Abuzuri

Plângere penală împotriva nemernicilor care au cenzurat revista „Justițiarul” (II)

              Prin această dispoziție amintim că ANCOM este o Autoritate administrativă a statului român care ca atribuțiuni potrivit art. […]

 

            Prin această dispoziție amintim că ANCOM este o Autoritate administrativă a statului român care ca atribuțiuni potrivit art. 2 din OUG 22/2009 modificată și completată:

(1) ANCOM are ca rol punerea in aplicare a politicii nationale in domeniul comunicatiilor electronice, comunicatiilor audiovizuale si al serviciilor postale, inclusiv prin reglementarea pietei si reglementarea tehnica in aceste domenii.

(2) ANCOM administreaza si gestioneaza resursele limitate din domeniul comunicatiilor electronice, incluzand dar fara a se limita la, spectrul de frecvente radio, resursele de numerotatie si alte resurse tehnice asociate si monitorizeaza benzile de frecvente radio cu utilizare neguvernamentala.

(3) ANCOM controleaza indeplinirea cerintelor esentiale privind compatibilitatea electromagnetica, a obligatiilor privind utilizarea eficienta a spectrului de frecvente radio cu utilizare neguvernamentala, controleaza indeplinirea obligatiilor privind utilizarea resurselor de numerotatie si resurselor tehnice asociate, realizeaza controlul pietei echipamentelor radio si echipamentelor terminale de telecomunicatii.

(4) In vederea elaborarii politicii nationale in domeniu, ANCOM va pune la dispozitia MCSI, rapoarte, studii si analize realizate de aceasta. Pentru buna coordonare a reprezentarii Romaniei in organismele internationale, ANCOM are obligatia de a informa lunar MCSI despre rezultatele intalnirilor internationale unde a fost reprezentata.”

Nicăieri în legislația care reglementează activitatea și funcționarea ANCOM NU este stabilită ca atribuțiune stabilirea caracterului fals sau al adevărat al unei informații și nici să sancționeze prin cenzură o informație pe care o consideră “falsă. În lipsa unor repere legale a ce constituie “informație falsă” și ale încălcării legii prin “promovarea de informații false”, cu atât mai puțin, de lege lata, nu sunt stabilite măsuri punitive graduale, proporționale cu gravitatea “încălcării”, a “deformării” “adevărului oficial”.

Mai mult, nicăieri în legislația română, până la acest moment, nu a fost instituită vreo autoritate care să verifice validitatea sau caracetrul adevărat al unei informații, nu există un Minister sau Autoritate a Adevărului Oficial sau de combatere a “știrilor false”.

Cu toate aceastea la articolul 4 se stabilește obligația furnizorilor de rețele de comunicații electronice destinate publicului, ca, la “decizia motivată a Autorităţii Naţionale pentru Administrare şi Reglementare în Comunicaţii, să blocheze imediat accesul la respectivul conţinut şi să informeze utilizatorii” iar la art. 5 ca “La decizia motivată a Autorităţii Naţionale pentru Administrare şi Reglementare în Comunicaţii, furnizorii de reţele de comunicaţii electronice destinate publicului au obligaţia de a bloca imediat accesul utilizatorilor din România la conţinutul care promovează ştiri false cu privire la evoluţia COVID-19 şi la măsurile de protecţie şi prevenire şi este transmis într-o reţea de comunicaţii electronice de către persoanele de la alin. (3) care nu se află sub jurisdicţia legislaţiei naţionale.

            Față de aceste motive, arătăm că dispozițiile Decretului președintelui 240/2020 aplicate fără o raportare la ansamblul legal în vigoare sunt de natură a limita drepturi fundamentale ale omului și cetățeanului în baza unor dispoiții lipsite de claritate și predictibilitate, impunând astfel arbitrariul și puterea discreționră a instituțiilor de forță ale statului român în dauna drepturilor fundamentale ocrotite de Constituția României.

            Prin urmare, raportat la principiul legalitatii, principiu ce se constituie într-o componenta a statului de drept, apreciem că doar o instanță de judecată legal constituită ar fi putut, în baza unor legi organice adoptate de parlament, clare și predictibile, să limiteze într-o anumită măsură, proproțional cu gravitatea încălcării legii, drepturi ale cetățeanului stipulate în mod expres prin Constituție.

