de dumneavoastră. Un astfel de studiu ar fi la fel de (puțin) credibil ca un studiu care ar fi publicat de către o comisiei subordonată Congregației (catolice) pentru Doctrina Credinței.

Domnule ministru, în vara anului 2017, Bundestagul a adoptat în procedură de urgență legea privind egalizarea deplină a parteneriatelor homosexuale cu căsătoria. Opinia mea despre modul inacceptabil în care cancelarul a forţat adoptarea acestei legi şi despre momentului ales pentru acest scop, am exprimat-o într-un articol intitulat „Angela cea Capricioasă”.

(traducerea din germană a articolului poate fi accesată prin link-ul https://gcionoiu.beepworld.de/ro_2_act_angela.htm )

Consider că este oportun să citez o afirmaţie cuprinsă în acest articol: „În Germania deciziile politice importante sunt luate în culise, după aceea cancelarul îşi face publice fără să clipească aşa-zisele revelaţii care implică schimbări radicale de orientare politică în diverse domenii iar poporul îndobidocit de mass-media trebuie să îşi însuşească aceste schimbări.“

Domnule ministru, după cum era de așteptat și așa cum este evident acum, Angela Merkel nu este în niciun caz singurul politician al Uniunii Creștine care practică spălarea agresivă a creierelor și promovează decizii politic corecte absurde. Este evident faptul că şi dumneavoastră vă străduiţi să duceţi absurditatea spre cele mai înalte culmi. Este tragicomic faptul că dumneavoastră, un pretins creştin-democrat, adoptaţi în domeniul moralei  sexuale o atitudine mai stângistă decât cea a Verzilor: “Verzii au propus deja o amendă de 500 de euro – insuficientă, în opinia lui Spahn. O astfel de amendă nu este “suficient de coercitivă”.”

Domnule ministru, eu sper că în Germania mai există încă un număr semnificativ de cetățeni responsabili, care, în pofida îndoctrinării postmoderne agresive realizate (în primul rând) prin intermediul mass-media, nu au renunțat şi nu vor renunţa la viziunea lor creștin-conservatoare asupra societăţii. Sper că acești cetățeni vor protesta vocal împotriva inițiativei legislative promovate de dumneavoastră, că vor realiză că şi dumneavoastră sunteţi de fapt o tumoare malignă a democrației creștine şi că, în consecinţă, vor trage concluziile electorale care se impun.

Mi se pare foarte interesant faptul că articolul din Tagesschau nu a menționat o declarație foarte importantă (în opinia mea) pe care ați făcut-o în interviul cu TAZ (“tageszeitung”): „Nu îmi pot imagina că există în fracțiunea Uniunii Creştine din Bundestag vreun susţinător al terapiilor de conversie”. http://www.taz.de/Jens-Spahn-ueber-Homo-Heilung/!5573547/  Îmi pot imagina că editorii principalului buletin informativ al televiziunii de stat germane (ARD) şi-au dat seama că aţi făcut o afirmaţie extrem de riscantă și că mediatizarea pe scară largă a acesteia ar dăuna Uniunii Creștine. E foarte posibil ca în spatele ușilor închise toți membrii grupului parlamentar al Uniunii Creştine să vă susțină punctul de vedere; dacă însă alegătorii obișnuiți ai Uniunii ar afla acest fapt, cu certitudine mulți dintre ei nu ar mai vota în viitor partidele care o formează (CDU + CSU).

                                        Gheorghe Cionoiu – scriitor, opozant al fostului regim comunist din România