Observator

USR, partidul inventat de Soros și SRI, a adunat vechii informatori ai Securității și odraslele alogenilor bolșevici

        Cine sunt „salvatorii” de la USR? Nu era suficient că George Soros are președintele României (consiliat […]

        Cine sunt „salvatorii” de la USR?

Nu era suficient că George Soros are președintele României (consiliat de Sandra Pralong, prima directoare a lui Soros în România), marioneta Klaus Iohannis numind, la rândul său, doi șefi în fruntea serviciilor secrete (amândoi evrei și foști angajați/bursieri Soros), guvernul de tehnoratați sau tehnoklauși condus de mercenarul soroșist Ciolos (numit tot de Iohannis) și uriașul aparat de propagandă format din ‘telectualii de la GDS (o bandă antinațională inițiată de Soros personal și Silviu Brucan, alias Saul Bruckner, în ianuarie 1990, un melanj de trompete antiromânești, evrei și români trădători de-a valma), acum are și un partid ca să-și perpetueze puterea și influența în România.

Nu mai este un secret pentru nimeni că impostorii aceștia, care „salvează” tot timpul ceva și musai „uniți”, sunt finanțați de George Soros prin oengeurile sale. Sub ambalajul strălucitor al unor acțiuni generoase, în interesul societății, se urmăresc cu totul alte scopuri decât cele aparente, care rămân doar praf în ochii naivilor. Chestia cu „salvatul” ăstora ne duce cu gândul la elevul Bulă și colegii lui, care umflau zilnic de pe stradă câte o bătrânică și o urcau cu forța în autobuz ca să facă o faptă bună pe zi, așa cum i-a învățat diriginta la școală.

USB (Uniunea Salvați Bucureștiul), după succesul din Capitală la alegerile locale, a devenit națională prin schimbarea denumirii: USR (Uniunea Salvați România), adică Uniunea Soros în România și vizează acum alegerile parlamentare. Trupa din București (USB), de la alegerile locale, a lui Nicușor Dan, liderul „salvatorilor”, era compusă din „români autentici”, așa cum limpede se vede doar citind numele pe care le poartă: Seidler, Bulfon, Oliver Leon Paiusi, Clotilde Armand, Bugner, Berta Vasiliauskaite, Franovici, Vincent Briot, Wring, Dobrev, Antonio Andrusceac. Mă întreb dacă nu o fi și Nicușor Dan ovrei fiindcă mulți din aceștia nu și-au luat nume de familie când au împrumutat identități românești, numele lor complet fiind alcătuit din două prenume. Exemple: Dan Pavel, Radu F. Alexandru, Alexandru Florian, Zoe Petre, Andrei Gheorghe etc…  Acum, la alegerile parlamentare, dacă citești lista candidaților USR ai sentimentul că vezi primul comitet central al PCR, după preluarea puterii de către bolșevicii evrei: Seidler, Gayral, Pal, Iurisniti, Schuster, Wiener, Forgo, Toth, Clem, Verman, Gorczynski, Kloyber, Memet, Mark, Visloguzov, Reti, Gall, Bulfon, Kiss, Marussi, Iank, Echert, Sachetti și Teleki.

Istoria se repetă, odraslele evreilor bolșevici din anii de după război vor să conducă din nou România. Dacă, până acum, unii ca Valdimir Tismăneanu, Alexandru Florian sau Patapievici s-au ocupat doar cu propaganda, spălarea creierilor și tâmpirea românilor, acum se pune în practică următorul pas: subjugarea poporului român! „Pas cu pas”, vorba impostorului numit Gauleiter peste colonie.

S-au găsit voci care să afirme, pe platformele de socializare ale internetului, că Iohannis Klaus Werner este vânzător și trădător de neam. Nu este adevărat, fiindcă el nu aparține neamului românesc, iar neamului său îi este foarte loial! Nu este greu de remarcat cum se adresează el românilor, ca un arendaș iobagilor sau ca un Gauleiter care cuvântă către turma docilă din colonie, care „trebe” – cum spune el – să se supună, să execute comanda și să voteze cu cine vrea satrapul.

Partidul lui Nicușor Dan, plin de alogeni și secesioniști în Ardeal, este și creatia klaus-wernerului în timpul cățărării pe cadavrele de la „Colectiv”. Acesta i-a sfătuit în noiembrie 2015, după întâlnirea cu așa-zișii „reprezentanți ai strazii” – în fond, oengiștii lui Soros! – să-și facă partid.

