Martor în „trenul regal” Mihai I, Voievod de Alba-Iulia, la ordinul lui Carol al II-lea de asasinare a lui C.Z. Codreanu?

 

Ciudate sunt căile istoriei. Anumite analogii evenimenţiale relevă momente istoriografice neaşteptate. Am vizionat recent o poză inedită postată de către colegii de la Front Press, în care apare Regele Carol al II-lea dând mâna afabil cu cancelarul Adolf Hitler, pe celebrele scări de protocol de la vila acestuia din Berghof în Munţii Alpi, în toamna lui 1938. În poză apare, mai sus pe scări, figura sobră a principelui Mihai, voievodul de Alba-Iulia, care privea la tatăl său şi la conducătorul german încadrat de ofiţeri nemţi. Atunci, am avut o revelaţie: tânărul Mihai I l-a însoţit pe Regele Carol al II-lea în periplul său european, la Londra, Paris şi în Germania de la mijlocul lunii noiembrie. Carol al II-lea era disperat de ascensiunea politică a Mişcării Legionare şi de charisma liderului Corneliu Zelea Codreanu.

Carol al II-lea credea ferm că Germania lui Hitler sprijinea şi finanţa Legiunea, ceea ce nu era adevărat, mişcarea fiind una autohtonă, cu ferme origini religioase naţionale. Pe de altă parte, aliaţii României, puterile occidentale, controlate de organizaţii ale masoneriei, cereau lichidarea lui Corneliu Zelea Codreanu. Aceste detalii istorice sunt arhicunoscute, ceea ce opinia publică nu ştie este însă că principele Mihai a participat la vizita tatălui său în Anglia, Franţa şi Germania cu câteva zile înainte să fie asasinat, la ordin, C.Z. Codreanu. Se ridică întrebarea firească dacă Regele Mihai I, care este în viaţă, a fost martor la discuţiile cu liderii englezi şi francezi, precum şi cu cancelarul Adolf Hitler, care vizau eliminarea fizică a lui Codreanu? Care dintre aceşti lideri şi-au dat oare acceptul ca liderul Mişcării Legionare să fie asasinat? Mihai I e un martor în viaţă, care ar putea clarifica lucrurile.

În noiembrie 1938, C.Z. Codreanu e arestat în urma manevrelor oculte ale ministrului de interne Armand Călinescu. Pretextul a fost oferit de N. Iorga, care primise o scrisoare de la „Căpitan” prin care acesta îl acuza de „necinste sufletească”. A arătat scrisoarea lui A. Călinescu, iar acesta Regelui. Profesorul a fost sfătuit să se adreseze Parchetului Militar. Acuzat de „ultragiu adus unui ministru în exerciţiul legal al funcţiunii sale” (istoricul era consilier regal), Codreanu a fost condamnat, în ziua de 16 aprilie 1938, la 6 luni de închisoare. Peste puţin timp, sub acuzaţii extrem de grave (“uneltire contra ordinei sociale”, „crimă de răzvrătire”, „crimă de deţinere de acte secrete interesând siguranţa statului”), a fost implicat într-un nou proces. Acuzaţiile erau greu de dovedit, încât A. Călinescu nota la 30 mai 1938: „A trebuit să fac eu într-o noapte rechizitoriul”. Cu sentinţa dinainte stabilită de Rege şi de ministrul de Interne, Codreanu a fost condamnat la 10 ani muncă silnică şi 3 ani degradare civică, fiind încarcerat mai întîi la Jilava, apoi, la Doftana şi apoi la Râmnicu Sărat.

Pe 13 noiembrie este ziua în care Regele Carol al II-lea a plecat insotit de Ernest Urdareanu şi principele Mihai într-un turneu european pe traseul Londra-Paris-Berlin. La Londra şi la Paris, Carol al II-lea a fost primit cu indiferenţă. Englezii prin lordul Halifax îi cer lui Carol să se înţeleagă cu nemţii. Nu s-a găsit stenograma discutiei lui Carol al II-lea cu oficialii francezi. Însă dintr-o discuţie a lui Carol al II-lea cu Constantin Argetoianu rezulta că şi francezii l-au trimis pe regele României să se înţeleagă cu Hitler. Din minuta ce consemnează convorbirea Hitler – Carol al II-lea de la Berghof din 24 noiembrie 1938, la care a fost martor principele Mihai, nu rezultă că Führerul i-ar fi cerut Regelui să-l cheme la putere pe Codreanu, dar această idee este vehiculată în mai multe lucrări. Constantin C. Giurescu, în Amintirile sale, scrie: „La Berghof, Hitler ceruse lui Carol al II-lea să aducă Garda de Fier la putere, ceea ce ar fi însemnat o totală schimbare în politica României şi, în acelaşi timp, o ameninţare directă pentru rege”. Din discuţia cu Hitler, Regele se pare că a înţeles însă că cel care se putea bucura de încrederea Germaniei era Codreanu, care se pronunţase ferm pentru schimbarea radicală a politicii externe a României.

Din însemnările zilnice ale lui Carol al II-lea lipseşte caietul nr. 7 (perioada 5 septembrie 1938 – 12 martie 1939), tocmai consemnările sale privind întîlnirea cu Hitler şi cele referitoare la moartea lui C.Z. Codreanu. Caietul a fost distrus de Rege sau nu a fost predat Arhivelor Naţionale de Monica Urdăreanu. O situaţie oarecum similară se înregistrează şi în privinţa însemnărilor zilnice ale lui Armand Călinescu, din care lipseşte perioada 14 noiembrie – 23 decembrie 1938. În concluzie, nu avem mărturiile principalilor factori de decizie de la sfîrşitul lunii noiembrie 1938.

