Latifundiarul de Braşov în Top 300
Omul de afaceri Maor Zinger este cunoscut în mediul de afaceri braşovean ca „regele imobiliarelor“. Nu de alta, dar, o bună parte din terenurile Braşovului se află în custodia sau proprietatea firmelor pe care le deţine.
Soţii Zinger, Maor (în vârstă de 35 de ani) şi Ana-Gianina, figurează în topul celor mai bogate familii din România cu o avere estimată, potrivit Top 300 Capital, la 180 – 200 de milioane de euro. Împreună deţin sau administrează firme de construcţii, agenţii imobiliare, un mall, un complex comercial şi o firmă de pază şi protecţie. Având domiciliul în Braşov şi în Tel-Aviv, Ori Zinger spune că „este proprietarul a mai mult de jumătate din clădirile şi vadurile comerciale din Braşov”.
Omul de afaceri este posesorul mai multor maşini de viteză, dar şi al celei mai mari echipe de curse şi al unei echipe de sportivi de K1. Pe lângă principala firmă de imobiliare din Braşov, Atlanta House, în proprietatea lui Zinger se află complexul turistic de la Capra Neagră, Eliana Mall. „Peste 70% din clădirile comerciale din cartierul Bartolomeu sunt ale mele. Când am decis eu să investesc, acolo era un teren viran. Am asfaltat, am refăcut toată zona şi acum mă bucur de beneficii“, susţine Zinger. Afaceristul româno-israelian a ieşit la rampă pe vremea guvernării PSD. Simţind că social-democraţii pierd teren, Zinger s-a teleportat în barca portocalie a Alianţei D.A., devenind unul dintre susţinătorii primarului George Scripcaru.
Zinger, „verificat“ de Crima Organizată
În 2006, poliţiştii de la Brigada de Combatere a Criminalităţii Organizate şi inspectorii Direcţiei de Finanţe Publice Braşov au demarat o amplă anchetă de verificare a celor 10 firme unde este acţionar omul de afaceri Maor Zinger. Şeful Brigăzii CCO, comisarul Gabriel Florescu, care s-a ocupat şi de dosarul „Cocaină pentru VIP-uri“, a declarat că acţiunea a fost declanşată în urma unor informaţii potrivit cărora ar exista nereguli, infirmând afirmaţiile lui Zinger, care a susţinut că e vorba doar de un control de rutină. Se pare că relaţia de amiciţie cu falsul general SIE, Matei, care a fost asociatul său în mai multe afaceri, nu a fost de bun augur pentru Zinger.
Falsul general Matei a fost implicat într-un caz de luare de mită, care l-a avut protagonist pe omul mafiei italiene Ricardo Orlandino, membru al mafiei casaleze. La acea vreme, Matei i-a promis mafiotului că va obţine eliberarea sa din închisoare, după ce va interveni pe lângă persoane cu funcţii înalte în justiţie.
Matei a fost cel care l-a consiliat pe Zinger în multe din afacerile sale. Aşa a ajuns ca Zinger să finanţeze „mascat“ un cotidian local.
„Suveică“ imobiliară
Afacerea cu terenuri care a generat latifundia pe care Zinger o deţine în cartierul Bartolomeu a început în 21.02.2000 şi s-a finalizat în 2004. Obiectivul vizat au fost terenurile municipiului, pe care colosul imobiliar Atlanta House a construit Eliana Mall. Concesiunile de tip „suveică“ a 13.392 de metri pătraţi, în zona cartierului Bartolomeu, au pornit de la actualul primar George Scripcaru, care era un simplu consilier local în momentul demarării afacerii, dar care ocupa şi funcţia de director comercial la firma Dip&Gip SRL, aflată în proprietatea colegului de partid, deputatul PD Dumitru Ioan Puchianu, societate care a obţinut concesiunea iniţială. Terenul a trecut ulterior în proprietatea cetăţeanului israelian Maor Zinger, reprezentantul companiei Atlanta, printr-o succesiune de acte adiţionale, la contractul de concesiune al terenului, cu încălcarea legii concesiunii, în vigoare la acea dată. Redevenţa anuală, de-a dreptul derizorie, datorată Primăriei pentru un teren cu mare valoare economică, a demonstrat că afacerea s-a realizat în interesul firmelor care au concesionat şi în detrimentul bugetului public.