                    (Fragment din articolul USR și PNL, două partide care sfidează neamul românesc)

Motto: „Păun este sustinut în USR de Roxana Wring, apropiată de ONG-urile din rețeaua Soros, cea care l-a adus inițial în organizație și pe Polițeanu.” (Segiu Moroianu, soţul doamnei Clotilde Armand de la USR)

  Ghid la ONT, agent al Securității sau cârtiță în haștagurile opoziției?

Nu se răci bine cadavrul administraţiei Dăncilă, că au şi ieşit la vedere, colcăind, viermii unsuroşi plantaţi de serviciile secrete printre „Salvatorii României”. Deconspirarea legăturilor Roxanei Wring, fost preşedinte al USR Bucureşti, cu Securitatea comunistă, ne arată capacitatea şi rapacitatea spionajului care, după trei decenii de democraţie, a reuşit să penetreze la vârf, structurile partidelor politice. Altfel, nimic nou în politica autohtonă.

Madam Wring nu pare a fi altceva decât merituoasa continuatoare a tradiţiei turnătorului oportunist, care face opoziţie de dreapta (vezi cazurile ofițerilor acoperiți sau ale informatorilor: Radu Vasile, Mona Muscă, Traian Băsescu, Mircea Ionescu Quintus ş.a.). Din informaţiile scurse în presa centrală, până în acest moment, tragem concluzia că madama care-i ghida pe tefeliştii bucureşteni a fost trimisă peste hotare în tinereţe, prin căsătorie cu un străin, după ce i s-a fabricat o legendă beton (legendarea este o tehnică de acoperire folosită de toate serviciile de informaţii).

                           Raiul valutiştilor din Epoca de Aur

În perioada în care angajata ONT, Roxana Wring, a plecat din ţară printr-un mariaj cu un cetăţean britanic, din RSR nu se ieşea decât cu avizul special al Securităţii şi/sau al unei secţii speciale din cadrul CC al PCR. În cazul în care persoana care urma să părăsească teritoriul ţării lucra pentru spionajul extern, erau necesare şi acordul sau recomandarea ofiţerului coordonator, supraveghetor sau de legătură (instructorii ofiţerilor „S” ), pentru că o formă de legendare a fantomelor securităţii, cele mai conspirate cadre, era căsătoria cu un cetăţean străin. Cine credeţi că se califica pentru astfel de misiuni în străinătate ? Colegii madamei USR, care aveau contact direct cu străinii şi cu valuta acestora, ghizii ONT, în special cei care activau pe litoral. Din această categorie fac parte numeroase personalităţi ale zilelor noastre, cum ar fi Daniel Tudor, Horia Tabacu, Puiu Popoviciu, Irinel Columbeanu, alături de o întreagă faună de valutişti, aflaţi în  subordinea colonelului de Securitate, Dăineanu, mare şef peste ONT în pragul anilor ‘80. De ce valutiști ? Pentru că, alături de angajații magazinelor de tip shop sau Comturist, ghizii ONT se numărau printre fericiții manipulatori de dolari, mărci și alte bunătățuri occidentale interzise românului de rând. În rest, fiecare ghid cu legenda sa. (Nota redacției „Justițiarul”: A fost omis agentul de influență Bogdan Chirieac. Acesta a fost ghid la ONT Carpati din 1982 până în 1989 pe perioada studenției și ulterior ca inginer, actualmente este agent Mossad sub acoperire de jurnalist.)

După schimbarea regimului de tristă amintire, ghizii s-au metamorfozat cu ușurință în funcţionari publici, bancheri, jurnalişti sau oameni de afaceri de mare succes. Am aflat de la nişte vechi lucrători ONT Carpaţi că, în practică, ghizii, colaboratori ONT în marea lor majoritate (angajaţi în cadrul ONT, fiind doar ofiţerii DIE), erau împărţiţi în trei categorii : cu paşaport de serviciu pe Europa de Est, cu paşaport de serviciu pe Europa de Vest şi fără paşaport. Cât despre documentele necesare persoanelor apte să desfăşoare activităţi în relaţie cu străinătatea înainte de 1989, categorie din care făcea parte şi salvatoarea României, Roxana Wring, vă prezentăm câteva din avizele necesare :