Cu toate acestea, în pofida gravelor carențe de claritate și predictibilitate ale Decretului 240/2020, apreciem că articolul 91 al acesteia putea și trebuia să fie aplicat de către organele competente DOAR cu respectarea Constituției și a ansamblului legilor în vigoare la momentul incidenței Decretului, CONSTITUȚIE ȘI LEGISLAȚIE CARE NU FUSESERĂ NICI SUSPENDATE ȘI CU ATÂT MAI PUȚIN ABROGATE, cu atât mai mult cu cât DREPTUL LA LIBERĂ EXPRIMARE NU ERA UNUL DIN DREPTURILE EXPLICIT RESTRÂNSE PE PERIOADA STĂRII DE URGENȚĂ. Pentru acest motiv niciun demnitar sau funcționar al statului român nu se poate deroba de responsabilitatea încălcării normelor de drept în vigoare în România prin invocarea  Decretului 240/2020.

Din această perspectivă, menționăm că același articol 91 al Anexei Decretului președintelui 240/2020 prevedea implicit și o procedură de urmat în situația constatării existenței unor articole prin care „se promovează știri false cu privire la evoluția COVID-19 și la măsurile de protecție și prevenire.”, care implică notificarea  furnizorilor de servicii de găzduire (în speță NETDESIGN S.R.L.) și a furnizorilor de conținut (subsemnatul, în calitate de redactor-șef al publicației și administrator al paginii www.justițiarul.ro). Imperativul acestei proceduri este întărit de însăși practica statornicită în scurta perioadă de aplicabilitate, regăsită chiar în cuprinsul aceleiași decizii a A.N.C.O.M., dar cu referire la cealalătă publicație blocată: „având în vedere că, astfel cum rezultă din analiza înaintată Ministerului Afacerilor Interne de către Grupul de Comunicare Strategică, în data de 25 martie 2020, acesta a transmis „pe cele două adrese de email ale redacției” solicitarea de a elimina o serie de articole disponibile pe site-ul http://romania-veche deoarece informațiile prezentate prin intermediul acestora „se înscriu în categoria „fake news” […]. Rezultă, astfel, că măsura adoptată prin Decizia 506/23.04 a venit, în ceea ce privește site-ul www.romania-veche.ro, ca ultimă soluție, fiind precedată de informarea redacției pe două adrese de e-mail, de solicitarea adresată acesteia de a elimina în mod voluntar conținutul potential periculos și de conferirea unui termen rezonabil de două zile pentru conformare.

Cu toate acestea, prin aceeași decizie, în mod vădit discriminatoriu, publicația „JUSTIȚIARUL” a fost privată de egalitate de tratament, niciuna dintre aceste măsuri premergătoare emiterii deciziei nefiindu-i aplicabile, nimeni neverificând îndeplinirea procedurii, de aici rezultând încă o încălcare vădită a legii și a însuși temeiului legal invocat în decizie.  Subliniez că, în situaţia în care publicaţia „JUSTIȚIARUL” ar fi fost notificată, aș fi dat curs acestei solicitări şi aș fi radiat cele două articole vizate de decizie, fără să fi fost necesară folosirea forței coercitive a statului prin blocarea accesului utilizatorilor la toate articolele publicate vreodată de JUSTIȚIARUL.

                                       II. Încadrarea juridică a faptelor 

                                        ABUZUL ÎN SERVICIU (art. 297 C.pen.)

Având în vedere considerentele enumerate de mai sus, reiese în mod evident că publicația on-line www.justitiarul.ro a fost victima a două infracțiuni de abuz în serviciu, săvârșite, în co-autorat, de către reprezentanții celor 3 entități emitente ale analizelor și propunerilor (Grupul de Comunicare Strategică), dispozițiilor (M.A.I.) și deciziilor (A.N.C.O.M.) de suprimare a publicației „JUSTIȚIARUL”, respectiv de către numiții Eduard Andi Manciu – Șef al Grupului de Comunicare Strategică alături de ceilalți membri identificați și neidentificați la acest moment ai acestui Grup, Marcel Vela – Ministru al Afacerilor Interne și Sorin Mihai Grindeanu – Președinte al Autorității Naționale pentru Administrare și Reglementare în Comunicaţii (A.N.C.O.M.).

