{mosimage}Constatăm cu surprindere că, în ciuda evidenţei unei sărăcii lucii, mizeriei şi a gorpilor de pe străzilor Predealului, oraş pe care l-a condus vreme de 16 ani, în porpaganda lui Mihail Veştea în colegiul pe care candidează aparea cu totul altceva. Practic, în ziarul de campanie al PD-L-ului pe zona fostului primar se spunea despre domnul Veştea Mihail – catindat la Senat – că, practic, a inventat pârtiile de schi în Predeal în cei 16 ani de mandat ca primar al localităţii. Aşa, se explică faptul că, de fiecare dată când îl căuta cineva la Primărie, în 16 ani, nu l-a găsit nimeni niciodată. Practic, predelenii îl alegeau pe Veştea, depunea jurământul, şi apoi acesta rupea uşa Primăriei, ducându-se să inventeze pârtii.
De altfel, transformarea Predealului sub mandatele lui Veştea, a fost cu atât mai surprinzătoare cu cât se ştie faptul că, înainte de pogorârea lui pe acele meleaguri, Predealul era o staţiune celebră în toată lumea, puţin mai la nord de Azuga, cu un turism dezvoltat. Ar mai fi de adăugat faptul că, pe lângă pârtii, pe care le-a concesionat la preţuri derizorii clientelei sale politice şi de afaceri, Veştea a mai inventat retrocedarea terenurilor, altora decât proprietarilor, bineînţeles cu comisioane grele pentru propriile buzunare, a sprijinit latifundiarii, din care face şi el parte, a vândut tot ce se poate din terenurile staţiunii şi şi-a proţăpit un hotel „încurcă lume” taman la poalele pârtiei Cocoşul, cu materiale de construcţii subtilizate din şantirul blocurilor ANL. Personal, a întreţinut gropile de pe străzi şi s-a ocupat ca mizeria să domine staţiunea. Ar mai trebui să inventeze apa caldă şi mersul pe jos, invenţii fără de care Predealul ar fi doar o staţiune de munte mizeră, cu construcţii alandala şi cu nişte străzi atât de neasfaltate, că până şi deţinătorii de gipane ar fi avut probleme în a ajunge la vilele lor de la munte. Veştea a vrut şi la Senat, în căutarea „sfântului gral” al imunităţii parlamentare, fără de care „petele” sale ar putea ajunge jurisprudenţă în Penal. După ce a dat chix cu ascensiunea sa în Parlament, Mihail Veştea se vrea membru al Guvernului. Se pare că omul chiar are şanse să devină secretar de stat în ministerului Elenei Udrea şi să-şi aducă aportul şi la nivel de ţară în „dezvoltarea” turismului, că despre cel din Predeal, ne-am lămurit.
Secretul are picioare scurte
{mosimage}Ciudat este însă un lucru. Mânăriile cu terenuri ale predeleanului Veştea au fost ţinute sub secret multă vreme până şi de procurori ai DNA, în ciuda unor sesizări acerbe din partea a sute de cetăţeni. Deh, ar avea şi omul niscaiva pile! Din păcate, mulţi dintre predeleni au fost reduşi la tăcere sau pur şi simplu aruncaţi în stradă prin giumbuşlucurile mafiei imobiliare susţinută din umbră şi logistic de către primarul Mihail Veştea, ca şef al comisiei de aplicare a legilor fondului funciar. Secretomania manevrelor primariale ale fostului edil de Predeal, dar şi acoliţilor lui pare să se destrame. Anumite aspecte din ceea ce înseamnă Predealul la ora actuală ies la iveală. Cazul imobilului de pe strada M. Kogălniceanu, nr. 10 este unul dintre zecile de cazuri ale unor predeleni care au căzut victimă manevrelor imobiliare ale mandatarilor imobiliari din Predeal. Ajunşi cu cuţitul la os, adică pe cale să-şi piardă acoperişul de deasupra capului, locuitorii imobilului dezvăluie istoria manevrelor din Primăria Predeal dar şi a unor mandatari cu relaţii pentru a pune mâna pe casa lor.
În anul 1995 Primăria oraşului Predeal a organizat o licitaţie în vederea concesionării unor parcele de teren. La această licitaţie au participat şi Danciu Emil şi Tufescu Iustin. Aceştia au câştigat licitaţia şi au dobândit cu titlu de concesiune parcela cu nr. top.13469/18, situată pe str. M. Kogălniceanu, nr. 10 din Predeal. În baza acestui contract de concesiune a fost obţiuntă şi autorizaţia de construcţie pentru ridicarea la respectiva adresă a unui duplex, în care să locuiască cele două familii. S-a început aşadar construcţia casei. Numai că, în momentul în care s-a încheiat contractul de concesiune, procesul verbal de punere în posesie şi autorizaţia de construcţie, aparent nevinovat, s-a greşit în conţinutul actelor numărul topografic al terenului, în loc de 13469/18 fiind înscris 13468/18. Totuşi, contractul de concesiune a fost înscris în Cartea Funciară corect, având în vedere că toate celelalte elemente de identificare ale terenului au fost trecute corect în actele mai sus menţionate.
Comparaţie edificatoare
{mosimage}Tot în 1995 o angajată a Primăriei Predeal, adică domnişoara Constanţa Elena Ghiţă, a concesionat şi ea o parcelă de teren pe strada Măprăşeşti, pentru care înscrisurile topometrice au fost întocmite cât se poate de corect. Pentru că zona concesionată de fucţionarul public nu se preta la pretenţiile acestuia, femeia a încercat priuntr-un act adiţional la contractul iniţial să pună mâna exact pe concesiunea de pe strada Kogălniceanu, vânată, de altfel, de mai multă lume, după cum veţi vedea în rândurile de mai jos. Femeia nu a rămas însă cu buza umflată. Spre deosebire de alţi predeleni concesionari, care se luptă în intanţă pentru a-şi păstra averea în faţa valului de retrocedări, ea a reuşit să-şi materializeze terenul, vânzându-l ulterior pe bani frumoşi. După ani şi ani, adică în prezent, domnişoara Ghiţă nu mai este angajată a Primăriei Predeal, păstrându-şi totuşi calitatea de domnişoară.
Valul retrocedărilor
{mosimage}Spre deosebire de cazul funcţionarul public amintit mai sus, valul retrocedărilor nu a ocolit şi terenul de pe Kogălniceanu, nr.10. În anul 1997, familiile Danciu şi Tufescu au fost date în judecată de familia Măinescu, pe motiv că terenul respectiv aparţinea familiei din urmă. Prin intermediul mandatarului Vasile Herescu, familia Măinescu a solicitat instanţei oprirea lucrărilor de construcţie a duplexului. Procesul a fost câştigat de concesionari având în vedere că fam. Măinescu nu avea, la acel moment, nici un act de proprietate asupra suprafeţei de teren. Între timp, Primăria a rectificat, prin actul adiţional nr. 2744 din 23.08.1998 la contractul de concesiune, eroarea materială legată de numărul topographic al parcelei în cauză, astfel încât toate lucrurile păreau să decrugă normal.
Succesiune de decizii contradictorii
Asta până în 1999, când familia Măinescu a revendicat, din nou, trenul. Printr-o Ordonanţă Prezidenţială, mandatarul Constantin Preda a solicitat instanţei constatarea nulităţii absolute a contractului de concesiune, a autorizaţiei de construcţie şi a certificatului de urbanism, care fuseseră obţinute în baza acelui contract. Motivul invocat în acest proces a fost trecerea eronată a numărului topografic în contractul de concesiune. Fam. Măinescu a avut câştig de cauză în faţa instanţei de fond. Sentinţa a fost atacată cu apel, iar instanţa de apel a dat câştig de cauză concesionarilor. Fam. Măinescu nu s-a lăsat păgubaşă şi a atacat cu recurs decizia instanţei de apel obţinând din nou o decizie favorabilă.
