„Unde-i baba, să-i rup laba?” La Grupul pentru Dialog Social nășit de George Soros și Silviu Brucan! (VIII)

 

Legată de statul subteran prin Grupul pentru Dialog Social soroșist, precum cățeau țiganului de căruța cu coviltir, Brîndușa Armanca „latră” în revista „22” a GDS-ului – susținută financiar de statul român, adică plătită din banii tăi și ai mei! – la toți cei care deranjează mersul spre globalism. Respectiva femeie „bugetivoră” a beneficiat de mai multe sinecuri oferite ca recompense de sistem: directoare a studioului din Timișoara a TVR (1997-2003), membră a Comitetului Director al Societății Române de Televiziune (1997-1999) și directoare a filialei Institutului Cultural Român de la Budapesta (2006-2012), unde s-a simțit ca peștele în apă, maghiara fiind limba ei maternă.

Replica doamnei Lucia Hossu-Longin la incalificabilul articol al doamnei Brîndușa Armanca intitulat „Prostituție TV cu premii APTR” (http://www.contributors.ro/media-tech/prostitutie-tv-cu-premii-aptr/)

                                            Lichelele libertăţii

În revista 22, nr. 24, din 7-13 iunie 2011, Brînduşa Armanca a publicat articolul „Prostituţie TV cu premii APTR“, publicat în spaţiul rubricii „Media Culpa“.

Ne-am întrebat în ce calitate semnează doamna Brînduşa Armanca această rubrică „Media Culpa“ în revista „22”?

În calitate de director al Institutului Cultural Român de la Budapesta, poziţie din care n-ar trebui să aibă partizanate politice?! Se ştie astăzi că revista „22”, sub patronatul doamnei Andreea Pora (o ziaristă obscură devenită o fanatică a regimului Băsescu) nu mai e de mult ceea ce era în anii ’90: o revistă de cultură şi de dialog social, o luptătoare pe baricade pentru democratizarea societăţii româneşti.

Scrie această cronică doamna Brînduşa Armanca în calitate de specialist în audiovizual? Domnia sa, de peste 5 ani, a părăsit jurnalismul audiovizual, după o serie de eşecuri răsunătoare în încercarea de a deveni, ca reprezentantă a liberalilor, preşedinte al Televiziunii Publice. Nevrînd să-şi continue activitatea ca simplu realizator (pierduse poziţia de director al TVR Timişoara), doamna Brînduşa Armanca s-a înrolat în grupul de intelectuali dispuşi să defileze sub noul steag portocaliu al puterii. Răsplata jertfei patriotice a venit la scurtă vreme: postul de director al ICR Budapesta, un mandat de 4 ani, reînnoit de curînd. Această „Media Culpa“ care ţinteşte numai televiziunile Antenei, ostile regimului Boc-Băsescu, este, probabil, tributul plătit promovării.

Revin. A scris doamna Armanca această cronică mizeră în calitate de spectator la un eveniment media? Nici măcar atît. Autoarea şi-a însăilat calomniile după citirea unui palmares publicat, fără să fie prezentă la Gala APTR; nici măcar n-a mai avut buna-cuviinţă să vadă emisiunea pe post, programele premiate. A publicat cronica cu o săptămînă înainte de difuzarea Galei Premiilor APTR din 8 iunie a.c. E ca şi cum ai scrie despre un spectacol de teatru după ce ai citit doar distribuţia, fără să calci în sală! Toate ipostazele o descalifică. Şi arată doar angajamentul politic al diplomatei de la Budapesta, obligată să atace televiziunile mogulilor! Numai pe acestea şi într-un fason de agitator electoral. O persoană tocmită să zvîrle găleţi cu lături în capul confraţilor ei mai tineri.

Argumentele folosite sînt minciuni sfruntate. După domnia sa, Juriul Galei n-a avut criterii de valoare pentru că a premiat jurnaliştii Antenelor, dar acelaşi juriu nu s-a înşelat în acordarea celor 15 premii teleaştilor din TVR, cărora oricum doamna Brînduşa Armanca nu le acordă nici cinci rînduri, în felul acesta înglobîndu-i şi pe ei în „Prostituţie TV“…

„Ce mai înseamnă profesionist dacă APTR premiază impostura, se întreabă domnia sa, nu accidental, ci repetat, an de an de la Dan Diaconescu la Mircea Badea, Gâdea, Ciutacu etc.“

Să precizăm: Dan Diaconescu a luat un singur premiu de debut, acum 13 ani, pentru rubrica sa de la Tele7ABC „Dintre sute de ziare“. Victor Ciutacu este distins doar anul acesta, nu sistematic, iar Mircea Badea nu figurează în palmaresul ediţiei a 21-a.

