Criza coronavirusului în viziunea globaliștilor: Cum încearcă propaganda să dreagă busuiocul

 

Prezentăm mai jos opinia unui așa-zis futurolog globalist, care se chinuie să convingă turma creierelor spălate că dracul nu este așa negru. Publicistul Matthias Horx (55 de ani) – un sociolog ratat cu facultatea neterminată – este cunoscut pentru prognozele lui neconfirmate de realitate. În anul 2001 a publicat un „studiu” despre viitorul Internetului, el prezicând că Internetul va suferi un eșec și nu va avea priză la public precum radioul și televiziunea. El se îndoia de utilizarea Internetului pe scară largă. De asemenea, Horx a privit și viitorul comerțului electronic cu scepticism. O altă prognoză eșuată a acestuia a fost cea din anul 2010 care s-a dovedit și ea departe de realitate, Matthias Horx afirmând atunci că Facebook o să dispară în maximum cinci-șase ani.  

                             Lumea după Coronavirus

În momentul de față sunt întrebat de multe ori când povestea cu coronavirusul „se va termina” și totul o să revină la normal. Răspunsul meu: niciodată. Există momente istorice în care viitorul schimbă direcția. Le numim bifurcații. Sau crize profunde. Trăim acum aceste vremuri.

Lumea, așa cum o știm, se dizolvă. Dar în spatele ei se află o lume nouă, a cărei formare o putem măcar imagina. Pentru aceasta, aș dori să vă ofer un exercițiu cu care am reușit experiențe bune în procesele de vizualizare la companii. Numim aceasta RE Gnose. Spre deosebire de PRO Gnose, nu analizăm viitorul cu această tehnologie. Dar vizualizăm viitorul ÎNAPOI până astăzi. Pare o nebunie? Să încercăm.

                    Re-gnoza: lumea noastră în toamna anului 2020

Să ne imaginăm o situație în toamnă, să zicem în septembrie 2020. Stăm într-o cafenea stradală dintr-un oraș mare. Este cald și oamenii se mută din nou pe stradă. Se mișcă diferit? Este totul la fel ca înainte? Are vinul, cocktailul, cafeaua are gustul obișnuit? Ca înainte de Corona? Sau chiar mai bine?
Privind în urmă, despre ce vom fi surprinși?

Vom fi surprinși de faptul că sacrificiile pe care a trebuit să le facem la nivel social nu ne-au izolat unii de alții. Dimpotrivă. După un șoc inițial de șoc, mulți dintre oameni au fost chiar ușurați de faptul că numeroasele curse, discursuri și comunicare pe mai multe canale s-au oprit brusc. Renunțarea nu înseamnă neapărat pierdere, dar poate chiar să deschidă noi posibilități. Unii au experimentat deja acest lucru, de exemplu, încercând postul la interval de timp – și brusc le-a plăcut din nou mâncarea. Paradoxal, distanța fizică, pe care virusul a forțat-o, a creat o nouă apropiere. Am întâlnit oameni pe care altfel nu i-am fi întâlnit niciodată. Am contactat mai des prieteni vechi, întărind legăturile care deveniseră mai lejere. Familiile, vecinii, prietenii s-au apropiat și uneori chiar au rezolvat conflictele ascunse.

Amabilitatea socială, pe care am ratat-o ​​din ce în ce mai mult, a crescut. Acum, în toamna anului 2020, există o cu totul altă dispoziție la jocurile de fotbal decât în ​​primăvară, când era multă furie în public. Ne întrebăm de ce este așa.

Vom fi uimiți de rapiditatea în care tehnicile culturale digitale s-au dovedit brusc atât de practice. Teleconferința și videoconferința, la care majoritatea colegilor au rezistat întotdeauna (planul de afaceri era mai bun), s-au dovedit a fi destul de practice și productive. Profesorii au învățat multe despre predarea prin intermediul internetului. Biroul de acasă a devenit o rezolvare pentru mulți, inclusiv pentru libertatea de a improviza și a jongla cu timpul.