Cu privire la forma și momentul comiterii celor două infracțiuni, trebuie subliniat că cele 2 infracțiuni de abuz în serviciu au fost săvârșite în formă continuată (prima în perioada 23-30.04.2020 și a doua în perioada 30.04 -15.05.2020), în concurs, prezentând următoarele particularități:

                         1. Momentul săvârșirii infracțiunilor
Prima infracțiune s-a consumat pe data de 27.04.2020, în momentul producerii urmării imediate, constând în vătămarea gravă a dreptului la liberă exprimare prin cenzurarea exercițiului acestuia pe site-ul www.justitiarul.ro,  precum și prin crearea situației de vădită discriminare față de cealaltă publicație suprimată prin aceeași decizie 506/27.04.2020, căreia i-au fost conferite beneficiul informării și al posibilității retragerii benevole a articolelor vizate. Ca infracțiune continuată, aceasta s-a epuizat pe data de 30.04.2020, odată cu ridicarea măsurii.
Cea de-a doua infracțiune s-a consumat pe data de 30.04.2020, odată cu emiterea și implementarea dispoziției de suprimare, pentru a doua oară, a publicației „JUSTIȚIARUL”, realizate în concret în temeiul Deciziei nr. 517/30.04.2020 a A.N.C.O.M. Această din urmă infracțiune continuată s-a epuizat la data de 15.05.2020, odată cu ieșirea din vigoare a decretului de prelungire a stării de urgență, și nu ca urmare a ridicării măsurii pe fondul recunoașterii nelegalităților actului administrativ.
                                  2. Obiectul juridic și obiectul material
Ca faptă tipică, această infracțiune a avut ca obiect juridic nu doar relațiile sociale referitoare la asigurarea desfășurării în condiții optime a activității persoanelor juridice sau cele în legătură cu protecția intereselor legitime ale persoanelor împotriva abuzurilor venite din partea funcționarilor publici, ci chiar relațiile care garantează respectarea drepturilor fundamentale pe baza cărora se este construit însuși statul de drept, drepturi printre care se numără și dreotul la liberă exprimare, interdicția cenzurii și a suprimării publicațiilor, toate reglementate prin art 30 din Constituție. Ca obiect material al infracțiunii, se observă că fapta a fost îndreptată împotriva unui bun, respectiv împotriva publicației site-ul www.justitiarul.ro, care a fost cenzurat prin actele administrative ale autorităților.
                                   3. Subiectul activ și participația

În ceea ce privește subiectul activ al infracțiunii, acesta este nemijlocit și calificat: funcționarul public, astfel cum este definit de art. 175 alin. (1) Noul Cod Penal, respectiv persoana care, cu titlu permanent sau temporar, cu sau fără remunerație, exercită atribuții și responsabilități, stabilite în temeiul legii, în scopul realizării prerogativelor puterii legislative, executive sau judecătorești sau care exercită o funcție de demnitate publică sau o funcție publică de orice natură”. Existența co-autoratului este întărită de îndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 46, alin (2) NCP, respectiv că toţi autorii prezintă calitatea cerută de lege şi contribuie nemijlocit, în mod simultan sau succesiv la comiterea faptei, astfel:

a) Eduard Andi Manciu – Șef al Grupului de Comunicare Strategică, înființat prin Hotărârea nr. 2/24.02.2020 a Comitetului Național pentru situații speciale de urgență privind aprobarea măsurilor necesare creșterii capacității de intervenție în prevenirea și combaterea infecțiilor cu noul Coronavirus, alături de ceilați membri ai acestui Grup care, în exercitarea atribuțiilor de serviciu, și-au asumat analiza nelegală și netemeinică – realizată de membrii cunoscuți și necunoscuți publicului ai grupului pe care îl conduce – a celor două articole invocate în deciziile 506/27.04.2020 și 517/30.04.2020 și care au reprezentat pretextul cenzurării site-ului. Tot în exercitarea atribuțiilor sale, Eduard Andi Manciu a înaintat Ministerului Afacerilor Interne, cu încălcarea Constituției, propunerile de suprimare a întregii publicații JUSTIȚIARUL, în mod total disporporționat cu natura situației, discriminatoriu prin nerespectarea procedurii legale și anihilând dreptul la liberă exprimare a autorilor.
b)  Marcel Vela – Ministru al Afacerilor Interne, care, în exercitarea atribuțiilor de serviciu, a emis, cu încălcarea principiilor constituționale privind interdicția cenzurării de orice fel și a suprimării publicațiilor, a principiul nediscriminării și al proporționalității, cele două dispoziții de suprimare integrală a publicației online regăsite la adresa www.justitiarul.ro, pe baza propunerilor Grupului de Comunicare Strategică;
c) Sorin Mihai Grindeanu, Președinte al A.N.C.O.M., care, în exercitarea atribuțiilor de serviciu, a decis implementarea dispozițiilor Ministrului Afacerilor Interne, emise la propunerea Grupului de Comunicare Strategică, cu încălcarea Constituției și a însuși decretului de prelungire a stării de urgență. Acesta și-a asumat cele două decizii trecând peste neîndeplinirea vădită a procedurii instituite de lege și aplicate celeilalte publicații, care cuprindea informarea și solicitarea retragerii voluntare a articolelor potențial periculoase. „Motivarea” la care face referire temeiul de drept invocat în Decizie (Art. 91 alin. 3 din Anexa 1 la Decretul nr. 240/2020 privind prelungirea stării de urgență pe teritoriul României – „la decizia motivată a ANCOM”) nu rezidă în preluarea considerentelor Grupului de Comunicare Strategică, așa cum s-a întâmplat în cazul deciziei 506/27.04.2020, ci ar fi trebuit să facă dovada respectării legii, implicit a Constituției României, în implementarea dispoziției M.A.I.
 
