TRANSILVANIA ÎN „COLIMATOR”! (XVI)

Atenţie, români! Duşmanii Centenarului Marii Uniri nu dorm!

TRANSILVANIA ÎN „COLIMATOR”! (XVI)

                                          Români cutezători

De-a lungul timpului, în vremuri de cumpănă, s-au ridicat cu tărie, de pe acest binecuvântat pământ românesc, nenumărați români curajoși care, riscându-și viața și punându-și în primejdie existența propriilor familii, s-au făcut pe sine „borne” de netrecut în fața dorinței maghiarilor de a ne cotropi Țara și a ne deznaționaliza. În continuare, v-aș reaminti doar câteva nume, de eroi, care s-ar vrea a fi șterse, de către globaliști, din Istoria neamului nostru:

• Mihai Viteazul, „craiul” care a invocat numele lui Hristos în fața marilor puteri, i-a ridicat pe românii din Transilvania în funcții politice și militare tocmai pentru că, așa cum susținea italianul P.Giorgi, el nu se încredea în unguri;

• Avram Iancu, supranumit și „crăișorul munților”, considera că între români și unguri numai sabia decide. Și-a ridicat „pumnul” în fața iureșului maghiar, slujindu-i pe românii asupriți din Transilvania. În 1849, a plecat la Viena să caute dreptate, devotat cauzei naționale, dar timp de 10 luni nu a fost primit în audiență la nici un nivel;

• Alexandru Papiu Ilarian, revoluționar pașoptist, afirma: „Noi vrem să fim numai români, nu unguri” („Românul”, 18-19 sept. 1861, București);

• Mihail Kogălniceanu, unul din modernizatorii statului nostru, preciza: „am deplâns linia de purtare a o mare parte din maghiari către români”;

• Ioan Rațiu, președinte al PNR, s-a văzut pus în situația ca, în contextul instaurării dualismului austro-ungar în Transilvania în 1867, 3000 de unguri cu ciomege să îl amenințe că îi vor distruge casa;

• Nicolae Bălan, mitropolit ortodox al Transilvaniei, a repudiat dictatul de la Viena, din 1940, votând împotrivă (alături de alți 9 români) în Consiliul de Coroană al României și refuzând, în fața regelui Carol al II-lea, în numele Bisericii lui Hristos, cedarea nord-estului Transilvaniei la Ungaria;

• Iuliu Maniu, în contextul raptului teritorial transilvan din 1940, a redactat un Memoriu către românii din Transilvania și le-a cerut ca, la nevoie, să onoreze pe cei 800.000 de români căzuți în Războiul Reîntregirii și să fie gata de rezistență armată;

• Radu Ceontea, un incontestabil lider patriot, a fost „piatra” neclintită din calea „șuvoiului” neorevizioniștilor maghiari, de la Tg. Mureș, din martie 1990. S-a retras din Tg. Mureș într-un sat sibian uitat de lume, la Dobârca, unde a decedat, departe de târgu-mureșenii pe care i-a slujit fidel, la 13 decembrie 2006. Ulterior, patrioții români l-au readus și reînhumat la Tg. Mureș. A fost, la momentul potrivit, omul providențial pentru Transilvania;

• Paul Keller, general, a declarat la Tribuna oficială de la Alba Iulia, cu ocazia aniversării a 72 de ani de la Marea Unire, că doar Armata a IV-a a Transilvanei, singură, nu are nevoie mai mult de 48 de ore pentru a reașeza opinca românească pe clădirea Parlamentului Ungariei;

• Nicolae Iorga, cel mai mare istoric, ne-a relatat în scrierile sale despre abuzurile nobilimii maghiare în Transilvania și, în termeni sugestivi, a scos în relief teroarea horthystă întreprinsă, între 1940-1944, de unguri împotriva românilor transilvăneni;

• Ioan Aurel Pop, președintele Academiei Române, a susținut vechimea și conștiința de neam a românilor din Transilvania, lupta îndelungată ca „ora astrală a românilor” să triumfe la Marea Unire din 1918;

• Dinu C. Giurescu, academician, a subliniat trendul accelerat al neorevizionimului maghiar din România;

• Radu Baltasiu, director al Centrului European de Studii și Problemele etnicității al Academiei Române, a subliniat faptul că, din păcate, Statul Român a renunțat în mod inadmisibil la componentele sale suverane în zonele unde etnicitatea este alta decât cea română…

                                        „Cozile de topor” ale României

„De îndată ce confesiunea, realitatea istorică, face parte integrantă din cealaltă realitate istorică, națiunea, urmează ca în definiția națiunii «român» și în constituția realității «român», intră ca notă, respectiv componentă, esențială, Ortodoxia. A fi român, nu «bun român» pur și simplu, înseamnă a fi ortodox” (prof. univ. Nae Ionescu, „Noi și catolicismul”, Cuvântul, 31 oct.1930)

