TRANSILVANIA ÎN „COLIMATOR” (XXXVII)

 

Atenție, români! Dușmanii statului național unitar nu dorm!

               TRANSILVANIA ÎN „COLIMATOR” (XXXVII)

       România ocupată fără trupe: „fantomele” lui Soroș (VII)

                                       SILVIU BRUCAN

„Bolșevicul Silviu Brucan, care a supravegheat îndeaproape înființarea GDS, scrie în una din cărțile sale despre nedreptățile pe care le-au făcut activiștii comuniști filosofului Petre Țuțea, dar trece sub tăcere că s-a aflat printre conducătorii ziarului Scânteia, care cerea condamnarea la moarte a «criminalilor de război», cum îi etichetau comuniștii pe cei care se opuneau instaurării regimului comunist în România. Miza pseudo-elitei este ascunderea vinovățiilor reale ale celor care au declanșat holocaustul comunist împotriva poporului român, a credinței, culturii și civilizației românești.” (Prof. Florin Palas, cercetător, „Magazin critic”).

Ca să fie surprins în cele mai subtile detalii, în incredibila sa ascensiune de înalt demnitar al P.C.R., acest străin cu nume de român, Silviu Brucan (alias Saul Bruckner, evreu-khazar), s-ar cuveni fie ca un institut de cercetare să îl aibă ca „studiu de caz”, fie ca un regizor iscusit (în a surprinde exact natura marilor panglicari ai veacului) să îi ecranizeze traiectoria de veteran bolșevic, travestit în „politolog”, al cărui aer de atotștiutor, mare promotor al autoritarismului și intrigilor, ne-a lăsat tuturor impresia, amară, că nu aveam în față doar un simplu nomenclaturist, ci ditamai păpușarul în arta diversiunilor globaliste! Este clar ca lumina zilei că obrăznicia lui (internațională) nu ar fi fost nicidecum posibilă, în plin declin al lumii comuniste, decât numai în  situația în care Serviciile Speciale americano-sovietice, maestre în a exploata marionetele Noii Ordini Mondiale, i-ar fi asigurat „spatele” unor acțiuni percepute de mase ca „eroice”! Însă înainte de toate, din stufosul „roman” al vieții lui Brucan, ne „sare în ochi” întreținerea unei înfricoșătoare atmosfere de teroare, de când era secretar-general la „Scânteia” (oficiosul P.C.R.) și cerea imperativ moartea celor care luptaseră admirabil pentru înfăptuirea Marii Uniri de la 1 Decembrie 1918, în urma căreia a ocupat un post ,,călduț” peste Ocean (între anii 1955-1962 a fost ambasador la O.N.U., „S.R.L.-ul lui Soroș”), de unde și-a permis varii conexiuni cu „progresiștii” din „spatele” maleficului Soroș: a „strâns mâini” cu influență la F.M.I. și Banca Mondială (care l-au „spălat” pe naționalistul Ceaușescu), agenții posturilor de radio externe i-au deschis ceremonial ușile pentru a face declarații anticeaușiste (și-au adus aportul la răsturnarea lui Ceaușescu, marele apărător al Transilvaniei împotriva revizionismului unguresc), demnitari din S.U.A., Anglia, Austria și U.R.S.S. i-au ascultat scenariul loviturii de stat (soldat cu atâția morți și instaurarea unui climat de teroare în România), „regizorii” l-au inclus într-o schemă ocultă de guvernare (a fost coleg în C.F.S.N. cu secesionistul Tőkeș), l-a primit cu fast pe Soroș în România (cel care sprijină Ungaria în destrămarea României), s-a proțăpit în fruntea GDS (oficină globalistă, având propagandiști însărcinați cu decimarea României și „spălarea creierelor” românilor), a creat C.F.S.N. (care a deturnat Revoluția și ne-a adus la „sapă de lemn”), s-a folosit de conflictul interetnic de la Târgu-Mureș din martie 1990 (provocat cu scopul de a internaționaliza „problema” Transilvaniei și a-l pune în fruntea S.R.I. pe maghiarul Imre Asztaloș) etc!

Da, stimați cititori, este de-a dreptul incredibil cum de a fost posibil – în comunism și în globalism – ca un astfel de analfabet, care pretindea să i se spună „dom profesor” (deși avea 6 clase), să instige la crime împotriva elitei intelectual-politice românești (de la conducerea ziarului „Scânteia”), să formeze conștiințe în calitatea sa de „profesor” de ziaristică la Universitatea din București (1948-1949), să ne uniformizeze îndobitocitor din poziția lui de diriguitor al TVR (toți directorii și șefii de departamente, din 1989, au fost propulsați de Brucan), să ne vorbească despre ,,statul de drept” (după ce le-a fost fidel antidemocraților A.Pauker și G.G.Dej), să ne dea „lecții” de democrație (după ce a regizat lovitura de stat din ”89, având pe conștiință (?!) asasinarea Ceaușeștilor și al atâtor tineri), să ne facă morală la atât de nocivul post PRO TV (în cârdășie cu „interlocutorul” Lucian Mândruță), să îi cheme la raport pe 2 generali (Vlad și Gușă), să nu dețină nici o funcție în postceaușism și, totuși: să numească șefi la Radio și Televiziune, să aibă Presa „la picioare”, să controleze politica externă, să numească noi ambasadori, să îi pună Legea 15 pe masa prim-ministrului Petre Roman (pentru privatizarea economiei și avuției Statului Român) etc.

Ei bine, un astfel de stalinist sadea este cel care, primindu-l pe Soroș la București cu plecăciune, ne-a râs în față, disprețuitor, asmuțându-i asupra noastră pe niște STRĂINI DE NEAM, din GDS și F.S.N., care ne-au sărăcit și batjocorit până aproape de pierderea identității!