– avizul Ministerului de Interne era un certificat de bună purtare emis de M.I. pentru orice persoană fizică, aptă să desfăşoare activităţi în relaţie cu străinătatea. Avizul de la Interne reprezenta garanţia faptului că persoana repectivă nu aducea prejudicii securităţii statului. Era condiţia necesară şi aproape suficientă, pentru a obţine viza de serviciu ( permanentă sau „pe acţiune” ). Fără aviz M.I. nu te angaja nimeni în reţeaua de comerţ exterior, în institute de cercetare şi proiectare, în ministere, organe de sinteză, mass media, etc ;

– avizul de partid era hârtia emisă de organul de partid care avea în responsabilitate întreprinderea/ unitatea în care persoana activa. Era certificatul de bună purtare pentru avansarea pe scară ierarhică sau pentru implicarea în acţiuni cu responsabilităţi importante;

– viza externă era viza de serviciu pentru angajaţi. Se acorda de Ministerul de Interne numai în baza avizului M.I., la cererea documentată şi susţinută de documentele de cadre şi organizaţie de bază sau comitet de partid ale întreprinderii. În comerţul exterior erau numai câteva persoane deţinătoare de viză permanentă (6-12 luni). Majoritatea avea viză „pe acţiune”.Toţi angajaţii aveau obligatoriu viza MI. ;

Ultimul aviz se dădea de la Direcţia Paşapoarte în baza documentelor de mai sus.

                   Cum pleca un ghid, legendat de „U” în Occident

Într-un interviu amplu acordat presei cu ani în urmă,  un rezervist DIE care şi-a petrecut studenţia pe litoral, printre turiştii străini, căpitanul Emil Traian Andreescu a descris modul în care ghizii ONT Carpaţi puteau fi trimişi de UM 0920/U, celebra unitate de fantome a spionajului extern comunist, în străinătate. Iată ce povestește, fostul ghid Emil, despre începutul anilor ’70, cînd şeful agenţiei ONT Carpaţi şi implicit şeful ghizilor era  activistul CC al PCR, tovarăşul Răescu.

Singura mare tristețe a mea, de cand am lucrat în acest serviciu extern, este că au fost așa de cretini, când eu am fost așa de bine acoperit la ONT, ca student. Îmi spuneau : «Bă puță, du-te și ia americanca aia sau aia aia, spanioloaica sau aia, care-s turistele tale. Poți să te însori cu ea.» Mă băgau la «U». Eu eram pentru «U», domnu’ Ovidiu. Lucrasem 10 ani. Au fost cu ochii pe mine, dar, probabil, că birocrații ăștia nenorociți de la Personal… . Îmi spuneau și mă ancorau perfect. Fă-o p-aia să se îndrăgostească de tine, să te ceară, să te însori… . Și în California am avut una, îmi scria, eram puță, eram copil, îmi scria. «Noi îți facem șicane, aia să-i scrie lui senatorul X, să-i scrie lui tovarașul Ceaușescu. Facem scandal și, după aia, presat, tovarășul Ceaușescu, presat da …  . Senatorii ăia, americani, cu drepturile omului. Noi îți dăm drumul și, după aia, lucrează pentru țară. » Așa au băgat ungurii, domnule! Și cu mine trebuia să facă la fel. Pe mine m-au distrus când mergeam cu acoperire oficială. Și în ziua de azi esti cu stea în frunte, că organul contrainformativ știe clar, mai ales cum era estul-vestul atunci. Că tot ce era diplomat, agenție economică TAROM atunci, erau oamenii puterii comuniste și ei erau imediat pe ăștia primii. Era clar că, dintre atâtea milioane de români, ăia, puținii care mergeau în America, erau agenții statului. Când ești plecat în numele statului, afară, ești agentul statului. Că ești agent sută la sută, ofițer sau nu, tot pentru statul ăla lucrezi, mai ales ca eram angajați ai unor întreprinderi de comerț exterior. Ca și ai lor. Când veneau la o ambasadă. Era normal. În special ăștia care lucrau la firmele cu care noi colaboram. Păi ce ăștia nu erau ofițeri?

Inutil de adăugat că ofițerul DIE Emil Traian Andreescu, cunoscător de numeroase limbi străine şi absolvent de cel puţin trei facultăţi, a ajuns în conducerea Consiliului de Securitate al ONU, în anul 1976. Ulterior, a fost dat afară din DIE din cauza fugii șefului său, generalul I. M. Pacepa. După 1990, Emil a lucrat în domeniul bancar.

Recent, într-un cotidian central ciuruit de lichele acoperite, un coleg de breaslă afirma că deconspirarea agentei Roxana Wring ar fi adus-o pe aceasta în atenţia organelor contrainformative britanice. O veste proastă pentru useristă ? Nu. Nu este nici măcar o ştire, colega ! Wring ştia că a intrat în vizorul contrainformaţiilor Majestăţii Sale imediat după căsătorie, având în vedere că plecase în toiul războiului rece sub o legendă atât de subţire. O veste proastă pentru statul român ar fi aceea că Roxana Wring, ca mulți alții de teapa ei, a fost racolată de britanici şi retrimisă în misiune.

                                                                                                                  Eduard OHANESIAN

Roxana Wring

  Audiatur et altera pars („Să fie ascultată și cealaltă parte” – Seneca)

CNSAS a cerut instanței să constate că aș fi colaborat cu Securitatea. Pentru mine este un șoc. Nu am fost informată despre acest lucru. Nu am fost invitată vreodată să dau vreo explicație sau vreo clarificare. Am aflat neoficial despre asta și pur și simplu nu îmi dau seama care este motivația acestei decizii.

Am plecat din România în 1980, la vârsta de 25 de ani. Imediat după terminarea facultății, la vârsta de 22 de ani, m-am angajat la ONT. Am lucrat acolo doi ani, între septembrie 1977 și noiembrie 1979. Am întocmit raportări și procese verbale pe care, la vârsta respectivă, le-am considerat a fi parte din birocrația stufoasă și inutilă a serviciului. Nu am semnat niciodată nimic în fața unui ofițer al Securității, despre care să știu că ocupă o astfel de funcție. Bănuiam că directorul ONT are legături cu Securitatea, dar niciodată nu am avut o certitudine în acest sens.

În 1979 m-am căsătorit cu un cetățean britanic și am solicitat acordul pentru a mă stabili împreună cu el în străinătate. După solicitări repetate, după ce mi s-a interzis să mai ghidez grupuri de turiști, după ce am fost nevoită să demisionez de la ONT, după o respingere nemotivată din partea statului și după un an de nopți nedormite, am primit acceptul de a părăsi România. Probabil că nu aș fi primit acest accept dacă nu traversam epoca în care Nicolae Ceaușescu încerca să mai păstreze aparențele în fața cancelariilor occidentale.

Am revenit în țară în 2009 pentru a ajuta. Mi-am dedicat activitatea patrimoniului bucureștean și urbanismului. M-am numărat printre fondatorii USR și am intrat în Consiliul General cu dorința de a schimba lucrurile din interior. Și de a le schimba în bine. Mi-am atras multe antipatii din partea politicienilor care au văzut că în CGMB nu mai funcționează „cooperative” care era până în 2016. Mi-am atras antipatii și din partea rechinilor imobiliari care au văzut că nu votez PUZ-urile nesimțite. Am venit cu idei și proiecte pentru București pentru că eu cred în potențialul acestui oraș.

Nu aș fi făcut nimic din toate acestea dacă nu aș fi avut conștiința curată. În anul al treilea de facultate mi s-a propus să intru în PCR. Eram o studentă cu rezultate bune și mi s-a sugerat că, dacă vreau o carieră academică, ar fi bine să depun o cerere de intrare în partid. Am refuzat. Am fost urmărită de Securitate încă înainte să lucrez la ONT. La terminarea facultății am dat concurs sa lucrez ca ghid pentru că era singura șansă de a fi în contact cu lumea occidentală. Era pentru mine o gură de oxigen, o fereastră spre normalitatea la care nu puteam spera măcar în România. Am fost urmărită de Securitate și când lucram la ONT și mai ales după ce am plecat din România.

Certitudinea că Securitatea era pe urmele mele am avut-o acum câteva luni când mi-am văzut dosarul de urmărire la CNSAS. Dosar serios, în două volume. Însă am fost surprinsă să văd că am și dosar de rețea. Tind să cred acum, după tot ce am trăit și am văzut, că era o practică a Securității de a-și da girul și de a-i „încadra” birocratic pe toți cei care lucrau în ONT, probabil în special cei care lucrau cu turiști străini.

Dosarul l-am cerut în vara acestui an, tocmai pentru că apăruseră acuzații pe care le consideram aberante și pe care am vrut să le demontez. Nu am avut timp să consult dosarele în detaliu. Doar am văzut că am dosar de urmărire și dosar de rețea. Le-am cerut pe ambele în format electronic. Nu le-am primit nici până în ziua de astăzi. Am aflat că am șanse să le primesc spre finalul anului sau începutul celui viitor. Deci după ce începe procesul în instanță.

Nu știu cum s-a luat decizia în CNSAS. Știu că această instituție este colorată politic, formată din oameni puși de partidele din Parlament, proporțional cu ponderea lor în Legislativ. CNSAS este condusă de un fost subaltern al lui Corneliu Vadim Tudor și, printre membri, se află un personaj trimis în judecată pentru crime împotriva umanității în dosarul Mineriadei din 1990. Nici eu nu știam asta. Credeam că este o instituție în care decizia este luată de experți și de istorici, nu de oameni politici.

Din păcate, în CNSAS, adevărul se supune la vot. Iar majoritatea (cu aceeași coloratură ca și cea parlamentară) decide politic cum să interpreteze documentele. În cazul meu, această majoritate din CNSAS a votat că am colaborat cu Securitatea. Voi merge în instanță și voi aștepta sentința judecătorilor.

Evident, mă gândesc că este posibil ca această decizie să aibă o motivație politică. Pun cap la cap faptul că primele acuzații la adresa mea au fost lansate de Antena 3 și faptul că CNSAS este dominat de partide care își fac veacul la postul lui Dan Voiculescu. Nu exclud de asemenea ca dosarul meu să fie scos premeditat în plină campanie electorală tocmai pentru a lovi USR. Au încercat și la europarlamentare același lucru. Numai că nu le voi da satisfacție!

Am decis să demisionez din USR. Dacă această manevră a fost gândită în scop electoral, demisia este singura modalitate prin care o pot dejuca. Nu vreau ca votul din CNSAS să afecteze imaginea partidului și a colegilor mei. Conform legii, demisia din USR duce automat la pierderea mandatului de consilier general. Voi reveni în partid după o decizie definitivă și irevocabilă a Justiției, prin care să se arate că nu am făcut poliție politică.

Îmi pare rău dacă am dezamăgit pe cineva. Nu aș fi intrat în politică – și cu atât mai puțin în USR – dacă aș fi avut vreo clipă conștiința apăsată de faptele mele de dinaintea plecării din România. Nu am știut și nici nu am bănuit măcar că am dosar de rețea. Știam că am fost urmărită. De-asta nici nu am vrut să-mi cer dosarul până în acest an. Mi-a făcut pur și simplu rău fizic să văd cine erau cei care dădeau informații despre mine la Securitate. Aș fi preferat să nu fi aflat asta.

Și, uite-așa, Securitatea mai lovește o dată. Perfid și dureros, așa cum a făcut-o mereu.

                                                                                                              Roxana Wring

Notă: Sublinierile din textul doamnei Wring aparțin redacției „Justițiarul”

Citiți și:

Khazarei Roxana Wring de la USR (Uniunea Soroșiștilor din România) îi pute tot ce este românesc și îi stă în gât Biserica Ortodoxă

 

2 Comments

  1. adria

    Cum bine observa un comentator pe Active News, „femeia asta cu nume de 2 lei este comunistă din naștere, ea nu și-a trădat nici un ideal .. s-a dus la singurul partid marxist de pe piața românească, USR, la fel și cu fostul secretar al lui ana pauker, ”veșnicul tânăr” mihai șora, comunist din naștere, comunist la bătrânețe folosit și el de partidul marxist USR.
    Observație la care aș adăuga că Roxana Wring nu era un amărât de membru USR naiv și idealist ci ocupa o importantă funcție de conducere.

  2. Gheorghe

    Ba, dar n-ati gasit nici un ungur care sa fi colaborat cu vreo tara din Vest? Hai sa va dau doua indicii: e veterinar si-l cheama Hunor. Primeste si-acum bani de acolo.

Lasă un răspuns la adria Anulează răspunsul

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *


*