                                   4. Subiectul pasiv
Subiectul pasiv general al infracțiunii este însuși Statul Român, ai cărui piloni democratici au fost zdruncinați prin violarea libertății presei, ca formă a dreptului la liberă exprimare. Subiectul pasiv special sunt eu, în calitate de cetățean  titular al dreptului fundamental la liberă exprimare și în calitate de jurnalist – administrator al site-ului www.justitiarul.ro și redactor-șef al publicației on-line „JUSTIȚIARUL”, beneficiar al libertății și independenței presei.
5.  Sub aspectul laturii obiective, este evident că sunt întrunite totalitatea condiţiilor cerute de norma de incriminare, privind actul de conduită pentru existenţa infracţiunii, și anume:
            1.5.1. Sunt întrunite elementele materiale prevăzute de art. 297 C.pen., subiecții activi fiind demnitari asimilați funcționarilor publici, care în exercitarea atribuțiunilor de serviciu au îndeplinit în mod defectuos un act și prin aceasta au cauzat atât o pagubă cât și o vătămarea a inetreselor legitime ale subsemnatului.
            1.5.2. Urmarea imediată a constat în restrângerea dreptului subsemnatului la liberă exprimare, precum și în provocarea unor prejudicii materiale și morale, prejudiciile materiale constând în imposibilitatea exercitării profesiei de jurnalist și în întreruperea difuzării în online a siteului și implicit a reclamelor care susțin existența siteului și subzistența subsemnatului.
            1.5.3. Legătura de cauzalitate între elementul între elementul material și urmarea imediată rezultă ax rae,
6. Sub aspectul laturii subiective, trebuie reținut că fiecare dintre cei trei co-autori au acționat cu intenție directă și cu încălcarea unor norme legale care nu pot fi presupuse pentru un demnitar al statului român că sunt necunoscute sau mai puțin cunoscute, și anume Constituția României. Astfel că, sub acest aspect este îndeplinită condiția prevăzută de Decizia nr. 405 din 15 iunie 2016 care stabilește că dispozițiile art.297 alin.(1) din Codul penal „sunt constituţionale în măsura în care prin sintagma îndeplineşte în mod defectuos din cuprinsul acestora se înţelege îndeplineşte prin încălcarea legii”. În esenţă, în motivarea deciziei, Curtea a statuat că “neîndeplinirea ori îndeplinirea defectuoasă a unui act trebuie analizată numai prin raportare la atribuţii de serviciu reglementate expres prin legislaţia primară – legi şi ordonanţe ale Guvernului. Aceasta deoarece adoptarea unor acte de reglementare secundară care vin să detalieze legislaţia primară se realizează doar în limitele şi potrivit normelor care le ordonă. Curtea reţine că ilicitul penal este cea mai gravă formă de încălcare a unor valori sociale, iar consecinţele aplicării legii penale sunt dintre cele mai grave, astfel că stabilirea unor garanții împotriva arbitrariului prin reglementarea de către legiuitor a unor norme clare şi predictibile este obligatorie”. Sub acest aspect, încălcarea flagrantă, repetată și conștientă a dispozițiilor art. 30 alin. 1-4 din Constituţia României constituie în mod evident o încalcare a legislației primare (cea mai “primare” – dacă ne este permis) a României.
  1. 2. Constituirea unui grup infracțional organizat (prevăzută și pedepsită de art. 367 C.pen.)