Cine studiază cu onestitate raportul istoric româno-maghiar, nu poate trece cu vederea faptul că, pe „frontul” general al instaurării forțate a noii ordini mondiale, principalii „soldați” dezertori în tabăra inamicilor identității poporului nostru sunt dezrădăcinații, cosmopoliții, aceia care, „dând din coate” cu nerușinare ca să țină o clipă în mâini „frâiele” istoriei, se implică dezonorant în „spălarea creierelor”, falsificarea trecutului, furtul de suflete și conștiințe etc! Unii ca aceștia, ca mercenari fanatici ai ereziilor contemporane au abjurat de la specificul nostru național, ortodox. Distanțându-se de tot ceea ce este românesc, ei au devenit, în manevre ocultice de care nu este deloc străină „armata” condusă de magnatul maghiar-evreu Söröș, „trompetele” unor posturi TV și edituri controlate (unde au o misiune spirituală violentă și narcotică, nefiind „altoiți” pe fibra noastră națională), de a ne face să ne renegăm propriul trecut, să ne rupem de Biserica Ortodoxă, să ne complexeze (ca ”tolerați”) în fața maghiarilor, să acceptăm teza absurdă-deși maghiarii nu pot să-și susțină științific o istorie de 2000 de ani pe meleagurile noastre – că în Transilvania nu am avut întâietate și, deci, am avea aici o etnogeneză comună cu maghiarii! Cu scopul urmărit de uzurpatorii externi ai românismului, pentru că globaliștii au nevoie de anarhie și de a ne face din nou slugi în propria noastră Țară, s-au coalizat o mulțime de „cozi de topor” de pe la noi, unii ascunși în identități religioase nedefinite, care au „uitat” că sunt români și i-au necinstit pe românii Transilvaniei prin fapte de rușine. Lista lor este prea lungă, dar i-aș aminti pe:

• Regele Carol I (romano-catolic) i-a abandonat pe românii ardeleni în ghearele șovinismului maghiar, semnând compromițător tratatul secret cu Austro-Ungaria (în 1883);

• Demnitarii A.V. Voievod și V. Pop (greco-catolici) au pledat ca Guvernul României să accepte cererile Germaniei și Italiei pentru cedarea nord-estului Transilvaniei la Ungaria, invocând că nu am avea succes într-o eventuală rezistență armată. Din păcate, dictatul de la Viena din 1940 a fost acceptat și de patriarhul Nicodim, Nichifor Crainic (ministrul Propagandei), fratele lui C.Z. Codreanu și tatăl legionarului M. Moța;

• Regele Mihai I (singurul rege uns de Biserica Ortodoxă) a semnat Declarația de la Budapesta, din vara lui 1989, unde se menționează că românii și maghiarii, în Transilvania, „s-au format în același spațiu geografic” și, ca urmare, este necesară „reînființarea universității maghiare din Cluj”. Actul în cauză reprezintă o gravă subminare a unității statale și a dreptului poporului român să trăiască liniștit în hotarele sale. Este foarte important de reținut că în S.U.A. trăiesc 13 milioane de germani, dar niciodată aceștia nu au cerut și nu au vrut o universitate germană;

• Disidenta A. Combes (fiica greco-catolicei Doina Cornea) a semnat și ea Declarația de la Budapesta, din 16 iunie 1989, unde se preciza că „Transilvania este un spațiu de complementaritate” între români și maghiari. La fel a procedat și söröșistul M. Berindei, de la GDS;

• Președinții Iliescu (liber cugetător), Constantinescu, Băsescu, Iohannis (eretic) i-au „ținut în brațe” cât au putut, pe minoritarii maghiari, uneori în defavoarea românilor majoritari;

• Demnitarul maghiar Imre Asztaloș (șef al SRI între 1990-1997!) a susținut „politica pașilor mărunți” înspre federalizarea României, știut fiind că s-ar dori ca, în chip viclean, Transilvania să fie anexată la Ungaria, în etape, pe cale pașnică;

• Generalul V.A. Stănculescu (comandantul Armatei în însângeratul Decembrie 1989 de la Timișoara, devenit „după” ministru al Apărării și al… Industriei) a fost atras în uneltirile anticeaușiste de către serviciul secret maghiar AVO, care a inventat atunci un posibil import de tehnică militară din România care implica „negocieri” cu omologul ungar F. Karpaty. Nu degeaba ex prim-ministrul ungar M. Nemeth a dezvăluit că Ungaria a recrutat foarte multe personalități române cu funcții-cheie în regimul Ceaușescu;

