Abuzuri

DEZVĂLUIRE – ȘOC: Case din șantaj pentru intelectualii de la revista „22”

DEZVĂLUIRE – ȘOC: CASE DIN SANTAJ PENTRU INTELECTUALII DE LA REVISTA „22” Anul tulbure 1990. Amintirea Revoluției e încă proaspătă. În […]

DEZVĂLUIRE – ȘOC: CASE DIN SANTAJ PENTRU INTELECTUALII DE LA REVISTA „22”

Anul tulbure 1990. Amintirea Revoluției e încă proaspătă. În stradă, mitingurile de protest se țin lanț. Golaniada, Mineriadele, regruparea comuniștilor sub steagul FSN, înfiriparea opoziției, nașterea societății civile, noua presă liberă sunt evenimentele care țin afișul. Numai că unii proaspeți stîlpi ai democrației defilează cu propășirea nației pe piept, dar cu gîndul la căpătuială personală.

O dezvăluire sugestivă în acest sens e făcută, după aproape un sfert de veac, de Alina Mungiu, într-o carte-interviu apărută anul trecut, în colaborare cu jurnalistul Vartan Arachelian.

O relatare care aruncă o lumină aparte asupra activității unor intelectuali ai vremii, grupați în jurul revistei „22”, mulți dintre ei formatori de opinie binecunoscuți și în acest moment.

Astfel, în timp ce ziua foloseau condeiul în slujba opiniei publice, noaptea, unii se ocupau cu șantajul pentru obținerea de mari avantaje.

Aflată în Iașii natali, Alina Mungiu, medic de profesie și proaspăt gazetar, povestește în cartea „Tranziția. Primii 25 de ani” că a fost sunată de Stelian Tănase, redactor-șef al influentului săptămînal intelectual „22”, cu invitația de a se alătura colectivului de la București.

„Dar nu m-am grăbit să mă mut, povestește politologul de azi. Nu aveam unde să stau în București. Le-am pus condiția să-mi ofere o casă. Și acest lucru s-a întîmplat, într-un fel destul de neortodox. Din cîte îmi amintesc, Tănase și cu Sorin Roșca Stănescu l-au prins noaptea pe primarul provizoriu (în 1990, Bucureștiul a avut doi primari numiți, nu aleși, în persoana lui Dan Predescu și a lui Ștefan Ciurel n.n.), care era dubios rău, într-un loc în care nu avea ce căuta și cu niște securiști – nu mă întrebați ce căutau ei acolo…Amîndoi voiau să aducă ziariști din țară la București și l-au prins la înghesuială și i-au zis: „Ne trebuie nu știu cîte case!”. Și el a livrat casele. Și mă trezesc că mă sună Stelian Tănase și îmi spune: „Am căpătat casă!. Vino!”. Așa m-am mutat…” spune Mungiu.

Unde primise casă? Într-un loc drăguț, aflăm tot din mărturisirile ei: „deasupra Conservatorului, lîngă Cișmigiu”, adică în buricul tîrgului, unde stăteau, pe atunci, marii privilegiați ai sorții.

Și, ca să încheiem pe o notă mai picantă, să prezentăm un alt fapt inedit, dezvăluit tot de Alina Mungiu, mai precis traficul de influență ca la carte făcut, de la înălțimea calității de jurnalist în vogă, pentru a-și băga fratele la o facultate elitistă.
Întrebată, astfel, dacă și-a ajutat fratele mai mic în carieră, e vorba de reputatul regizor de azi Cristian Mungiu, politologul răspunde: „Cariera și-a făcut-o el singur. Dar, în această societate închisă, oricît talent ai avea, trebuie ca cineva să-și facă legătura, conexiunea. Și frate-meu a avut această legătură grație carierei explozive de jurnalist pe care am făcut-o în București, după  ’90, adică eu am avut cui să dau acel telefon care i-a deschis drumul spre Academia de Teatru și Film, restul fiind făcut de talentul lui, telefon pe care nu avusese cine să-l dea pentru mine, cu cîțiva ani înainte”.

                                                                                                     Bogdan Tiberiu IACOB

Nota redacției „Justițiarul”: Mai nou elitiștii ’telectuali au început să se autodenunțe! La fel a făcut și Gabriel Liiceanu când a recunoscut că a testat un vin presupus otrăvit pe colegii de la aceeași revistă „22”: http://www.justitiarul.ro/gabriel-liiceanu-mare-om-mare-caracter-folosea-colegii-pe-post-de-cobai/

7 Comments

  1. maria

    Ciurel era doar un inginer constructor, nu un securest. Iar m-me Mungiu Pipi…este doar o profitoare la fel ca colegii dumneaiei de breasla. Adevarat ca s-a pus in fruncea lor, pres al societatii academice romane, parca, nu…scuze daca nu stiu eczact cum se numeste acea adunatura de lingai basisti si mai inainte acelisti, pesedisti…etc . Sau ‘nfiintat dupa 90 ‘jde sociatati academic… Chiar si eu daca nu as fi avut un dezvoltat simt al ridicolului, eram cat pe ce sa ajung membru al Academiei Daco – Romane prin 97! Am refuzat, desigur nu din modestie, cum am refuzat si carnetul pecere…poate cu ceva ani inainte mi-ar fi folosit, dar cand m-au invitat eram prost dispusa si le-am raspuns sec ca nu ma bag unde nu ma pricep. Nu am fost pedepsita cu memorabilul vot de blam…am primit gradatia la timpul ei, am facut pe altul fericit ca si-a putut inainta dosarul la CPII. La fel cum am refuzat sa ma intalnesc cu cativa cu care am carat morti si doar un singur ranit pe 23 decembrie. Poate acum chiar imi pare au ca nu am ascultat nici macar de domnul de curand plecat Gheorghe Buzatu! Oare cati parlamentari 100% cinstiti au mai ramas? In ce tara traim!!

    • Odile

      Perfect real. Inginerul constructor Ciurel, unul din copii era deja un medic bun in 90, doar un bun profesionist angajat la trustul Carpati, bun prieten cu cel ce a fist arhitectul restaurator Nicolae Voiculescu, apropiat inimii mele, sotul mamei in ultimii ani de viata. Mungiu doar o escroacă.

  2. Tepes

    Vacutza asta chiar se crede jurnalist?:)) Va-n gura de comunisti imputiti!

  3. Eu eram sigur că este purcică, nu văcuță…

    • teufelssohn

      Păi răposatul Vadim exact așa o și numea: Purcica Dosia.

  4. felcer

    File din Istoria Marii Trădări Naționale Postdecembriste. Alde Liicheanu-Urinidi-Pramatievici au scris cea mai neagră pagină a decadentismului românesc la începutul mileniului trei. Și nu ar fi atât de trist dacă am vorbi doar despre un decadentism cultural, și nu despre o gravă degenerescență societală, moral-civică, morbidă până la disoluția statală. Această leprozerie pseudo elitistă a fost îndopată cu sinecuri, căsoaie, bani și privilegii de tot felul, pe spatele prostitului popor.

Trackbacks / Pings

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *


*