Contractul iniţial de concesiune încheiat între semnatarul Scripcaru, ca reprezentant al Dip&Gip SRL aparţinând lui Puchianu, şi municipiul Braşov, prevedea plata unei redevenţe simbolice de doar 0,65 USD, pentru un metru pătrat de teren pe an. Alte clauze favorabile doar concesionarului prevedeau utilizarea reţelelor de utilităţi asigurate de municipalitate, dar şi facilităţi la plata redevenţei, în timp ce un metru pătrat de teren în zonă se vinde cu 50-60 de euro. Era strict interzisă, totuşi, subconcesionarea terenului aflat în discuţie, aspect legal ignorat, cu desăvârşire.
În 13.06.2002, se încheie un act adiţional la contractul de concesiune, prin care terenul este transferat la firma Depcom, aparţinând soţiei actualului primar al Braşovului, Angelica-Genica Scripcaru, în calitate de asociat-administrator, cu încălcarea clauzei de netransmisibilitate a concesiunii. În locul primarului a semnat George Scripcaru, care în 2002 ocupa funcţia de viceprimar. Terenul nu a zăbovit mult în posesia familiei Scripcaru şi, tot cu avizul primăriei, a fost transferat, în 31.07.2003, la Atlanta House, pentru Depcom semnând de această dată sora lui Scripcaru, Niculina Moldovan. Ilegalitatea evidentă a reieşit din actul adiţional încheiat, în text apărând termenul de vânzare-cumpă rare, deşi în legislaţia concesiunilor este interzisă înstrăinarea obiectului concesiunii. A urmat un nou act adiţional, în data de 02.06.2004, prin care concesiunea terenului a fost cedată firmei Avasca Real Estate a lui Somer Arthur Mayer din Zurich, care a transferat-o înapoi, în 27.10.2004, firmei Tivina SRL, care, culmea, este taman al lui Maor Zinger, aflat în asociere cu elveţianul.
Principiul „suveicii“ a fost adoptat în acest caz cu „binecuvântarea” lui George Scripcaru, care a semnat în calitate de primar, de această dată, actele adiţionale, tot cu încălcarea grosolană a legilor şi a contractului iniţial de concesiune. Deşi verificările au fost demarate în 2006, nici până în prezent rezultatul acestora nu a fost făcut public. Prietnii ştiu de ce…
Interese imobiliare la Romradiatoare
În 1990, Romradiatoare Braşov a fost privatizată prin metoda Mebo. Câţiva ani mai târziu, Mircea Lucescu a cumpărat 33% din pachetul de acţiuni. În 2002, uzina Romradiatoare a înregistrat o cifră de afaceri de 12 milioane de dolari şi un profit de circa 100.000 de dolari. În anul 2003, Romradiatoare a fost în topul firmelor braşovene, nominalizată pentru „rezultate deosebite la export“ obţinute în 2002, deşi în ultimii aproape 10 ani figura pe toate listele marilor datornici la stat, acumulând datorii totale de 314,1 miliarde de lei, la bugetul asigurărilor sociale datorii de 86,4 miliarde de lei, 17,4 miliarde de lei la şomaj, 27,8 miliarde de lei la Sănătate şi 182,6 la bugetul statului. Neplata datoriilor a dus la executarea silită de către Fisc. Secţiile mecanică şi radiatoare, împreună cu clădirile şi terenul aferent, au fost scoase de la mezat contra sumelor de 85,8 miliarde de lei şi respectiv 164,2 miliarde de lei, adică peste 250 de miliarde de lei. Licitaţia a fost câştigată de firma Tivina SRL, reprezentată de Maor Zinger, care a plătit cele 250 de miliarde de lei pentru bunurile achiziţionate. El a preferat însă să nu cumpere şi utilajele din fabrică, fiind interesat doar de teren.
În 2006, potrivit Registrului Acţionarilor, acţionar majoritar cu peste 80% din acţiuni era italianul Mirel Maniam (un apropiat al lui Lucescu), el deţinând în 2004 doar aproape 9% din acţiunile companiei, moment în care printre acţionari se mai aflau Mircea Lucescu, cu peste 41% din acţiuni, firma Stima Engineering SpA Italia, cu 30%, şi Panait Niculescu, fostul director general, cu mai mult de 5% din acţiuni.
Vasile Ţibrea, directorul executiv al Administraţiei Finanţelor Publice Braşov, afirma la vremea respectivă „în ciuda afirmaţiilor antrenorului lui Şahtior Doneţk, halele şi spaţiul verde care aparţineau companiei au fost vândute corect, deoarece s-a făcut licitaţie naţională”.