                              HORIA ROMAN PATAPIEVICI

   „Au pus mâna pe această instituție (Institutul Cultural Român al lui Patapievici – n.a.) niște OAMENI CARE URĂSC ROMÂNIA. Ei au beneficiat de spaimele a 3 președinți: Ion Iliescu le-a dat numai lor bani și putere… și dreptul de a distribui burse, ca să și-i facă aliați, Constantinescu și i-a făcut copii de suflet, iar Băsescu i-a înfiat. EI NE DAU LECȚII… ÎN MAREA LOR MIZERIE INTELECTUALĂ ȘI-I IAU PE ĂȘTIA DREPT ZEI. Pentru că toată presa, încăpută pe mâna a 2-3 moguli, înjură restul literaturii… DELIBERAT, ACEST GRUP (Patapievici și soroșiștii din GDS-n.a.), CRED CĂ PLĂTIT DIN AFARĂ, ESTE PUS SĂ DĂRÂME TOT CE S-A CREAT ÎN ROMÂNIA. Pentru că România întodeauna a fost împărțită cuiva… celui care plătește mai binișor… DACĂ RIDICAȚI GLASUL? UNDE RIDICAȚI GLASUL? AVEȚI DUMNEAVOASTRĂ… ÎN PRESĂ? CARE PRESĂ? EI AU BANII, EI AU INVITAȚIILE, EI AU DREPTUL DE A PĂTRUNDE ORIUNDE! EI CONDUC TELEVIZIUNILE, CARE SUNT NIȘTE MARI MÂRȘĂVII… EI DISTRUG TOTUL (…) Dacă în Polonia, Patapievici ar fi înjurat nația și identitatea poloneză, ăia l-ar fi împușcat… La noi n-a protestat nimeni când omul ăsta a bălăcărit în „cartea lui națiunea și Istoria României” (Fănuș Neagu, membru al Academiei Române).

Neîndoielnic, maestrul literat Fănuș Neagu nu greșea deloc, dimpotrivă, când constata că „secta” neo-kominternistă a lui Soroș (GDS), în frunte cu Patapievici, nu a scăpat nici o ocazie să îi execute ritualic pe marii noștri patrioți, încă înainte ca aceștia să fie înhumați, numai pentru că în atitudinile lor au gândit diferit și s-au opus din răsputeri programatei disoluții a Statului Român! În fine, iată că și acest Pleșu, al cărui tată a fost general de Securitate ( „livrat” de serviciul secret sovietic N.K.V.D), și-a arătat de atâtea ori indignarea nu numai față de „leprele patriotarde” (citat din Pleșu), ci ne-a luat în derâdere, în cuvinte imposibil de reprodus, întregul nostru popor (cartea Politice etc)! Efectiv, Patapievici și-a adus un aport substanțial, alături de celelalte forțe oculte angrenate în dezbinarea și destrămarea României, la acest crunt război hibrid, antinațional, cu scopul de a ne demoraliza național, de a ne dezarticula legăturile etnice frățești și de a ne slăbi puterea de rezistență din fața tăvălugului globalist, antihristic.

Ieșirea la rampă a lui Patapievici s-a datorat directorului S.R.I (Virgil Măgureanu, alias Imre Asztaloș), care a dorit să șubrezeacă regimul președintelui Iliescu cu crearea unui fals persecutat, operațiune de manipulare la care și-a adus din plin aportul omniprezentul Pleșu (cel care l-a criticat, în revista Dilema cu numărul 112/1995, pe „hărțuitorul” căpitan Soare)! De fapt, Pleșu a adus atunci un afront autorității de stat,  scopul globaliștilor fiind haosul, printr-un text-avertisment  cu substrat adânc: „Căpitanul Soare nu are nevoie doar de ordinele comandanților… România are dușmani… leprele patriotarde… Aceștia, domnule Soare, sunt dușmanii țării și ai neamului! Nu domnul Patapievici! Și nici măcar dumneata, care execuți prea ușor ordinele”!

Ca urmare, în contextul în care soroșiștii au generat mare vâlvă națională, „persecutatul” Khazar Patapievici a fost propulsat ca membru în C.N.S.A.S. (2000-2004) și, după „năzbâtiile” de aici, a devenit președinte al I.C.R. (2005-2012)! Ce fel de „năzbâtii”? Păi, iată ce ne destăinuie Aurel I. Rogojan, general S.R.I (1990-2006): „Au fost prinși (Patapievici și alții – n.a.) cu mâța în sac, adică executau teme de scotocire și extragere de informații și documente din arhivele Securității la solicitarea serviciilor secrete străine interesate, deopotrivă, să recupereze amintirea acțiunilor lor în România și să proiecteze altele”!

   Văzându-se atât de implicat în a denatura realitatea, ceea ce l-a și făcut pe academicianul A. Buzura să afirme că acesta „ minte cum respiră”, Patapievici și-a depășit condiția de filosof, după metoda „luminaților” soroșiști ( de a se exila într-o realitate paralelă), pentru a pune și el o „cărămidă” la proiectul subversiv al provocării desprinderii Transilvaniei de Țara-Mamă: „Transilvania este un teritoriu care nu a fost niciodată românesc, în sensul că nu a fost condus și nu și-a luat forme politice și administrative pornind de la o elită românească.”!

Cu limbajul său, deseori vulgar și impertinent, Patapievici ne arată elocvent că, frizând ridicolul, singur și-a pus, sub semnul îndoielii, nu doar „prețiozitatea” cunoștințelor sale în materie de Istorie, ci însuși ținuta de intelectual în spațiul public…

                                                                                                                Prof. Costel NEACȘU