În același timp, tehnicile culturale aparent depășite au cunoscut o renaștere. Deodată, ai primit răspuns nu doar de la robotul telephonic atunci când ai sunat, ci ai vorbit cu oameni adevărați. Virusul a creat o nouă cultură a apelurilor telefonice lungi fără „apel în așteptare”. Chiar și „mesajele” în sine au căpătat brusc un nou sens. Ai comunicat din nou. Am revenit la vechea comunicare. Nimeni nu a mai fost pus în așteptare. Aceasta a creat o nouă cultură a accesibilității.

Oamenii care nu-și luau nicio pauză datorită ritmului agitat de viață, incluzând aici și tânără generație, au început deodată să facă plimbări (cuvânt care nu mai există în vocabular). Lectura cărților a devenit deodată un crez.

Programele TV gen Reality Show au devenit brusc jenante, ca și trivialitățile lor, ca tot gunoiul sufletesc ce inundase canalele de televiziune. Nu, nu au dispărut complet, dar și-au pierdut rapid importanța.
Poate cineva să-și amintească disputle marcate de corectitudine politică? Numărul infinit de războaie culturale despre… Despre ce era vorba?

Mai presus de toate, crizele funcționează prin dizolvarea fenomenelor vechi, făcându-le de prisos…
Cinismul, o modalitate ocazională de a devaloriza lumea, a fost brusc abandonat. Isteria fricii exagerate din mass media a fost diminuată după scurta izbucnire.

Vom fi surprinși că medicamentele care au crescut rata de supraviețuire au fost găsite în timpul  verii. Acestea au scăzut rata de deces și Corona a devenit un virus căruia trebuie doar să-i facem față – la fel ca gripa și multe alte boli. Progresul medical a ajutat. Dar am aflat, de asemenea, că factorul decisiv nu a fost atât tehnologia, ci schimbarea comportamentului social. Factorul decisiv a fost acela că oamenii ar putea rămâne solidari și constructivi în ciuda restricțiilor radicale. Inteligența umano-socială a ajutat. Mult lăudata inteligență artificială, despre care se știa că poate rezolva totul , nu a avut decât un efect limitat asupra coronavirusului.

Toate acestea au determinat o schimbare la nivelul relației dintre tehnologie și cultură. Înainte de criză, tehnologia părea să fie un panaceu universal, purtător al tuturor utopiilor. Nimeni – sau doar câteva capete tari – mai cred azi în marea salvare digitală. Reclama tehnologiei nu mai este de actualitate. Ne îndreptăm din nou atenția spre marile întrebări ale omenirii: Ce este omul? Ce reprezentăm noi unii pentru alții?  Suntem uimiți să vedem cât de mult umor și umanitate au apărut în zilele virusului.

Vom fi uimiți de cât de mult s-ar putea reduce economia fără să se întâmple ceva de genul „prăbușire”, care a fost invocat înaintea fiecărei creșteri a impozitelor și a fiecărei intervenții guvernamentale. Deși a existat un „aprilie negru”, o încetinire economică profundă și o scădere a pieței bursiere de 50 la sută, chiar dacă multe companii au falimentat, s-au redus ori s-au transformat în ceva complet diferit, economia nu a ajuns niciodată la zero. Ca și cum economia ar fi o ființă care respiră, care poate, de asemenea, să doarmă și chiar poate visa.

Astăzi în toamnă, există din nou o economie globală. Dar producția mondială, cu uriașe lanțuri de valorificare ramificate, în care milioane de părți individuale sunt distribuite pe toată planeta, a supraviețuit. În prezent, acesta este demontat și reconfigurat. Instalațiile de depozitare intermediară, depozitele și rezervele cresc din nou peste tot, reflectându-se în capacitățile de producție și facilitățile prin servicii. Producțiile locale sunt în plină expansiune, rețelele sunt localizate, iar meșteșugurile se confruntă cu o renaștere. Sistemul global este canalizat către altfel de globalizare: localizarea globală.

