Cum a fost „nășit” definitiv Liviu Dragnea de șeful Comisiei SRI, Claudiu Manda 

 

                Dragoste la prima părere, cine-ar fi crezut 

În 12 aprilie 2019, aflat în turneu în Țara Prazului-Răsare, la Craiova, și încadrat de Olguța Vasilescu și de „omul cu experiență”, „curajosul” și „patriotul” parlamentar social-democrat Claudiu Manda, liderul PSD Liviu Dragnea venea pe scena mitingului electoral cu o ofertă insolită: „Îi iubesc pe-amândoi (Vasilescu-Manda, n.n.) și dacă cumva (sic!) o să mă lase ăștia-n pace, în fața oltenilor, îi rog să ne fie nași, mie și Irinei (Tănase, prietena lui Dragnea-n.n.).”

Invitația lui Dragnea suna strident: la români, o invitație la nășire se face în două mari cazuri – când te simți foarte apropiat de un „naș” sau când te temi de el și dorești să ți-l apropii. Aflat sub presiunea sentinței judecătorești din dosarul „angajări fictive”, care se apropia în luna mai, era evident că Dragnea nu mai avea timp de flirturi cu prieteni, ci traversa o perioadă tensionată care implica masiv căutarea înfrigurată a potențialelor riscuri pentru el: liderul PSD putea să aibă toate simpatiile pentru parlamentarul Manda, dar și toate suspiciunile pentru șeful Comisiei parlamentare pentru Controlul SRI, Manda.

                   Eu pe Hellvig n-oi lăsa, poate-oleacă pe Dragnea

Dacă pe o scenă din Craiova, Liviu Dragnea l-a vrut ca „naș” pe Claudiu Manda în disperare de cauză, luând mii de oameni ca martori, acest lucru avea să-i confirme eventual temerile pe care le va fi avut atunci: aceasta deoarece, la doar o săptămână după mitingul de la Craiova, pe 18 Aprilie a.c., Comisia SRI a lui Manda acuza public că fostul director SRI Liviu Maior a folosit Serviciul în scopuri personale și politice: erau acuzații grave care până în prezent au rămas fără urmări semnificative.

Aberant era, însă, faptul că „patriotul” Claudiu Manda îl desființa pe Liviu Maior fără să sufle nimic despre directorul actual al SRI, Eduard Hellvig, pe mandatul căruia s-au dezvoltat două fenomene vădit deranjante pentru democrație și pentru guvernarea legal aleasă a României, PSD-ALDE: era vorba de grupul „resist”, desantat în România (pe informații de presă dar și pe experiența agențiilor americane de securitate) pentru a-i ține trena „coruptului” Liviu Dragnea și mai era vorba de școlirea procurorilor Parchetului General la Academia SRI.

„Demascarea” unilaterală a lui Maior, cu evitarea numelui lui Hellvig, făcută de Manda de la pupitrul Comisiei SRI, era mare cât o trădare directă a lui Liviu Dragnea: nașul îl „nășise” definitiv pe liderul PSD. Căci Manda evitase evenimente recente din mandatul Hellvig, care reprimaseră violent acțiunile și programul PSD, concentrându-se în schimb pe potcoavele de cai verzi din mandatul Maior.

                              Vom fi iar și iar vom fi: Hellvig și cu SRI

Singurii câștigători ai punerii sub acuzare la Comisia SRI a lui Liviu Maior cu ignorarea lui Eduard Hellvig, au fost arhitecții nemărturisiți ai grupului „resist” Eduard Hellvig (cu un SRI care a protejat grupul „rezist” prin detașarea departe de „problemă”) și cu președintele Klaus Iohannis, un implicat direct, care în 2017 ajunsese să participe la un miting neautorizat al „haștagiștilor rezist”: la ei s-ar adăuga rețeaua „rezist” din Justiție sau din învățământul superior (Universitatea București, SNSPA), tolerată de ani de zile de Coaliția PSD-ALDE și finanțată majoritar- culmea- de la bugetul național și nu din vistieria vreunui club distins globalist: cu astfel de evoluții, rețeaua soroșistă a înțeles indirect că este „la putere”. 

Situând-se într-o contemplație respectuoasă față de Hellvig, Claudiu Manda făcea jocurile unui Klaus Iohannis care, prin acțiunile sale grotești, devenise fățiș „președinte rezist” și nu al întregului popor român.

Aflat la șefia Comisiei pentru controlul SRI din anul 2017, parlamentarul PSD Claudiu Manda avusese tot timpul să ceară, să studieze, să dea publicității și să emită considerații despre distanțarea suspectă a SRI-ului lui Hellvig față de activitățile anti-democratice ale grupurile „haștag rezist”, care culminaseră cu provocarea violențelor la așa-zisul „miting al Diasporei” din 10 august 2018.

Nu a făcut-o și rămâne de văzut cât de mult va mai menține Manda contactul cu un subiect atât de actual, în calitatea lui nouă, de europarlamentar trimis la Bruxelles prin PSD-ul lui Liviu Dragnea.