• Prim-ministrul A.Năstase (mason) a fost vizitat, pe când era deținut la închisoarea Jilava, de monseniorul romano-catolic Robu. „Prietenii” României știu de ce! Cât de mult este acesta un creștin se observă din faptul că, în contextul în care a „cununat-o” pe fiica turcului Erdogan, insinua civilizația „superioară” a ceremonialului islamic: în Turcia, „diplomația mariajului” se face, ne spune el, „nu prin miri, ca în Europa medievală, ci prin martori”;

• Prim-ministrul C.P. Tăriceanu (romano-catolic), bărbat a cinci neveste, a „căzut” sub incidența restrictivă a unor canoane ortodoxe în ce privește o așa relativizare aceea ce înseamnă familia. El s-a căsătorit la Budapesta, fiind elogiat de marele antiromân Marko Bela! Acesta avea și de ce: Tăriceanu le-a dat ungurilor 3 miliarde de euro ale Fundației românești (ortodoxe) Gojdu și ne-a „întors” în Evul Mediu acceptând ca maghiarii să beneficieze de aberația … „discriminării pozitive”;

• Demnitarul R. Theodorescu (ministru al Culturii), evreu mason, a semnat documentul privitor la ridicarea monumentului celor 13 generali de la Arad – o sfidare, de către maghiari, a revoluționarilor români pașoptiști. El ne-a atribuit istoric și altă „viță” religioasă, afirmând: „Este o enormitate a afirma că ne-am născut ortodocși. Populația românească era o populație creștină în sens latin”! Cine nu are habar de Teologie, este tentat astfel să creadă că poporul român este la origine… catolic!;

• Demnitarul A. Pleșu (ministru al Culturii) s-a întâlnit cu K. Karoly, în tragicul martie 1990, la Târgu Mureș. Rezultatul: s-a luat măsura separării etnice la Teatrul Național;

• Demnitarul M. Șora (ministru al Educației) a dat frâu liber, în februarie 1990, declanșării procesului anticreștin al separării școlarilor maghiari de cei români;

• Demnitorul A. Cioroianu (ministru de Externe), afiliat gds-ului söröșist, a susținut public, „deplângându-i” pe maghiari, schimbarea datei Zilei noastre Naționale. El a fost și un critic acerb al mareșalului Ion Antonescu;

• Președintele C. Antonescu (interimar), liberal, s-a „trezit”… îngrijorat că maghiarii nu se pot bucura la 1 Decembrie, de Ziua Națională a României! El nu a înțeles, din păcate, că maghiarii nu se vor bucura niciodată de sărbătoarea noastră națională! Doar, evident, de cea a Ungariei;

• Demnitarul M. Oprea (președinte la Centrul de Investigare a Crimelor Comunismului) a susținut, discret, ideea secesiunii maghiarilor;

• Politologul evreu D. Pavel (greco-catolic) a rezonat, de mai multe ori, cu revendicările extremiștilor maghiari;

• Eseistul L. Boia (evreu) ne-a „călcat în picioare” Istoria Românilor, susținând prin tot felul de speculații că rasa maghiară ne este net superioară;

• Scriitorul H.R. Patapievici (evreu) ne-a terfelit lingvistic tot ce avem mai frumos și sfânt, ca neam, afirmând: „Îmi este rușine că sunt român, această masă degenerată, îngâmfată, proastă și rea”;

• Propagandista S. Enache (romano-catolică), fostă comunistă și colaboratoare a Securității, a pledat obsedant împotriva românilor și le-a „justificat” maghiarilor diferite atitudini antinaționale;

• Teleastul S. Gherman, promotor al autonomiei Transilvaniei, s-a făut „remarcat” prin nenumărate concepții, antiromânești și anticreștine, proferate în spațiul public. Este beneficiarul mai multor favoruri venite din partea maghiarilor. Numit de renumitul prof. Gelu Neamțu ca fiind un „jalnic renegat”, acest propagandist ieftin concepe unirea Transilvaniei cu România în felul următor: „Era o șansă pentru România să se unească cu Transilvania, să învețe câte ceva din… sistemele ei de valori. N-a fost așa: România a înghițit Transilvania – de aceea din 3 în 3 metri aluneci astăzi pe flegmele de pe marile bulevarde. N-o spun eu, ci un egal al lui Dumnezeu (iartă-l, Doamne – n.a.), Cioran” etc… Din nefericire, toate aceste atitudini, anticonstituționale și anticreștine, au rămas nesancționate instituțional!

Prof. Costel Neacşu