În fapt, pe durata exercitării mandatului de Peședinte al domnului Klaus Werner Iohannis, în perioada stării de urgență, ar fi inițiat și coordonat, prin activitatea efectiv desfăşurată, prin adoptarea unor Anexe neconstituționale la Decretele emise în perioada stării de urgență și prin ordine şi dispoziţii date Ministrului de interne Marcel Vela, a celor din Grupul de comunicare strategică și a Presedintelui ANCOM, grupul infracţional constituit din Marcel Vela, la această dată Ministru de interne, Sorin Mihai Grindeanu, la această dată ocupând funcția de președinte ANCOM, D-lui Eduard Andi Manciu, Șef al Grupului de Comunicare Strategică și consilier de stat în cadrul Cancelariei Prim-Ministrului în domeniul comunicării, d-nei Sorina Coșbuc, d-lui Drăgoi Iulian, și d-lui Cuțurescu Adrian, toți prezumtivi membrii în Grupul de Comunicare Strategică și a Altor persoane neindentificate membre în Grupul de Comunicare Strategică și a altor angajați ai ANCOM și ai Ministerului Afacerilor Interne, iar aceştia ar fi acţionat, în mod coordonat și concertat, în scopul comiterii infracţiunilor de abuz în serviciu, având ca efect restrângerea unor drepturi constituționale fundamentale precum dreptul la liberă exprimare, faptele celor mai sus numiți având ca efect direct suprimarea temporară și abuzivă a publicației JUSTIȚIARUL

Arătăm că, constituirea unui grup infracţional organizat reprezintă

 (1)Iniţierea sau constituirea unui grup infracţional organizat, aderarea sau sprijinirea, sub orice formă, a unui astfel de grup se pedepseşte cu închisoarea de la unu la 5 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi.

 (2)Când infracţiunea care intră în scopul grupului infracţional organizat este sancţionată de lege cu pedeapsa detenţiunii pe viaţă sau cu închisoarea mai mare de 10 ani, pedeapsa este închisoarea de la 3 la 10 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi.

(3)Dacă faptele prevăzute în alin. (1) şi alin. (2) au fost urmate de săvârşirea unei infracţiuni, se aplică regulile privind concursul de infracţiuni.

(4)Nu se pedepsesc persoanele care au comis faptele prevăzute în alin. (1) şi alin. (2), dacă denunţă autorităţilor grupul infracţional organizat, înainte ca acesta să fi fost descoperit şi să se fi început săvârşirea vreuneia dintre infracţiunile care intră în scopul grupului.

(5)Dacă persoana care a săvârşit una dintre faptele prevăzute în alin. (1)-(3) înlesneşte, în cursul urmăririi penale, aflarea adevărului şi tragerea la răspundere penală a unuia sau mai multor membri ai unui grup infracţional organizat, limitele speciale ale pedepsei se reduc la jumătate.

(6)Prin grup infracţional organizat se înţelege grupul structurat, format din trei sau mai multe persoane, constituit pentru o anumită perioadă de timp şi pentru a acţiona în mod coordonat în scopul comiterii uneia sau mai multor infracţiuni (Art. 367 C. pen. ).

Infracţiunea de constituire a unui grup infracţional organizat prevăzută în art. 367 C. pen. reprezintă o incriminare-cadru care a luat naştere din dorinţa legiuitorului de a renunţa la paralelismul existent anterior noului Cod penal între textele ce incriminau acelaşi gen de fapte (grup infracţional organizat, asociere în vederea săvârşirii de infracţiuni, complot, grupare teroristă)[2]

Așa cum doctrina a stabilit, Articolul 367 C. pen.  reprezintă, în parte, corespondentul infracţiunilor de complot, prevăzută la art. 167 C. pen. anterior, asociere în vederea săvârşirii de infracţiuni, înscrisă în art. 323 C. pen. anterior, iniţierea, constituirea, aderarea sau sprijinirea unui grup infracţional organizat, incriminată în art. 7 din Legea nr. 39/2003 privind prevenirea şi combaterea criminalităţii organizate, şi iniţierea, constituirea, aderarea sau sprijinirea unui grup, prevăzută la art. 8 din actul normativ anterior arătat.