Constantin Argetoianu caută să justifice cinic asasinatele. El recunoaşte că uciderea a 14 oameni „e lucru grav şi dureros”, dar legionarii meritau să fie ucişi că „au mâinile pătate de sânge”. În toamna anului 1938 România se gasea într-o situatie delicată: Franţa si Marea Britanie fusesera de acord cu dezmembrarea Cehoslovaciei în beneficiul Germaniei lui Hitler – ceea ce ridica în mod natural chestiunea graniţelor Romaniei, graniţe contestate de Ungaria, Bulgaria şi URSS. Carol al II-lea a mers în turneul european să afle cine garantează frontierele şi să procure armament modern.

Carol al II-lea s-a întâlnit cu Hitler, pe 24 noiembrie 1938, iar dialogul nu a adus nici un fel de clarificari în sensul dorit de Rege. Hitler a preferat să poarte discuţia în termeni generali şi nu a oferit nici un fel de garantii pentru graniţe. În 26 noiembrie 1938 Regele Carol al II-lea se întâlneşte cu Goring şi se încheie un pact economic româno-german, pe 10 ani, în care economia românească întră în spaţiul de influenţă al celui de-al III-lea Reich.

În memoriile sale, Ion Mocsony-Stîrcea a lansat ideea că „încă în tren fiind, de pe teritoriul Cehoslovaciei, Carol a telegrafiat în ţară lui Gabriel Marinescu, prefectul Poliţiei Capitalei, să lichideze principalele căpetenii legionare, în frunte cu C.Z. Codreanu”. Pe 28 noiembrie Carol al II-lea ajungea în România, în noaptea 29-30 noiembrie era asasinat Corneliu Zelea Codreanu. Din însemnările zilnice ale lui Carol al II-lea, chiar dacă lipsesc paginile esenţiale, reiese că Regele după ce a trecut cu trenul regal graniţa în Cheoslovacia a oprit în prima localitate cehă de unde a telegrafiat în ţară generalului Gabriel Marinescu şi mnistrului de interne Armand Călinescu ordinul de asasinare a lui Corneliu Zelea Codreanu. Se pare că Armand Călinescu a fost auzit declarând la telefon Regelui: „Sire, mi-aţi semnat azi condamnarea la moarte”. Aproape peste un an de zile a fost asasinat de un comando legionar, pe 21 septembrie 1939, în plin Bucureşti. Memoriile cuprind următoarea descriere în noapte din trenul regal care devine un „tren al morţii”. Credem că la discuţie a participat şi principele Mihai, care stătea mereu în preajma tatălui aşa cum a fost şi la întâlnirea cu Hitler. „-Transmite oamenilor noştri decizia mea… Momentul ne permite… Şi nu uita -continua el adresându-se lui Urdareanu, care şedea în faţa lui, în partea opusă a mesei unde fusese invitat să-i ţină companie regelui la cafea-, comandã flori pentru „Duduie”. Ne vom intalni la Palat… Trenul îşi luase avânt în noapte, spre răsărit, şi regele se dusese la culcare, obosit după întrevederea cu Hitler lipsită de orice ceremonie. Luminile Salzburgului se mai vedeau arar şi trenul regal ajunsese aproape de Attersee când de la Bucuresti venea cifrată confirmarea primirii telegramei secrete. În seara de 28 noiembrie, după o mică escală la Praga, garnitura regală sosea la gara Băneasa din Bucuresti.

Corneliu Codreanu împreună cu alţi 13 comandanţi legionari sunt asasinaţi prin ştrangulare, pe la spate, mişeleste, în dreptul pădurii Tâncăbesti, în timp ce erau transportaţi în doua camioane descoperite ale Jandarmeriei, de la închisoarea din Râmnicul Sărat la Bucuresti. Împuşcati pe la spate după strangulare, pentru a se motiva o pretinsă „fugă de sub escortă şi încercare de evadare” (comunicat prezentat astfel tuturor mijloacelor de informare a doua zi dupa abominabilul act), trupurile conducătorilor legionari sunt transportate în curtea închisorii Jilava de lângă Bucureşti şi aruncate într-o groapă comună săpată dinainte, iar peste ele sunt turnate numeroase canistre cu vitriol. A fost o crimă de stat.

Pentru aflarea adevărului istoric în legătură cu ordinul Regelui Carol al II-lea din trenul regal, ar fi interesante şi utile câteva clarificări venite din partea Regelui Mihai I, pentru că fiind voievod de Alba – Iulia a participat ca martor şi urmaş la tron în turneul european şi la discuţiile cu Adolf Hitler, care au prefigurat execuţia sumară a lui Corneliu Zelea Codreanu. Regele Mihai a fost în salonul trenului regal în ziua de 27 noiembrie 1938, când regele Carol al II-lea a hotărât, în urma discuţiei cu mareşalul Palatului Ernest Urdăreanu, asasinarea Căpitanului.

                                                                                                                                     Ionuţ ŢENE

Sursa: http://www.napocanews.ro/2016/11/martor-in-trenul-regal-mihai-i-voievod-de-alba-iulia-la-ordinul-lui-carol-al-ii-lea-de-asasinare-a-lui-c-z-codreanu.html