Povestea e veche pe meleagurile mioritice. Să ne amintim de seria similară descrisă magistral de Rebreanu şi Slavici. Dar nici diurnul nu duce lipsă de asemenea întâmplări, unele neverosimile, mai ales datorită intervenţiei haotice a autorităţilor, care în loc să limpezească apele, mai mult le tulbură. Cazul ţăranului Aurel Ghioca din satul gălăţean Buceşti al comunei Iveşti este, de aceea, emblematic. Totul începe odată cu apariţia legii 18/1991 a fondului funciar de când bietul nostru cititor a adresat nenumărate cereri Primăriei Iveşti în vederea retrocedării a şapte hectare şi 11 ari teren arabil în extravilanul comunei, plus 50 ari teren cu viţă de vie. Poate nu vă vine să credeţi, dar anumiţi funcţionari, au modificat printr-o banală ştergere, apoi completând datele, cu un pix care scria mai gros, fila Registrului Agricol la nimeni altul decât Ghiţă Ghioca, decedat în 1955, înaintaşul actualului moştenitor descendent. Mai exact anul 1953 rămâne neatins, din care rezultă o suprafaţă totală de 7,63 ha, pentru ca peste doar doi ani, precum într-o scamatorie a lui Iosefini, aceasta se reduce la doar 1,52 ha. Ca şi cum gura nu le miroase şi nici usturoi n-au mâncat, funcţionarii au neobrăzarea să-i pună cititorului nostru documente în fals, modificate la modul cel mai grotesc. Comisia Locală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, cum era firesc, i-a invalidat cererea de revendicare prin Hotărârea 2 din 21 martie 2006, document care din punct de vedere procedural a făcut obiectul Hotărârii nr.135 din 10 mai acelaşi an, care a intrat în posesia lui nea Aurel Ghioca pe 12 iunie, doar în copie certificată. În urma ultimei cereri adresată forurilor care ar trebui să-l repună în drepturi, pe 7 mai, anul trecut, primeşte o adresă aberantă însoţită de şase file, cu o motivare de patru puncte de care ar râde şi curcile din ograda bietului gospodar. Ca un simplu cetăţean de pe zebră, el s-a adresat Parchetului de pe lângă Judecătoria Lieşti, acelaşi judeţ, care-i trimite Rezoluţia 225 pe 13 decembrie, prin care se recunoaşte falsificarea Registrului Agricol, dar către un secretar al Primăriei de pe timpul comuniştilor, care acum a murit puţin. Interesant este motivul care l-a mânat pe acest funcţionar să măsluiască documentele, mai ales că atunci nu se punea problema de retrocedări şi nici de legi funciare. Poate avea însă viziunea exonerării răspunderii civile şi penale pe adevăraţii tâlhari de drumul mare. Aurel Ghioca îşi continuă demersul restabilirii adevărului şi se adresează apoi Judecătoriei Lieşti, care-i respinge cererea ca tardivă, iar Tribunalul Galaţi menţine soluţia acesteia, spre năuceala justiţiabilului. Acum ţăranul, căruia i se ia cea mai dragă avere, pământul, continuă să spere că-şi va găsi liniştea, adresând memorii despre păţania sa prefectului gălăţean Mihai Capră, preşedintele Asociaţiei Prefecţilor din ţară, dar şi instituţiei Avocatul Poporului. Interesant totuşi este de aflat, cine poate lua o decizie opozabilă celor care se joacă de-a v-aţi ascunselea cu legea în statul de drept.
Prin rezoluţia din 27 septembrie 2007, Parchetul de pe lângă Judecătoria Lieşti, judeţul Galaţi, confirmă propunerea organelor de poliţie de a nu se începe urmărirea penală faţă de primarul Ion Corpaci, secretarul Zamfirica Toma, care preluase funcţia din 1990 de la adevăratul vinovat şi funcţionarul Lucică Stanciu de la primăria Iveşti, reclamaţi de petentul Aurel Ghioca c-ar fi săvârşit infracţiunile prevăzute de art. 246, alineat 1 din Cod Penal şi art.288, alineat 1 Cod Penal.