Pluralitatea de infractori presupune, obligatoriu, pluralitatea de persoane, unitate de infracţiune, cooperare materială şi coeziune subiectivă  şi, ca atare, implică un efort comun al mai multor persoane materializat în producerea unui rezultat ilicit unic; pluralitatea evidenţiază caracterul indivizibil al contribuţiei tuturor făptuitorilor la violarea (înfrângerea) legii penale . Pluralitatea de infractori se poate realiza în trei forme diferite: pluralitatea naturală (necesară), pluralitatea constituită (legală) şi pluralitatea ocazională (participaţia penală).

Asocierile criminale sunt fapte de pluralitate constituită de infractori. În esenţă, pluralitatea constituită constă în simplul fapt, incriminat de lege, de a alcătui o grupare de persoane în vederea săvârşirii de infracţiuni[3].

Incriminările prevăzute în partea specială a legii penale în vigoare acoperă aproape  toate faptele ilicite care ar putea fi comise de asociaţiile criminale, inclusiv în cazul crimei organizate[4].

O faptă concretă poate să atragă răspunderea penală dacă poate fi încadrată în tiparul stabilit de norma de incriminare. Premisa esenţială pentru examenul de tipicitate o constituie identificarea elementelor prin prisma cărora se va analiza concordanţa dintre fapta comisă de inculpat şi modelul descris de legiuitor în norma de incriminare. în consecinţă, tipicitatea reprezintă corespondenţa dintre fapta concret săvârşită de o persoană şi modelul abstract construit de legiuitor în norma de incriminare.

În speţă, scopul grupului a fost în mod clar restrângerea dreptului constituțional la liberă exprimare prin comiterea de infracțiuni ce pot fi încadrate în definiția legală a abuzului în serviciu, motiv pentru care, sub acest aspect, este îndeplinită condiţia tipicităţii.

La acest grup inițiat de Klaus Werner Iohannis, au aderat și numiții Marcel Vela, la această dată Ministru de interne, Sorin Mihai Grindeanu, la această dată ocupând funcția de președinte ANCOM, D-lui Eduard Andi Manciu, Șef al Grupului de Comunicare Strategică și consilier de stat în cadrul Cancelariei Prim-Ministrului în domeniul comunicării, d-nei Sorina Coșbuc, d-lui Drăgoi Iulian, și d-lui Cuțurescu Adrian, toți prezumtivi membrii în Grupul de Comunicare Strategică și a Altor persoane neindentificate membre în Grupul de Comunicare Strategică și a altor angajați ai ANCOM și ai Ministerului Afacerilor Interne, toți săvârșind în mod coordonat și concertat acte și fapte de natură a restrânge drepturile fundamentale ale cetățeanului edictate și protejate de Constituție, toate concretizându-se în prezenta speță în acte de abuz în serviciu ce au avut ca efect supimarea repetată și abuzivă a publicației online JUSTIȚIARUL.

Faptul că publicația subsemnatului JUSTIȚIARUL a criticat în mod constant activitatea numitului Klaus Werner Iohannis încă din perioada în care acesta era primar al Sibiului nu poate fi exclus din analiza măsurii de suprimare a publicației fără avertisment prealabil, astfel că, sub acest aspect putem trage concluzia că toți membrii grupului au acționat cu intenție directă cu scopul limitării dreptului subsemnatului la liberă exprimare.

Pentru toate aceste motive arătate pe larg mai sus, vă rugăm să constatați că sunt intrunite condițiile prevăzute de norma de incriminare, tipicitatea asigurând în primul rând respectarea principiului legalităţii incriminării, faptele descrise putând fi pentru acest motiv sancţionate în baza normelor penale indicate.

Pentru considerentele expuse vă rog să dispuneți măsurile necesare pentru tragerea la răspundere penală a persoanelor mai sus menționate, urmând a avea în vedere și agravanta prevăzută de art. 77 lit. g Cod Penal.