Vom fi surprinși că nici pierderea activelor din cauza prăbușirii bursei nu afectează cum s-a simțit la început. În lumea nouă, bogăția nu mai joacă deodată rolul decisiv. Vecinii buni și o grădină de legume înfloritoare sunt mai lucruri mai importante.

S-ar putea ca virusul să ne fi schimbat viața într-o direcție pe care oricum dorea să o schimbe?

              RE-Gnose: a face față prezentului printr-un salt în viitor

De ce acest tip de „scenariu frontal” pare atât de iritant de o previziune clasică? Aceasta este legată de proprietățile specifice ale simțului nostru viitor. Când privim „spre viitor”, observăm în mare parte doar pericolele și problemele care „vin spre noi”, care se transformă în bariere insurmontabile. Ca o locomotivă care iese din tunel și trece peste noi. Această barieră a fricii ne separă de viitor. De aceea, viitorul horror este întotdeauna cel mai ușor de înfățișat.

Pe de altă parte, tehnica RE-gnosis formează o buclă de cunoaștere, în care ne includem pe noi înșine, schimbarea noastră interioară, în calculul viitor. Ne conectăm intern cu viitorul, iar acest lucru creează o punte între astăzi și mâine. O „minte viitoare” este astfel creată.

Dacă o faci corect, se creează ceva precum inteligența viitoare. Suntem capabili să anticipăm nu numai „evenimentele” externe, ci și adaptările interne cu care reacționăm la o lume schimbată.

Asta se simte foarte diferit față de o prognoză care are întotdeauna ceva mort, steril în caracterul său axiomatic. Părăsim acum rigiditatea fricii și revenim la vitalitatea care aparține fiecărui viitor adevărat.

Cunoaștem cu toții sentimentul de a depăși cu succes frica. Când mergem la medicul stomatolog pentru tratament, suntem îngrijorați cu mult timp în avans. Pierdem controlul pe scaunul stomatologului și nedoare înainte să doară cu adevărat. În anticiparea acestui sentiment, ne sporim temerile care ne pot copleși complet. Cu toate acestea, odată ce am supraviețuit procedurii, există un sentiment de a face față: lumea pare din nou tânără și proaspătă și deodată suntem plini de zel pentru acțiune.

Neurobiologic, adrenalina generate de frică este înlocuită cu dopamina, un tip de medicament al viitorului de provenință internă, endogen. În timp ce adrenalina ne conduce la fugă sau luptă (ceea ce nu este cu adevărat productiv pe scaunul stomatologului și nici în lupta împotriva coronavirusului), dopamina ne deschide sinapsele creierului și devenim încântați de ceea ce urmează, curioși, vizionari. Când avem un nivel sănătos de dopamină, ne facem planuri, vizualizăm viitorul, ceea ce duce la acțini de perspectivă.

Surprinzător, mulți experimentează exact acest lucruri în perioada generate de criza coronavirus. O pierdere masivă de control se transformă brusc într-o veritabilă explozie a pozitivului. După o perioadă de nesiguranță și teamă, apare o forță interioară. Lumea pare că „se sfârșește”, dar în timpul experienței trăite apare osentimentul unei ființe noi, renăscute.  În mijlocul închiderii civilizației, alergam prin păduri, parcuri sau prin spații publice aproape goale. Dar nu era apocalipsa, ci un nou început.

Schimbarea începe ca un model schimbat al așteptărilor, percepțiilor și conexiunilor mondiale. Uneori tocmai ruperea rutinei, cea familiar tuturor, va fi cea care ne eliberează și ne prgătește pentru simțulul viitorului. Ideea și certitudinea că totul ar putea fi complet diferit în bine.

Putem fi chiar surprinși că Trump va fi votat din funcție în noiembrie. Alternativa pentru Germania (AfD), un partid de dreapta din Germania pierde din popularitate pentru că o politică malițioasă, de divizare, nu corespunde noii lumi post-coronavirus. Criza generată de coronavirus ne-a ajutat să înțelegem că cei care doresc să incite oamenii împotriva altor oameni nu-și pot aduce nicio contribuție la găsirea adevăratelor răspunsuri legate de viitor. Când lucrurile devin serioase, aspectul distructiv care se află în spatele populismului este evident.