Cel care a achitat 250 de miliarde de lei vechi pe spaţiile respective a fost Maor Zinger, prin firma Tivina SRL. Din aceşti bani, peste 190 de miliarde de lei au luat calea bugetului statului, iar pentru că firma beneficiase de prevederile Ordonanţei 40, privind acordarea de facilităţi la plata datoriilor, alte 182 de miliarde din datorii i-au fost şterse. Din banii plătiţi atunci de Zinger, Lucescu a luat 17 miliarde de lei, în urma împrumutului pe care îl acordase firmei pentru a se relansa, au fost plătite creditele la două bănci, valoarea acestora fiind de aproximativ 22 de miliarde de lei, iar restul banilor au intrat în contul firmei pentru că avea emise bilete la ordin neacoperite.
Latifundia se extinde
La scurt timp, Zinger a cumpărat şi platforma Roll-Ing, care a aparţinut ex-senatorului PSD Ion Seche, locaţie în care se află o şcoală de şoferi şi un service auto. Profitând de faptul că autorităţile locale au hotărât scoaterea marilor uzine braşovene în afara municipiului Braşov, Ori Zinger cumpără în 2006 terenul pe care era situată societatea Lubrifin, unde se lăuda la vremea respectivă că va ridica un întreg cartier rezidenţial, cu imobile, parcuri, locuri de joacă şi parcări.
„Cadavrul“ Combinatului Colorom Codlea, o afacere cu iz imobiliar
AVAS a reuşit să scape de „cadavrul“ combinatului chimic Colorom Codlea, aflat în moarte clinică contra sumei de 7,5 milioane de euro, achitaţi de omul de afaceri braşovean Ori Zinger. În calitate de unic ofertant, Zinger a achiziţionat fabrica cu terenul în suprafaţă de 46,42 hectare, împreună cu staţia de epurare mecanică, cea de epurare biologică şi microbatalul de nămol, acestea fiind toate grupate într-un activ tehnologic unitar, ce include toate construcţiile, instalaţiile şi bunurile mobile de pe amplasamentele codlene, precum şi barajul de captare apă Turcu, situat pe raza localităţii Zărneşti, cu toate instalaţiile şi bunurile care îl compun, prin care se alimentează cu apă industrială uzina şi cu apă potabilă municipiul Codlea. Pe lângă cele 7,5 milioane de euro, Zinger mai trebuie să scoată din buzunar peste 1,7 milioane de euro pentru ecologizarea terenului, urmare a infestării cu diferiţi produşi chimici nocivi, operaţiune obligatorie stipulată şi în contractul de vânzare-cumpărare.
„Perla“ afacerii, barajul Turcu
Pe lângă cele 46,4 ha de teren, ori Zinger a intrat şi în posesia barajului de captare a apei care este amplasat pe pârâul Turcu (situat pe raza oraşului Zărneşti) şi serveşte la alimentarea cu apă industrială a municipiului Codlea, se precizează în anunţul publicat de firma Info-Dip Insolvency Braşov, lichidatorul judiciar al Colorom. De remarcat că respectivul obiectiv (barajul de captare Turcu) a dat naştere multor dispute între politicienii braşoveni. Cu toate că în 2004, Primăria municipiului Codlea a remis AVAS cererea ca barajul de la Turcu, cel care asigura apa locuitorilor din oraş, să fie cedat municipalităţii în contul datoriei de 5 miliarde de lei vechi, pe care societatea Colorom Codlea o avea la vremea respectivă faţă de bugetul local, situaţia barajului Turcu a rămas în coadă de peşte. „Barajul Turcu a intrat în atenţia unui investitor privat care ar putea astfel să conducă atât oraşul, cât şi viitoarele afaceri de pe platforma Colorom, impunând un preţ prohibitiv“, au afirmat surse din cadrul Federaţiei Sindicale Înfrăţirea. Referitor la această problemă, senatorul Nicolaie Iorga a precizat: „Mă întreb de ce nu a fost trecut în administrarea autorităţilor barajul de la Turcu? E inadmisibil ca locuitorii din municipiul Codlea să stea la mâna unui afacerist, pentru a fi alimentaţi cu apă. Nu este exclus ca, în momentul când nu-i va conveni ceva, să le taie apa. Este revoltător“.
Proaspătul proprietar (Ori Zinger) s-a eschivat în a dezvălui ce destinaţie vor avea cele 46,4 ha de teren. Totuşi, în cele din urmă, a afirmat că pe respectivul teren se va construi un complex de locuinţe. Acţionarii Colorom au fost Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului (AVAS), cu 69,66%, SIF Transilvania, 27,1%, şi persoane fizice în urma Programului de Privatizare în Masă, 3,22%.
Marius OLA
Adrian MILITARU