                                       MARINESCU MARIUS ALBIN prin avocat Daniel MV CHITIC

[1]  Decizia 517/30.04.2020: Având în vedere că, prin adresa nr. 13231/30.04.2020, înregistrată la Autoritatea Naţională pentru Administrare şi Reglementare în Comunicaţii (ANCOM) cu nr. SC- 13512/30.04.2020, Ministerul Afacerilor Interne (MAI), în considerarea analizei și propunerii realizate, în data de 30 aprilie 2020, de către Grupul de Comunicare Strategică (GCS), constituit în coordonarea Departamentului pentru Situații de Urgență, a solicitat ANCOM emiterea unei decizii privind blocarea accesului utilizatorilor la conținutul disponibil prin intermediul site-ului https://www.justitiarul.ro”

[2] ART. 19. „Orice om are dreptul la libertatea opiniilor si exprimarii; acest drept include libertatea de a avea opinii fara imixtiune din afara, precum si libertatea de a cauta, de a primi si de a raspindi informatii si idei prin orice mijloace si independent de frontierele de stat.”

[3] Art. 10.
„1. Orice persoana are dreptul la libertatea de exprimare. Acest drept cuprinde libertatea de opinie si libertatea de a primi sau de a comunica informatii ori idei fara amestecul autoritatilor publice si fara a tine seama de frontiere. Prezentul articol nu impiedica statele sa supuna societatile de radiodifuziune, de cinematografie sau de televiziune unui regim de autorizare. 2. Exercitarea acestor libertati ce comporta indatoriri si responsabilitati poate fi supusa unor formalitati, conditii, restringeri sau sanctiuni prevazute de lege, care constituie masuri necesare, intr-o societate democratica, pentru securitatea nationala, integritatea teritoriala sau siguranta publica, apararea ordinii si pevenirea infractiunilor, protectia sanatatii sau a moralei, protectia reputatiei sau a drepturilor altora pentru a impiedica divulgarea de informatii confidentiale sau pentru a garanta autoritatea si impartialitatea puterii judecatoresti”.

[4] Art. 30 Libertatea de exprimare (1) Libertatea de exprimare a gandurilor, a opiniilor sau a credințelor și libertatea creațiilor de orice fel, prin viu grai, prin scris, prin imagini, prin sunete sau prin alte mijloace de comunicare în public, sunt inviolabile.(2) Cenzura de orice fel este interzisă.(3) Libertatea presei implica și libertatea de a înființa publicații.(4) Nici o publicație nu poate fi suprimată.(5) Legea poate impune mijloacelor de comunicare în masa obligația de a face publică sursa finanțării.(6) Libertatea de exprimare nu poate prejudicia demnitatea, onoarea, viața particulară a persoanei și nici dreptul la propria imagine.(7) Sunt interzise de lege defăimarea tarii și a națiunii, îndemnul la război de agresiune, la ura naționala, rasială, de clasa sau religioasă, incitarea la discriminare, la separatism teritorial sau la violenta publică, precum și manifestările obscene, contrare bunelor moravuri.(8) Răspunderea civilă pentru informația sau pentru creația adusă la cunoștința publică revine editorului sau realizatorului, autorului, organizatorului manifestării artistice, proprietarului mijlocului de multiplicare, al postului de radio sau de televiziune, în condițiile legii. Delictele de presa se stabilesc prin lege.”

Citiți și prima parte: Plângere penală împotriva nemernicilor care au cenzurat revista „Justițiarul” (I)

4 Comments

  1. Doamne ajuta, desi cand justitia e pudelul lui Iohannis…
    Oricum macar sa vada ca nu te lasi abuzat.

  2. gigimutu

    la puscarie,

    cu totii la puscarie!

  3. Marian

    Trebuia s-o faceti fix a doua zi si sa fi mers … pana la portile alora de la Bruxseless si Strasbourg !

    • o parere

      eu cred o chestie mai generala dar poate ma insel: protestul impotriva unui abuz nu se face in fata celui care te abuzeaza. la fel e si iesitul in strada: te aduni in numere mai mici sau mai mari sa ti strigi durerea in fata celor care au provocat o. ceva nu are logica aici. ce o sa zica abuzatorul: te mangaie pe ceafa si isi face mea culpa? nu stiu, cu astia trebuie luptat cu aceleasi metode jegoase si mai ales cu creier astfel inca sa simta nu doar o presiune dar si ca le fuge pamantul de sub picioare! acum cum poate fi facut asa ceva nu mai stiu sau e imoral, ilegal sau in cel mai bun caz: de nescris intr un comentariu aici. oricum daca ma intrebati pe mine: hahalerele au comis o eroare grava pt ca justitiarul nu este doar o publicatie, ci un curent de gandire. acest curent este sustinut de numere de oameni foarte mare. si problema lor nu va disparea inchizand un ziar (confirmand astfel ca au fost deranjati).

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *