Observator

USR – partidul cacealma

  Prima parte a acestui material a fost scrisă în 7 decembrie 2016 și merită recitită cu atenție, am spune, pentru că […]

 

Prima parte a acestui material a fost scrisă în 7 decembrie 2016 și merită recitită cu atenție, am spune, pentru că analizate de la nivelul prezentului, lucrurile par încă și mai spectaculoase. Destul să spunem că USR și PLUS sunt două partide ”miraculoase”, apărute din spuma mării și duse spre scoruri electorale neașteptate după ce, în beneficiul lor, s-au produs inclusiv modificări de legi ori de sentințe în justiție.

Reamintim pe scurt: pentru ca USR, partid de buzunar chiar și azi, să se poată naște, a fost nevoie de o manevră specială, o plîngere a unei formațiuni fantomă care a dus la o decizie a CCR, în 2015, prin care, în loc de 25.000, un partid să se poată înființa cu doar 3 membri. Imediat după decizie, a apărut USB, un partid condus de un lider, Nicușor Dan, care, în mod straniu, conform colegilor săi, nu lua niciodată decizii în forurile de conducere, ci venea mereu cu ele din exterior, gata făcute.

Pentru ca USB să profite electoral de drama de la Colectiv în alegerile locale de la București, justiția a respins din scurt înființarea Marelui Partid Colectiv ori a Partidului Colectiv. Nimic nu trebuia să paraziteze noua speranță a politicii.

În paralel, discret, se depuneau în justiție actele pentru un nou partid, USR, cu ambiții naționale de astă dată. Un partid anunțat în iunie 2016, dar care era născut în martie. Exact cum s-a întîmplat în cazul PLUS, anunțat la săptămîni bune de la legalizare, la umbra Mișcării România Împreună. Nu e clar nici azi cum s-au înscris consilierii de la București ai USB în USR fără a-și pierde posturile, conform legii, pentru a putea candida la parlamentare, pentru că fuziunea nu era aprobată de tribunal la momentul închiderii listelor electorale.

Atît USB cît și USR au mai marcat o ciudățenie, fiind singurele partide care și-au derulat congresele cu ușile închise, într-o totală lipsă de transparență. În august 2016, la fuziunea cu USR, Nicușor Dan declara că e al patrulea congres al partidului său, dar nimeni nu avea habar cînd și unde se derulaseră precedentele trei. Dacă se derulaseră!

Înaintea alegerilor de luna trecută s-a mai produs o ciudățenie: după ce BEC a decis, pe bună dreptate spunem noi, că USR și PLUS nu pot candida în alianță pentru că în actele oficiale apar alte conduceri decît cele declarate public, ÎCCJ a admis contestaţia lui Barna și Cioloș și a dat undă verde alianței în alegeri. Numai că, trebuie spus, în componența BEC, care a luat decizia inițială, se aflau, conform legii, 5(cinci) judecători de la ÎCCJ, practic, un complet întreg. Deci, niște judecători de la ÎCCJ au răsturnat în 24 de ore o decizie a altor judecători de la ÎCCJ. Semnele de întrebare își au, categoric, locul aici.

Să mai spunem că USR a atacat alegerile parlamentare din 2016 cu doar 50 de organizații, adică ceva mai mult de o organizație per județ și per sector bucureștean. Anul trecut, cu ocazia selecției candidaților pentru PE, am aflat că USR are un număr total de cca. 6000 de membri, cu indulgență. În aceste zile, aflăm de la președintele Dan Barna că la congresul care urmează, președintele va fi ales de către toți membrii, nu doar de delegați. Democrație? Nici vorbă.

Realitatea e că USR are membri cît are PSD delegați la un congres obișnuit. Barna însuși a fost ales la ultimul congres cu 127 de voturi din 191, cifre de-a dreptul ridicole. La alegerile parlamentare a mai mers cum a mai mers: dată în sondaje sub pragul electoral, USR a scos un nesperat 9%. La europarlamentare – alegeri cu un rezultat tot mai controversat, pe măsură ce apar informații despre procesul electoral – a furnizat cu adevărat marea surpriză, cu 22% și acum trage tare spre președinție. Cu șanse, zic mulți.

La localele de anul viitor, însă, primele pentru USR, problema se complică. Un partid are nevoie de 45.000 de candidați doar pentru a acoperi toate posturile din administrație. Dacă USR își trimite toți membrii să candideze și ei chiar cîștigă, va avea abia 11-12% din total. Fără aleși locali și organizații solide în teritoriu, victoria la parlamentare și preluarea guvernării e exclusă. Votul emoțional se poate dovedi ajutor de nădejde în alegeri, dar ulciorul – a se citi scenariile serviciilor – nu merge des la apă.

În plus, apropo de votul emoțional, „Ceea ce nu știu noii uber-politicieni este că aceasta este calea spre a cuceri puterea, însă puterea nu se poate menţine mult timp fără proiecte și valori, deoarece efectul emoţiilor trece foarte repede (…) Emoţia te aduce la putere, dar depresia emoţională post-alegeri te poate arunca mult mai repede decât te aștepţi din șaua armăsarului puterii.”, avertizează în aceste zile, într-o excepțională analiză, politologul Vasile Dîncu.

De aici două ipoteze:

1) USR (și păpușarii care au creat-o) nu e interesată decît de alegerile importante pentru exteriorul României: europarlamentarele, care alimentează grupul lui Macron, și prezidențialele. Pentru asta, Barna & comp vor juca totul pe o carte în noiembrie, respingînd categoric – deja o fac – ideea guvernării. Și sacrificînd orice pe altarul victoriei, inclusiv oameni, așa cum a fost eliminat fără remușcări fondatorul Nicușor Dan. (Cioloș, atenție!)

2) USR e interesată și de celelalte alegeri, localele fiind primele la rînd după președinție. Marea întrebare în acest caz: se va ocupa, în nu foarte lungul timp rămas, de atragerea de suficienți oameni în partid dintre cei care nu au mai făcut politică pînă acum? Ori, mai probabil, vor absorbi în masă aleși locali pe final de mandat din actualele partide, mizînd pe faptul că aceștia deja știu cu ce se mănîncă alegerile și administrația?

Această a două variantă trebuie să dea de pe acum fiori reci unor partide. În primul rînd PNL-ului. Marele partid al Brătienilor, umflat în prezent de victoria nu excesiv de utilă la europene, s-ar putea dizolva peste cîteva luni, cu largul concurs al unor structuri, în noua jucărie a lui Macron, în special dacă USR va fi purtată spre victorie și în noiembrie.

                                                                                                              Bogdan Tiberiu IACOB

Sursa: InPolitics.ro

 

1 Comment

  1. Sarmis

    Am avut ,dar am pierdut-o din galerie,o fotografie cu Cioloş,iar în spatele lui un afiş mare, cu înscrisul…
    Salvăm
    România
    Impreună…
    adică, iniţialele părinţilor.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.