Politica, în sensul său inițial, ca formatoare a responsabilităților sociale, a obținut din această criză o nouă credibilitate, o nouă legitimitate. Tocmai pentru că a fost nbecesar să acționeze „autoritar”, politica a creat încredere în mediul social. Știința a cunoscut și ea o renaștere uimitoare în perioada de încercare generate de criza coronavirus. Virologii și epidemiologii au devenit vedete media, dar și filosofi „futuriști”, sociologi, psihologi, antropologi, care au fost anterior la marginea dezbaterilor contradictorii, și-au recăpătat vocea și greutatea.

Știriler false din categoria „fake news”, însă, au pierdut rapid valoarea de piață. Până și teoriile conspirației au părut deodată a fi comerciale, chiar dacă erau puse pe tavă ca niște delicatesuri.

                Un virus în ipostaza de accelerator al evoluției

Crizele profunde indică, de asemenea, un alt principiu de bază al schimbării: sinteza tendințe-contratendințe.

Lumea nouă de după coronavirus – sau mai bine spus împreună cu coronavirusul – apare din perturbarea megatendinței conectivității . Politic și economic, acest fenomen se numește „globalizare”. Întreruperea conectivității cauzate de închiderea frontierelor, actelor de prevenție, carantinei – nu a dus la abolirea conexiunilor, ci către reorganizarea acestora ca poartă către viitor. Există un salt către o altă fază în sistemele socio-economice. Este un salt în sistemele socio-economice.

Lumea care va veni va aprecia din nou distanța – iar acest lucru va face conectarea superoară. Autonomia și dependența, deschiderea și închiderea sunt reechilibrate. Acest lucru poate face lumea mai complexă, dar și mai stabilă. Această transformare este în mare parte un proces evolutiv orb – pentru că un factor eșuează, iar altul nou, viabil, triumfă. Acest lucru îți va induce o stare de confuziela început, ca apoi să-și dezvăluie sensul interior și anume: ceea ce conectează paradoxurile la nivel superior devine durabil.

Acest proces numit complexare – nu trebuie confundat cu complicația – poate fi, de asemenea, conceput în mod conștient de oameni. Cei care pot face asta, cei care vorbesc limba complexității viitorului, vor fi liderii de mâine, purtătorii de speranța, cei asemenea adolescentei Greta Thunberg care vor apărea în curând.

„Prin coronavirus ne vom adapta întreaga noastră atitudine față de viață – în sensul existenței noastre ca ființe vii în mijlocul altor forme de viață.”, afirma filosdoful sloven Slavo Zizek în culmea crizei coronei la jumătatea lunii martie

Fiecare criză profundă lasă o poveste, o narațiune care se îndreaptă spre viitor. Una dintre cele mai puternice imagini lăsate de coronavirus a fost aitalienilor cântând balcoane. A doua imagine ne-a fost trimisă prin imagini din satelit care aratau zonele industriale din China și Italia eliberate de smog. În 2020, emisiile de bioxid de carbon produse de activitățileumane vor scădea pentru prima dată. Acest fapt va avrea o mare însemnătate perntru noi.

Dacă virusul poate face asta, putem oare să o facem și noi? Poate că virusul a fost doar un mesager din viitor. Mesajul său dur a fost unul de averizare pentru resetarea sistemului.

Relaxați-vă! Lăsați muzica să răsune în balcoane! Așa funcționează viitorul.

                                                                                                  Matthias HORX

Surse:

https://www.horx.com/48-die-welt-nach-corona/

https://www.zukunftsinstitut.de/artikel/im-rausch-des-positiven-die-welt-nach-corona/

Citiți și:

Va fi ucisă globalizarea de coronavirus?

Predicție la sfârșitul anului trecut, când nu exista criza coronavirus: Sfârşitul globalizării va începe în 2020

Aleksandr Dughin: Ordinea post-globală. Inevitabilul

Jacques Attali: „Doar cu o pandemie putem instala noul guvern mondial”