Soluţie suspectă
Totuşi, modul cum a decurs soluţionarea acestui dosar în faţa instanţelor de judecată atrage unele suspiciuni.
În anul 2003, fam.Măinescu (prin mandatarul, Preda Constantin) a câştigat la Judecătoria Braşov, instanţa hotărând să li se restituie terenul, să se desfiinţeze construcţiile edificate de Danciu şi Tufescu, iar contractul de concesiune nr.2696/24.04.1995, autorizaţia de construcţie nr. 67/22.03.1996 şi certificatul de urbanism nr. 38/07.07.1996, emise de Primăria Predeal au fost anulate. Hotărea în cauză a fost luată în baza unui act de vânzare-cumpărare din 1939, între Cojocărescu Constantin proprietarul terenului şi familia Măinescu. Ciudat este însă că terenul că la naţionalizare terenului în 1958, proprietarul figura acealşi Cojocărescu.
La momentul pronunţării acestei hotărâri construcţia edificată de Tufescu Iustin era gata, urmând ca el şi familia să se mute în acest imobil, fiind evacuaţi dintr-un alt imobil naţionalizat. Ţinând cont de decizia instanţei Danciu Emil a oprit lucrările de construcţie. Însă, a fost atenţionat de către Primărie că el este beneficiarul concesiunii şi încetând lucrările nu va mai respecta clauzele contractuale, deci va suporta consecinţele.
Hotărârea a fost contestată introducându-se apel, iar în anul 2005 procesul a fost câştigat de familiile Danciu şi Tufescu, astfel încât lucrările au fost continuate.
Mandatarul ,fam Măinescu, Preda Constantin, a făcut recurs, iar în ianuarie 2006 la Curtea de Apel au câştigat, iar printr-o sentinţă definitivă şi irevocabilă s-a menţinut hotărârea din anul 2003, demolarea construcţiilor şi anularea documentelor emise de Primăria Predeal.
Înţelegere de faţadă
După diverse discuţii purtate între reprezentanţii Primăriei şi mandatarul Preda, acesta din urmă a fost de acord să primească o altă parcelă, care are nr. top. 495/2, în locul parcelei de pe Kogălniceanu. Înţelegerea a fost doar una verbală. După ce toată documentaţia a fost întocmită şi Consiliul Local a aprobat schimbul de teren, mandatarul Preda a anunţat telefonic familia Danciu că nu va semna până nu îi oferim o sumă de bani foarte consistentă. Neputându-i oferi această sumă ,schimbul de terenuri nu s-a mai efectuat.
În decembrie 2007, cele două familii concesionare, au primit o somaţie trimisă de executorul judecătoresc, prin care li se cerea să demoleze imobilele pe care le-au construit. Demolarea acestora a fost amânată printr-o ordonanţă prezidinţială şi a contestaţiei la executarea formulată. Între timp, cele două familii au solictat Primăriei şi Consiliului Local Predeal parcela de teren nr. top. 495/2 aflată pe strada Liviu Rebreanu, parcelă care iniţial îi fusese propusă fam. Măinescu, pentru a ne putea depozita materialele de la casele ce urmau a fi demolate. Prin Hotărârea Consiliului Local Predeal nr.18/31.01.2008, s-a încercat remedierea parţială a pagubei ce a fost pricinuită prin anularea contractului de concesiune şi a actelor subsecvente şi s-a aprobat semnarea unui nou contract de concesiune pentru parcela cu nr. top. 495/2, în care familiile Danciu şi Tufescu să beneficieze în schimbul celeia pierdute în procesul cu Măinescu. Însă, hotărârea Consililui Local nu a primit girul Prefecturii, care a comunicat Primăriei că din punct de vedere legal acest contract nu poate fi încheiat. Mai mult, Prefectura a dat in judecată Consiliul Local Predeal, solicitând anularea hotărârii în cauză, motivând că aceasta este netemeinică şi nelegală. „Ne aflăm astfel în situaţia în care, orice soluţie ar părea să se găsească, pentru a mai putea recupera măcar o mică parte din sumele de bani investite de noi, ramâne de fapt fără nici un rezultat, dintr-o culpă care nu ne aparţine”, spun concesionarii. Situaţia celor două familii a rămas o perioadă în coadă de peşte, aşteptându-se o soluţie din partea instanţei în procesul Prefectură vs. Consiului Local.