Iată unde duce, doamnă diplomat, ignorarea deontologiei şi pierderea standardelor (lipsa de informare, de onestitate, de poziţionare obiectivă, de bună credinţă)… Comanda politică e atît de presantă încît doamna Armanca nu-şi mai poate controla frazele, judecăţile, adjectivele. E de nerecunoscut. Autoarea acuză în bloc „jurnalismul de haită“ de la Antena 3 şi Realitatea TV, jurnalism care s-ar traduce prin „golăneală, manipulare, cinism, mitocănie“…

Dar dacă răsfoiţi paginile revistei22, veţi descoperi în editorialele doamnei Pora şi ale altora un jurnalism de gang, atacuri hidoase la adresa şi numai la adresa liderilor opoziţiei şi a susţinătorilor acesteia. Cronica aceasta, la Gala Premiilor APTR, nu e singura în care abordarea doamnei diplomat e strîmbă, sucită, „intens manipulatoare“. Iată cîteva exemple. Scrie indignată doamna Armanca într-o altă „Media Culpa“ că televiziunile au transmis ceremonia nunţii regale de la Londra într-un „reality-show exacerbat, care subminează valorile clasice ale ştirilor, fiindcă acaparează atenţia românilor fără să aibă un impact asupra vieţii lor“. Ca să vezi, ce-o deranja pe distinsa diplomată! N-a plictisit-o Convenţia PDL care ne-a intoxicat 12 ore, în direct, cu un fel de nuntaşi fericiţi, aceiaşi pe care-i vedem zile şi nopţi întregi, asezonaţi cu meşe pe cap şi laptopuri-fiţuici, ei veseli, cetăţenii trişti, ei sătui, cetăţenii flămînzi. Nunta regală a fost un eveniment strălucit. Dacă te uitai atent, dincolo de mondenităţi ai fi văzut un popor în stradă iubindu-şi şi aclamîndu-şi regii! Nici un poliţist nu arunca cu şapca în Palatul Buckingham!!!

Tot la „Media Culpa“, doamna diplomat se ocupă, incredibil (Dumnezeule!), de „falsele eroisme de la Realitatea TV“. Domnia sa apreciază că „nu pot fi declaraţi eroi autorii unor gesturi radicale, lipsite de raţiune“. Şi exemplul cel mai la îndemînă (care-i doare şi pe guvernanţi) este Adrian Sobaru, „acel cameraman aproape sinucigaş, cu o instabilitate emoţională“… Nu e cameraman, e electrician. Şi nu e nebun. E revoltat, e disperat, e fără speranţă, asemenea lui Liviu Babeş, căruia „22” i-a dedicat un site. Pe cînd şi un alt site: Sobaru?

Să prezentăm delicat, ne sfătuieşte doamna diplomat, cu moderaţie, subiecte ca suicidul, automutilarea, chiar şi atunci cînd acestea reprezintă forme de protest la adresa puterii portocalii. Parcă ne-ar dojeni stafiile Securităţii care îi prezentau opiniei publice pe Paul Goma, pe Vasile Paraschiv, pe Liviu Babeş şi pe mulţi alţii drept scrîntiţi la cap… După iubitul conducător, Ceauşescu, numai un nebun mai putea contesta binefacerile Epocii de Aur… Mulţi cunosc bine această replică, atît de actuală şi azi.

Ar trebui, spunea Steinhardt, dacă eşti intelectual, să urli cît te ţine coşul pieptului şi să spui că e o nedreptate strigătoare la cer ca oamenii să-şi dea foc. Sau, mai nou, să intre în greva foamei, să se stropească cu benzină în faţa Palatului Cotroceni, să se arunce din balconul Parlamentului, după ce aud şi văd zilnic atîtea mişelii legiferate sub cupola lui.

Dar nu! Doamna diplomat – ca şi revista „22” – apreciază că aceste gesturi sînt lipsite de raţiune. Eu cred că numai şi numai aceste susţineri, într-o societate morală, ar împiedica-o pe doamna Armanca să mai fie diplomat, profesor şi jurnalist. Un intelectual este întotdeauna de partea victimei, şi nu de partea opresorului. De altfel, îmi permit să apreciez că revista „22” este autistă, nu mai aude, nu mai înţelege suferinţele şi ruina acestei societăţi româneşti, tot glorificîndu-i pe Boc şi pe Băsescu. Oricum, doamna Armanca se află sub standardele profesionale ale lui Mihai Gâdea, care a realizat un portret excepţional al acestui tînăr, portret ce ne-a ajutat să înţelegem mai profund motivaţiile gestului său eroic.

Există azi bieţi mercenari, o specie aparte, lichele ale libertăţii, cum îi numea Voltaire pe cei care. de bunăvoie, în libertate, se alătură puterii discreţionare, devin complicii şi avocaţii ei în susţinerea dezastrului ţării.

Revenind la articolul „Prostituţie TV cu premii APTR“, asociaţia noastră, fondată în anul 1990, a decernat în 21 de ediţii circa 400 de premii. În palmaresurile APTR se regăseşte tot ceea ce a fost valoros în creaţia audiovizuală. Fireşte, am premiat curajul şi verticalitatea jurnalistică, pentru că au fost două decenii în care era nevoie de curaj şi de libertate a cuvîntului. În vremuri grele, APTR a susţinut publicistica lui: Vartan Arachelian, Ştefana Bratu, Marian Voicu, George Borcescu, Camelia Robe, Radu Nicolau, Irina Szasz, Tudor Artenie, Marius Gongea, Radu Coşarcă, Alina Amza, Luminiţa Sălăgean, Dana Deac, Cătălin Apostol, Horia Ţurcanu, Cornel Mihalache, Adelin Petrişor. Şi mulţi alţii.

Ce li se întîmplă astăzi lui Mihai Gâdea, lui Adrian Ursu, lui Mircea Badea, Danei Grecu, lui Radu Tudor am trăit şi noi, cîţiva, în Televiziunea Publică. Şi mie personal mi se dedicau editoriale cu titlul „Crima de la TVR“ numai pentru că aduceam în actualitate drama foştilor deţinuţi politici. Şi doamna Armanca a fost pusă la zid de alţi complici ai puterilor de după ’90. A uitat această parte a biografiei sale.

APTR i-a decernat multe premii doamnei Brînduşa Armanca. Ultimul, în anul 2004, cînd era în proces cu Televiziunea Publică. Am fost avertizaţi de conducerea TVR de atunci să nu cumva să apară Brînduşa Armanca în emisie. Era un fapt nemaiîntîlnit ca un om care se judeca cu instituţia să fie prezentat pe postul public, ca o valoare a lui.

Şi am riscat. Nu am scos-o din emisie. Dar de la ora 21, ora de programare pe post, am fost difuzaţi după ora 12 noaptea. Şi am avut nenumărate alte represalii. E adevărat, nici o faptă bună nu rămîne nepedepsită.

Mă gîndesc însă cu tristeţe, aceasta ar fi morala răspunsului de faţă, cum descoperă puterea trepăduşul ascuns în unii oameni, licheaua gata să se vîndă, chiar dacă tîrgul îi schimonoseşte chipul şi-l face de nerecunoscut. Chiar dacă trădarea lui multiplică nefericirea lumii în care trăieşte, nu-i pasă!

În acest sens, doamna diplomat Brînduşa Armanca poate fi un studiu de caz.

                                                       Lucia HOSSU LONGIN – director al Galei APTR 

Articolele anterioare:

„Unde-i baba, să-i rup laba?” La Grupul pentru Dialog Social nășit de George Soros și Silviu Brucan! (VII)

„Unde-i baba, să-i rup laba?” La Grupul pentru Dialog Social nășit de George Soros și Silviu Brucan! (VI)

„Unde-i baba, să-i rup laba?” La Grupul pentru Dialog Social nășit de George Soros și Silviu Brucan! (V)

„Unde-i baba, să-i rup laba?” La Grupul pentru Dialog Social nășit de George Soros și Silviu Brucan! (IV)

„Unde-i baba, să-i rup laba?” La Grupul pentru Dialog Social nășit de George Soros și Silviu Brucan! (III)

„Unde-i baba, să-i rup laba?” La Grupul pentru Dialog Social nășit de George Soros și Silviu Brucan! (II)

„Unde-i baba, să-i rup laba?” La Grupul pentru Dialog Social nășit de George Soros și Silviu Brucan! (I)