Omul însă vroia doar să se facă cercetări în vederea identificării autorului falsului reclamat în registrul agricol la rolul său. Cel care îndeplinise în perioada 1969-1990 funcţia de secretar, era Goian Silvestru, un ieşean de prin zona Cristeşti, ultimul său domiciliu fiind în Tecuci, personaj care a decedat puţin pe 30 august 2005. Adicătelea, mai pe înţelesul fraierimii, despre morţi numai de bine şi tot ce au făcut ei în viaţă, bine sau rău, le este iertat, iar păgubiţilor nu le rămâne decât să fluiere în gol. Tovarăşul Goian îşi doarme somnul de veci împăcat cu gândul comiterii infracţiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor şi fals material în înscrisuri oficiale.
O scrisoare deschisă primită la redacţie din partea mai multor locuitori ai comunei gălăţene Iveşti ne arată că primarul Ion Corpaci este foarte descurcăreţ, pentru că, profitând de funcţie şi mai ales de preşedinţia comisiei locale de împroprietărire, şi-a tras în proprietate, cu tact şi multă diplomaţie, nu mai puţin de zece hectare de pământ cu pădure, cu arbori ce au vârsta de peste un secol, dar pe care inocentul gospodar şef şi le-a trecut în declaraţia de avere din 3 ianuarie 2007, că doar este om corect, ca fiind vegetaţie forestieră, adică un fel de iarbă de pădure ce poate fi numai cosită, dar care în realitate valorează peste 10 miliarde de lei. În fond, hectarele cu pricina, ar fost vândute pe o sumă modică, sau mai mult cedate, de o seamă de iveşteni ca Gheorghe Dănăilă, Petru Sobieschi şi alţii. Dănăilă doar ce câştigase la Curtea de Apel Galaţi cele 40 ha teren arabil, stârnind mânia, dar mai ales interesul, primarului infractor. Şi pentru că infracţiunile sale abundă, o să amintim şi modul nelegal de constituire a comisiei de împroprietărire, care nu a fost precedată de o adunare generală a celor care solicitau pământurile, uitaţi total şi cu intenţie, dar asta nu l-a împiedicat să întocmească un fals proces verbal cum că adunarea cu pricina s-a ţinut cu o zi înainte de intrarea în vigoare a legii. Cine naiba să-l cerceteze pe el, când ex-şeful de post Nicolae Lupuşoru îi este îndatorat până peste cap. Ca să nu se lase mai prejos, secretara Zamfirica Toma, o altă speculantă ordinară, cu frustări de om cu handicap, a cumpărat şi dumneaei tot 10 ha de pădure, o dată cu primarul, dar le-a trecut-o pe numele fratelui. În comună sunt peste 400 de familii care mor de foame, dar onor administraţia locală se ţine de excursii gratuite prin ţară şi în afară, pentru care s-au cheltuit aproape 600 milioane lei vechi, evident participanţii fiind personalul primăriei şi consilierii apropiaţi. Conform scrisorii locuitorilor comunei, abuzurile semnate Ion Corpaci sunt mult mai numeroase, noi oprind consemnarea doar la câteva mai importante.
Final cu iz amar
Suntem la finalul uneia din întâmplările diurne şi parcă ne vine să rostim vorba lui Kim Ir Sen: ’’Popoarele care au cunoscut socialismul vor dori să se întoarcă la el’’. Dacă ar fi ne luăm după povestea ţăranului gălăţean Aurel Ghioca suntem o naţiune de victime, mai ales că la noi politica e un bordel, fiind un domeniu unde există doar interes. Domnişoara purcică justiţie se scapă pe ea, iar dreptatea, evidentă cu ochiul liber şi din avion, a ajuns un rahat în ploaie. Asta în timp ce românii amărâţi, ca eroul anchetei noastre, par doar interpreţii unui film de Lucian Pintilie: ’’Te doare, mă, te doare?’’