Minciuna a stat cu regele la masă când a citit Proclamația de la 23 august 1944

 

E lucru sigur că proclamația, citită de rege, i-au scris-o alții. Dar regele a fost de acord cu conținutul ei, adică cu minciuna din cuprinsul proclamației. Așa că mincinosul este în primul rând regele, Dumnezeu să-l ierte, că are multe de iertat la robul său Mihai…

Iată textul pe care vă invit să-l analizăm cu oarece atenție:

                                                            Proclamația Majestății Sale Regelui

                                                            RADIO ROMÂNIA

                                                                             „ROMÂNI,

În ceasul cel mai greu al istoriei noastre am socotit, în deplină înţelegere cu Poporul Meu, că nu este decât o singură cale, pentru salvarea Ţării de la o catastrofă totală: ieşirea noastră din alianţa cu Puterile Axei şi imediata încetare a războiului cu Naţiunile Unite.

Un nou guvern de Uniune Naţională a fost însărcinat să aducă la îndeplinire voinţa hotărâtă a ţării de a încheia pacea cu Naţiunile Unite. România a acceptat armistiţiul oferit de Uniunea Sovietică, Marea Britanie şi Statele Unite ale Americii. Din acest moment încetează lupta şi orice act de ostilitate împotriva armatei sovietice, precum şi starea de război cu Marea Britanie şi Statele Unite. Primiţi pe soldaţii acestor armate cu încredere. Naţiunile ne-au garantat independenţa Ţării şi neamestecul în treburile noastre interne. Ele au recunoscut nedreptatea dictatului de la Viena, prin care Transilvania ne-a fost răpită.

Români,

Poporul nostru înţelege să fie stăpân pe soarta sa. Oricine s-ar împotrivi hotărârii noastre libere luate şi care nu atinge drepturile nimănui este un duşman al Neamului nostru. Ordon Armatei şi chem Poporul să lupte prin orice mijloace şi cu orice sacrificii împotriva lui. Toţi cetăţenii să se strângă în jurul Tronului şi al Guvernului pentru salvarea Patriei. Cel care nu va da ascultare guvernului se opune voinţei Poporului şi este un trădător de Ţară.

Români,

Dictatura a luat sfârşit şi cu ea încetează toate asupririle. Noul Guvern înseamnă începutul unei ere noi în care drepturile şi libertăţile tuturor cetăţenilor Ţării sunt garantate şi vor fi respectate. Alături de armatele Aliate şi cu ajutorul lor, mobilizând toate forţele naţiunii, vom trece hotarele impuse prin dictatul nedrept de la Viena, pentru a elibera pământul Transilvaniei noastre de sub ocupaţia străină.

Români,

De curajul cu care ne vom apăra cu armele în mână independenţa împotriva oricărui atentat la dreptul nostru de a ne hotărî singuri soarta depinde viitorul Ţării noastre.

Cu deplină încredere în viitorul Neamului Românesc, să păşim hotărâţi pe drumul înfăptuirii României de mâine, a unei Românii libere, puternice şi fericite.

                                                                                                                       MIHAI I

                                                                                                              REGELE ROMÂNIEI”

Minciuna care se lăfăie nestingherită, nederanjată de nimeni vreme de 2017 – 1944 = 73 de ani este următoarea: „România a acceptat armistiţiul oferit de Uniunea Sovietică, Marea Britanie şi Statele Unite ale Americii.”

Despre ce „armistițiu” este vorba, oameni buni?! A negociat Mihai și gașca lui vreun armistițiu cu Uniunea Sovietică, Marea Britanie și Statele Unite ale Americii? Nu! Singurul care a negociat fusese Ion Antonescu, care, la ora când s-a citit proclamația era arestat și predat comuniștilor. Proclamația nu are curajul să spună nici o vorbă despre mareșal! Spune doar de „armistițiul oferit”, ofertă care nu mai avea nicio valoare prin scoaterea mareșalului din joc! Dar faptul că în proclamație se vorbește de „armistițiul oferitt de Uniunea Sovietică” este dovada că celebra telegramă a existat!

Unii, în frunte cu japița bătrână numită Djuvara, neagă existența ofertei, ba chiar și a tratativelor dintre Ion Antonescu și Puterile Aliate. Alții, cei mai mulți, vorbesc de oferta venită de la Moscova, via Stockholm, chiar în dimineața zilei de 23 august, dar pe care regele cel viteaz a cutezat s-o ascundă, să nu ajungă cumva la adrisant. A fost momentul în care regele a fost împins împotriva celui care îi „uzurpase prerogativele regale”. În felul acesta a rămas fără efect armistițiul oferit de marile puteri. Ruși trataseră cu un mareșal autentic, nu cu un mareșal „onorific” – ce mai este și asta?!…

Și ce sens are propoziția România a acceptat ? La cine se referă mai întâi cuvîntul România ca subiect? Cel mult în numele României cineva putea să negocieze și să accepte „oferta”! Cine anume negociase și acceptase? Regele? În niciun caz! Tot timpul, până la amiaza zilei de 23 august, se jucase cu mașinuțele lui! E clară stratagema ieftină a complotiștilor: și-au imaginat că pot să-l uzurpe pe mareșal, să-i ia locul la masa de negogieri cu rușii! Nu și-au dat o clipă seama că dacă oferta de armistițiu era atât de generoasă din partea rușilor asta i se datora prestigiului imens de care se bucura mareșalul în ochii rușilor, ai lui Stalin în mod deosebit. Nu le-a trecut prin mintea lor de secături patente că fapta lor va stârni disprețul și dezgustul adversarilor, al rușilor în primul rând! Disprețul acesta, binemeritat, s-a văzut imediat și a fost o constantă în comportamentul rușilor în anii care au urmat! Vezi bătaia cu pumnul în masă a rusnacului!… Cu care se laudă atât de tare nevolnicul interlocutor! Cică face parte din rezistența sa la comunizarea României!… Inclusiv tencuiala care a căzut când s-a trântit ușa în urma muscalului! Manieră de comportament pe care un adevărat rege nu ar fi tolerat-o!

Așadar minciunile regelui au început chiar de la primele cuvinte rostite ca factor politic responsabil. Era prima oară când regele vorbea fără să-l învețe mareșalul ce să spună! Nu a spus Țării nicio vorbă despre arestarea Mareșalului. S-a lăsat amăgit și prostit de gașca de la serviciul de cifru, derbedei față de care mareșalul nu-și ascunsese niciodată repulsia! Mihai le luase mereu apărarea… Rolul lor la 23 august 1944 istoricii noștri se rețin să-l recunoască! Cinste lor!, dacă a fost spre binele Țării și al democrației ce au făcut prin ascunderea telegramei. Iar dacă ce a urmat chiar a fost un dezastru, să nu-i uităm, să-i pomenim și pe ei în blestemele și înjurăturile noastre, alături de rege, de Iuliu Maniu etc!

                                                                                                                                                Ion COJA