Cu Curtea-n două luntri

Frauda, minciuna și ipocrizia sînt fiicele cu handicap ale democrației, copiii ei problemă, născuți pe ascuns din relația vinovată cu natura umană. În democrație se fură și se minte, se practică toate viciile elementare, fiindcă oamenii sînt animale îmblînzite doar pe jumătate. Numai că, printr-o administrare calmă a legii, în democrație se fură și se minte mai puțin. Legea, ea însăși purtătoare a virusului uman, aproximativă și perfectibilă, e baza. Iar democrația, acest comerț cu interese făcut pentru a limita vocația sălbatică a omului, funcționează numai prin legi.

Rule of law descinde mai acut din furia colonistului american decît din Magna Charta. America a înțeles neînfrînarea speciei Sapiens mai tîrziu decît Europa, dar mai intens. Așa a devenit legea leacul universal contra violenței și a iradiat din Lumea Nouă cu o forță recunoscută și acceptată de lumea veche în care s-a născut.

Constituția trebuie, așadar, respectată, dacă societățile vor să evite, în ultimă instanță, vărsarea de sînge. E singurul antidot pe care statele moderne îl au la dispoziție, fie că e administrat cu forța, fie cu consimțămîntul întregii societăți. Nu e nimic sacru în Constituție, nimic fundamental și nimic științific. Sînt doar prevederile unui contract social, care, dacă nu sînt respectate, toată lumea suferă.

Sigur că securiștii din România procedează cu Constituția așa cum procedează peștii cu fetele. O trimit la produs avantaje politice, o obligă să stea în poziții antidemocratice și să întrețină relații perverse cu evidența cîtă vreme asta le aduce profit. Problema nu e însă la securiști, ci la ceilalți, adică la presă și la marea masă de creduli. Acești oameni fac din falsificarea argumentelor o platformă pentru fanatism. Lor li se adaugă, atunci cînd politica dominioanelor est-europene o cere, și ambasadele marilor puteri, și voci interesate din Uniunea Europeană.

Curtea Constituțională zice azi că șefa DNA trebuie revocată. Practic, judecătorii citează Constituția, dar președintele țării, capii Opoziției, o parte din presă și o mulțime de oameni întărîtați se pregătesc să-i nege autoritatea. CCR e pe cale să dea o lovitură de stat, zice Orban, un politician eliberat provizoriu din ghearele DNA și trimis la luptă. CCR nu e bună, e instrument politic, e tot ce poate fi mai rău, zic oamenii președintelui. Se înțelege că CCR ar fi bună dacă ar da dreptate securiștilor de la SRI și DNA, celor de la Cotroceni și celor răspîndiți în presă și în societate. Altfel, vezi bine, nu e. Decizia CCR, prin urmare, nu ar trebui respectată, acceptată, dusă la îndeplinire.

La referendumul din 2012, în schimb, CCR a fost bună. Aceleași voci care acum cer, cu isterie, să nu fie luată în seamă cereau atunci ca decizia CCR să fie respectată. Decizia CCR de atunci a fost o prostie, un abuz care sfida situația din teren, care pocnea democrația la mir, dar a fost respectată. Securiștii au plescăit mulțumiți din buze, ambasadele și-au frecat mîinile, Barroso și-a păstrat anonimatul în subsidiarele Martifer care fac afaceri cu energie în România, iar cîteva milioane de români radicalizați s-au bucurat de foloasele unei păci pline de umilință și de ură.

Așa funcționează democrația și nu e nici un motiv să nu meargă și de acum încolo la fel. Ambasadele, UE și trimișii Departamentului de Stat al SUA, care în 2012 urlau, cu ochii injectați, să fie respectate deciziile CCR, au adoptat azi o muțenie rezervată, dar cu siguranță că nu și-au modificat idealul democratic în ultimii șase ani. Benjamin Franklin, Churchill și Jean-Jacques Rousseau n-ar îngădui una ca asta, cu toate că sînt morți și neputincioși.

Klaus Iohannis, însă, e cel mai fudul dintre amatorii în politică, iar sforțările trecerii lui la profesionism au, pe zi ce trece, costuri tot mai mari. Va muri pe banca de rezerve, asta e clar, dar pînă atunci există pericolul ca, hrănindu-și neputința cu ambiția prostului, să se apuce să răstoarne regula jocului și să nu respecte Constituția. Ar fi o eroare definitivă. Nu e vorba despre suspendare sau despre alte consecințe politice, ci despre o zdruncinătură fatală pentru societate și pentru fragilul ei reflex democratic. Dacă președintele țării, oricare ar fi el, nu respectă Constituția într-o situație clară și imperativă, anevoiosul drum al societății către obișnuința binelui dispare. Vom deveni o țară în care ultima substanță a legii a fost dizolvată și unde se poate demola orice.

Dacă te gîndești că toate astea se pot întîmpla doar pentru a menține la serviciu o fostă jucătoare de baschet din provincie, care a hărțuit mai mulți bărbați cu funcții publice, le-a spionat telefoanele și a pretins că vrea să le ia banii, pare cam scump.

                                                                                                                                          Doru BUŞCU

Sursa: catavencii.ro