                Toată oaia trebuie tunsă, toată boala treb’e spusă

Altfel prompți în relațiile cu presa, Manda și Comisia lui nu au răspuns niciodată solicitărilor de a oferi amănunte despre faimoasa Informare pe care SRI ar fi pregătit-o parlamentului, cu date despre „rezist”, despre finanţări, activități pentru înlăturarea Guvernului prin metode nedemocratice, riscuri pentru securitatea naţională etc. În contextul evocat anterior, această muțenie nici nu mai apare atât de ciudată, cu un Claudiu Manda care tindea asimptotic spre statutul de protector al imaginii SRI-ului lui Eduard Hellvig. Rămânea așadar, așa cum s-a stabilit în spatele ușilor închise: în timp ce în Statele Unite grupuri asimilate „resist” sunt trecute din 2016 într-o listă monitorizată a „terorismului domestic”, în România – la Comisii parlamentare, la SRI și la Parchetul General, grupurile „haștag rezist” sunt doar „libertate de expresie”: țara bolnavă România încă experimentează democrația.

                         O tăcută de Gheorghe Mutu, la SRI

România este măsura neputinței sale atâta timp cât, în domeniul securității naționale, continuă să accepte masiv vorbe, oratori și chibiți, dar nu și acțiuni concrete. Este de reamintit aici faptul că Informarea cerută în septembrie 2018 de Claudiu Manda directorului SRI, Eduard Hellvig, ar fi fost utilă cel puțin din punctul de vedere al completării unui „dosar” al organizației de „protestatari rezist”, dar și pentru o eventuală identificare a conexiunilor între punerea sub acuzare a lui Liviu Dragnea și eforturile depuse în afara regulilor democratice, de rețele ale „rezistenților” din Justiție și din mediul non-guvernamental, regăsite în ceea ce, generic, este numit Stat Paralel.

Paradoxal, prin neimplicarea instituțiilor de stat (SRI, MAI, Parlament etc) o organizație extrem de vizibilă prin agresivitate și mobilitate în stradă cum este „haștag resist” rămâne și azi cvasi-necunoscută publicului, cu finanțările sale, cu logistica, liderii din umbră, organizarea și „creierele” care plătesc „activiști”, lozinci, weburi și postaci pe publicații, susținând  totodată contactul cu grupurile de extrema stângă din Vest (gen „antifa-resist”).

               Căci din tăcere s-a întrupat și în tăcere se va întoarce

Ceea ce a devenit riscant pentru democrația românească în prezența acestui grup exportat „civic” de ani de zile dinspre SUA spre Europa (cu ideologie, propagandă, metode de „activism”, proteste „tarifate” și finanțări) este faptul că, în prezent, a încercat sau încearcă blocarea discursului unor politicieni aleși liber la urna de vot, iar asta nu se întâmplă în vreun birt din Berceni, ci în locații din întreaga țară: tentativele repetate ale „rezistenței haștagiste” de blocare a unui drept constituțional precum libertatea cuvântului, se constituie deja într-un fenomen de amploare națională, din Iași la Craiova, și ar fi trebuit să devină o preocupare serioasă pentru SRI-ul fostului bursier Soros, Eduard Hellvig, pentru Guvern și pentru Consiliul Suprem de Apărare a Țării. SRI a răspuns însă, ca de obicei cu „opinia” sa favorită: tăcerea. Căci din tăcere s-a întrupat și în tăcere se va întoarce.

                     Cu STS nu te pune, cu Olguța du-te-n lume

În iunie 2019, Coaliția la putere PSD- ALDE decidea înființarea unei Comisii de verificare a sesizărilor referitoare la fraudele alegerilor europarlamentare din 26 mai.

Comisia este condusă de Olguța Vasilescu, ea însăși o țintă a așa-numitului Stat Paralel (expusă în cătușe de DNA cu puțin timp înainte de alegerile pentru Primăria Craiovei, unde era candidată), nevastă pentru Claudiu Manda și potențială „nașă” de căsătorie pentru întemnițatul de lux de la Rahova, Liviu Nicolae Dragnea. Misiunea Olguțăi Vasilescu va fi simplă: într-un context în care servicii secrete precum Serviciul de Telecomunicații Speciale (STS) (și prin STS, fiind vizat SRI) sunt suspectate de implicare în fraudarea rezultatului final la euro-parlamentare, Vasilescu va avea de ales între soțul Claudiu Manda – protector de imagine al actualului SRI și PSD – care prin Liviu Dragnea acuzase implicarea în Statul Paralel a Serviciilor secrete. 

Dacă Olguța Vasilescu va alege ambele variante (soțul și Partidul) va fi democratic și de bun-simț să fie derulată o investigație serioasă, din care poporul român să afle concret de ce Claudiu Manda ține „la secret” informarea SRI despre grupul „resist”: aceasta, pentru cazul în care respectiva Informare a fost vreodată redactată la Serviciul Român de Informații.

                                                                                                                      Traian Horia