Şi cu sacii în căruţă şi cu bani-n teleguţă
Colac peste pupăză, în data de 25.02.2008 familiile Tufescu şi Danciu primsec o altă citaţie prin care sunt chemate în judecată, tot de familia Măinescu, prin mandatar, acţiune prin care aceştia au solicitat intabularea dreptului lor de proprietate cu titlu de accesiune asupra construcţiilor edificate pe terenul revendicat. „Aceşti indivizi ne-au târât în mai multe procese, ne-au luat din posesie terenul, deşi noi nu am avut nici o vină, iar acum se consideră îndreptăţiţi să solicite şi dobândirea dreptului de proprietate asupra imobilelor edificate de noi şi ne consideră constructori de rea-credinţă, noi neavând nici o vină în acest proces, poate doar vina de a concesiona, cinstit şi corect, un teren de la Primăria Predeal”, mai spun concesionarii.
Trebuie spus că familiile Danciu şi Tufescu sunt consideraţi de „rea-credinţă” tocmai datorită contractului de concesiune care a fost anulat – de la acel contract întocmit dubios pornind toate problemele – însă, nu datorită faptului că sunt de „rea-credinţă” acest contract de concesiune a fost anulat. „Toate problemele noastre au pornit de la neatenţia şi dezinteresul celor care lucrează şi conduc această instituţie ( Primăria).Nu putem înţelege cum, trăind într-o tară democratică, am putut ajunge într-o astfel de situaţie! Am concesionat, am construit o casă pe care persoane fără nici un pic de demnitate vor să o fure, pentru că nu putem numi în alt fel faptele acestor oameni.Nu este corect ceea ce ni se întâmplă şi sperăm ca aceste nedreptăţi să fie îndreptate”, mai precizează concesionari.
În loc de epilog
Soarta concesionarilor respectivi nu este nici pe departe edificată. Asta şi pentru că interesele imobiliare din Predeal par a fi mult peste capetele unor oameni simpli. În decursul proceselor, dar şi anchetei noastre apar personaje ca de exemplu celebrul avocat braşovean Ioan Adam, fost(timp de un an – n.a.) deputat PSD de Braşov, care a ratat ruşinos încă un mandat de pralamentar la alegerile din noiembrie 2008, dar care la susţinut „cu arme şi bagaje” pe mandatarul importator-exportator din Bucureşti, Constantin Preda. Suţinerea lui Adam nu a fost doar din umbră, firma sa de avocatură precum şi el personal implicându-se în desfăşurarea proceselor de mai sus. De altfel, se pare că implicarea acestuia a intimidat şi fâstâcit rând pe rând avocaţii familiilor Tufescu şi Danciu, reprezentanţii concesionarilor gafând aparent inexplicabil dar sistematic şi „efficient” în desfăşurarea proceselor. De asemenea, este lesne de observat implicarea până peste urechi a fostului primar Mihail Veştea, devenit celebru pentru meteahna de a uita de la mână până la gură promisiunile pe care le face. Acesta, în timpul când era primar a fost, implicit, şi şeful comisie de retrocedare, aşadar şi deţinătorul batistei de pe ţambal a imobiliarelor din Predeal. O bulină colorată i se poate acorda lui Veştea şi prin prisma faptului că sub administraţia lui, domnişoara Ghiţă şi alţii ca ea, dar care „trebuie”, a reuşit să se îmbogăţească de pe urma concesiunii corecte, în schimb s-a greşit mai mult sau mai puţin voit pe nişte acete oficiale, astfel încât zeci de familii au ajuns în stradă.